Potrivit Codului fiscal în vigoare, veniturile din dobânzi fac parte din categoria mai largă a veniturilor din investiții, alături de alte patru tipuri de venituri. Mai precis, este vorba despre:
- venituri din dividende;
- câştiguri din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate;
- câştiguri din transferul aurului financiar, definit potrivit legii;
- venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Astfel, persoanele fizice care fie economisesc în mod intenționat bani în depozite bancare sau conturi curente care generează dobândă, fie încasează dobânzi în contul unor sume neridicate reprezentând salarii, pensii, alocații obțin venituri din dobânzi, pentru care datorează impozitul pe venituri din investiții.
Iar dacă despre impozitarea veniturilor din dividende am vorbit deja aici, trebuie să spunem că cei care au bani în depozite pentru care obțin dobândă sau cei care își încasează salariul, pensia sau alocația într-un cont, dar nu ridică sumele încasate și acumulează dobândă, datorează statului un impozit de 10%, cotă valabilă de la 1 ianuarie 2018.
Aşadar, persoana fizică este cea care datorează impozitul, dar obligația calculării, reținerii, declarării și virării acestui impozit îi revine plătitorului de venit, care este de obicei banca. De altfel, Codul fiscal stabileşte la art. 97 că plata impozitului se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării în cont, impozitul datorat plătindu-se integral la bugetul de stat.
Totodată, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de către plătitorii de venit se efectuează la momentul plăţii dobânzii.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal stabilesc că sunt considerate venituri din dobânzi, fără a fi limitate, următoarele:
- dobânzi obţinute din obligaţiuni;
- dobânzi obţinute pentru conturile curente, conturi escrow, depozitele la vedere, colaterale şi la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
- suma primită sub forma de dobândă pentru împrumuturile acordate;
- dobânzi obţinute din instrumente alternative de investire de tipul structurilor (depozite structurate) în care este legat un instrument derivat cu un depozit;
- alte venituri obţinute din deţinerea de titluri de creanţă.
CASS de 10% dacă veniturile extra-salariale din 2017 au depășit plafonul legal
Din 2018, veniturile din investiții (inclusiv dobânzi), sunt cuprinse în baza de calcul a contribuției la sănătate (raportată la salariul minim pe economie), în anumite condiții.
CASS pentru veniturile din dobânzi este în cotă de 10%, în conformitate cu noile cote de contribuții sociale obligatorii, și este datorată de persoanele fizice care încasează într-un an venituri din investiții și alte categorii (activități independente, chirii, drepturi de proprietate intelectuală, activități agricole, silvicultură și piscicultură etc) cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute.
Potrivit noilor prevederi, valabile de la 1 ianuarie 2018, CASS pentru dobânzi trebuie achitată și dacă respectivul contribuabil este, concomitent, salariat.
Prin urmare, dacă în 2017 ați încasat, cumulat, venituri din dobânzi, activități independente, chirii și alte asemenea surse într-un plafon de cel puțin 12 salarii minime brute (22.800 de lei), veți plăti anul acesta, pentru veniturile din dobânzi, atât impozit pe venit de 10%, cât și CASS de 10%. Baza lunară de calcul al CASS este salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează, situat în prezent la 1.900 de lei, de unde rezultă o contribuție lunară de 190 de lei, ceea ce înseamnă 570 de lei trimestrial și 2.280 de lei într-un an.
Notă: În vederea stabilirii contribuțiilor de asigurări sociale, contribuabilii aflați în situația de mai sus trebuie să depună la Fisc formularul 600. Termenul-limită de depunere ar trebui să fie 31 ianuarie 2018, însă Ministerul de Finanțe a propus recent prorogarea termenului până la 1 martie 2018. Detalii sunt aici.