Întrucât Executivul a decis să majoreze la începutul anului, de la 500.000 la un milion de euro, plafonul pentru încadrarea firmelor în categoria microîntreprinderilor, dar și pentru că recent a fost reintrodusă opțiunea de trecere la impozit pe profit în baza capitalului social, se impunea actualizarea normelor metodologice pentru aplicarea Codului fiscal.
Mai precis, de la 1 ianuarie 2018 au fost modificate condițiile de încadrare a persoanelor juridice române în categoria microîntreprinderilor, astfel:
- majorarea nivelului veniturilor realizate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent de la 500.000 euro la un milion de euro;
- eliminarea condiției privind realizarea veniturilor din consultanță și management în proporție de 20% din veniturile totale;
- eliminarea activităților pentru care contribuabilii nu aplicau acest sistem de impunere (activităţi în domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, al jocurilor de noroc, activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale).
Astfel, proiectul de HG pentru modificarea și completarea normelor de aplicare, aflat momentan în dezbatere publică, stabilește că încadrarea în nivelul veniturilor realizate de un milion de euro se verifică pe baza veniturilor care constituie baza impozabilă, realizate până la data de 31 decembrie 2017, inclusiv.
Din continuarea articolului, abonații serviciului premium pot afla despre:
- condițiile și momentul precis de la care microîntreprinderile pot opta pentru aplicarea impozitului pe profit;
- situația firmelor care au angajați cu contracte de muncă suspendate;
- veniturile care constituite baza impozabilă și care sunt luate în calcul pentru încadrarea în plafonul de un milion de euro.
În ceea ce privește firmele care au un capital social minim de 45.000 de lei și minimum doi salariați cu normă întreagă, acestea pot opta pentru aplicarea impozitului pe profit, în detrimentul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu al doilea trimestru al anului 2018, din moment ce posibilitatea de a opta pentru impozitul pe profit a fost reintrodusă în legislație începând cu data de 1 aprilie 2018.
Potrivit proiectului de HG publicat de Ministerul de Finanțe, calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care optează pentru acest regim de impozitare se va efectua luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul exercitării opțiunii.
„Prin excepție (...), microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei și au cel puțin 2 salariați pot opta, o singură dată, să aplice prevederile titlului II (impozitul pe profit - n. red.) începând cu trimestrul în care aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ, opțiunea fiind definitivă. În cazul în care aceste condiții nu sunt respectate, persoana juridică aplică prevederile prezentului titlu (impozitul pe veniturile micro - n. red.) începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea de 45.000 lei și/sau numărul salariaților scade sub 2 (...)”, scrie și în OUG nr. 25/2018, actul normativ care a reintrodus posibilitatea de a trece prin opțiune la regimul de impozitare a profitului.
În ceea ce privește numărul de salariați, proiectul de act normativ prevede introducerea unei clarificări care să vizeze luarea în considerare a contractelor suspendate în stabilirea numărului de salariați, în condițiile în care, potrivit Codului muncii, contractele de muncă pot fi suspendate. Astfel, normele pentru aplicarea Codului fiscal vor stipula că, pentru stabilirea numărului de salariați, vor fi luate în considerare și contractele suspendate.
Așa cum am spus, pentru încadrarea în plafonul de un milion de euro sunt luate în calcul veniturile care constituie baza impozabilă reglementată de art. 53 din Codul fiscal. Concret, baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
- veniturile aferente costurilor stocurilor produse;
- veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
- veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
- veniturile din subvenţii;
- veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
- veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
- veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
- veniturile din diferenţe de curs valutar;
- veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau
- decontarea acestora;
- valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
- veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii;
- despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
- veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
De asemenea, Codul fiscal stabileşte că pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă se adaugă următoarele valori:
- valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
- în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanţelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.
- rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea
- mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit;
- rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.