Sufletele Facebook-ului

Dincolo de pozele cu pisici, copii și vacanțe la mare, dincolo de bancuri politice, porcoase sau de cimilituri, de filmulețe haioase și urări de sezon, Facebook este înainte de toate un uriaș agregator de suflete. Numai că sufletele Facebook-ului sunt altfel decât cele din realitate.

În primul rând, sufletele Facebook-ului trăiesc într-o lume plină de citate – mai mult sau mai puțin celebre, e drept – și de preocupări filosofice profunde. Oricare dintre membrii rețelei, în cazul în care nu a cedat ispitei de a-și alege propriul motto (alt citat, deh), cu siguranță nu va ceda apăsării de a posta măcar din când în când vreo înțelepciune găsită pe net. Pe care ceilalți o vor comenta și share-ui instant. Sharing is caring, nu-i așa?

În altă ordine de idei, sufletele Facebook-ului sunt neînfricate. Mai ceva ca traficul rutier, Facebook-ul instalează semnul egalității între toți, dar absolut toți participanții. Aici virtualul permite discuția deschisă între oameni care în viața de zi cu zi nu au contact, ei provenind din medii complet diferite. Aici orice bărbat poate visa la orice femeie, și nu numai atât, dar o va și aborda, cu maxim aplomb. Aici orice femeie își poate posta fotografii curajoase cu ceva mai multă piele la vedere, genul de fotografii care nu ar face parte din CV, spre exemplu. Precum și posesorii de conturi sub pseudonim, sau conturi false, dacă ar fi să fim cinstiți, care vor spune lucrurilor pe nume și mai dihai, la adăpostul anonimatului aferent.

Sufletele Facebook-ului sunt implicate social și civic, bazat pe cantitatea de like-uri și share-uri de la postări despre politicieni, corupție, chemări la protest, petiții și altele asemenea. Mult diferite de sufletele banale ale cotidianului, care se duc la muncă unde nu prea crâcnesc, se întorc acasă unde nu fac mare lucru, și din când în când mai ies și în oraș cu alte suflete banale, cu care discută despre rate, copii sau ultimul model de smart phone.

Nu în ultimul rând, sufletele Facebook-ului sunt extrem de sociabile. Fac parte din grupuri de interese, de hobby-uri, de polemică pe orice subiect îți poate trece prin cap. Se angrenează în alte grupuri de prieteni din liceu, din facultate, din diaspora, din orașul natal. Un alt model de sociabilitate este acela de a bifa participarea la evenimente la care nu ai cea mai mică intenție să mergi, moment în care poți fi invidiat de cei care te văd așa activ.

Generozitatea este și ea contagioasă pe Facebook. Și specială. Pentru că e muuult mai la îndemână să dai un like și un share la cereri de bani, adopții de patrupede sau fundații cu scopuri caritabile, decât să ai grijă în real de un copil, de un bătrân, de un petec de verde. Sau să tragi de mânecă un adolescent zurbagiu pe stradă sau la metrou. Sau să chemi poliția dacă vecina de deasupra iar mănâncă bătaie la noapte.

Ca să clarificăm, am făcut parte din toate paradigmele descrise mai sus, de aia îmi și permit să le pomenesc. Din proprie experiență sau mai bine spus experimentare cu zonele de năclăială virtuală enumerate aici. Din dorința absolut umană de a mă ridica, fie și pentru o clipă, un like sau un follow, deasupra propriei condiții. Înțeleg, dar vreau să schimb. Voi ce ziceți?