Femei singure

Femei prea mândre ca să recunoască că au greșit, femei care sunt prea mândre ca să accepte compromisuri, femei care sunt prea mândre să ceară ajutorul și, mai ales, să își recunoască nevoia de ajutor.

Femei slabe, care au făcut prea multe compromisuri, și care sunt în continuare prea slabe ca să vadă dincolo de falsa alinare a litaniei de zi cu zi cu prietenele, cunoștințele sau colegele de birou.

Femei sperioase, paralizate de frica încercatului încă o dată, femei speriate și adâncite în tăcerea auto-blamantă a eșecului personal.

Femei spectaculoase, carismatice și strălucite prin prezență, succes profesional, femei invidiate de toate celelalte femei. Femei care alungă bărbații din viața lor tocmai pentru că sunt minunate și atât de diferite. Femei care își târâie din ce în ce mai greu povara succesului, în fiecare seară, catre o casă goala și un pat rece.

Femei superstițioase, rătăcite în hățisul de semne și simboluri pe care universul – parcă înadins – li le aruncă în cale. Femei care nu-și mai pot începe ziua fără doza de astrograme, hărți cerești și șarade cosmice aparent semnificative.

Femei resemnate, atât de tare adâncite în acceptarea propriei lipse de merit, încât cu greu le mai observi în zgomotul zilnic al vieții. Femei care traversează ceasurile lungi ale zilei ca niște umbre, făra urmă.

Femei revoltate care își strigă disperarea pe teme dureros feministe, femei care luptă pentru cauze și nu stau nicio clipă, de frică să nu le prindă din urmă jalea propriei cauze pierdute.

Femei obositoare care își mestecă neputința cerșind timp și urechi de ascultare de la prieteni, care se milogesc trist de un ieșit în oraș, care atârnă la cupluri căsătorite pentru includerea, fie ea și temporară, în programul vreunei familii.

Femei sufocate de neputință și sufocante din aceeași neputință, care își strivesc copiii cu dragostele prost plasate, de-plasate din sertarul rezervat marelui absent în sertarul iubirii materne.

Femei abuzate care n-au știut niciodată că o relație poate fi demnă și caldă și frumoasă. Femei care încasează din nou, și încă o dată, fără să se poată opri, în contul unei capacități câinești de a iubi. Fără reciprocitate, fără zâmbet pe fața plânsă, fără nimic.

Femei singure-cuc și, la polul opus, femei în conviețuire cu alte femei cu care alcătuiesc gineceuri și reinventează împreună viața ca pe un surogat. La fel de triste toate.

Femei organizate, calculate și impecabil eficiente, care au atins performanțe nebănuite atât în privat, cât și în profesional, și care ar arunca toată alinierea pentru o clipă de intimitate, fie ea și cu un vagabond.

Femei boeme și dezorganizate, plimbărețe și vag dezmățate, care suspină în taină după privilegiul de a călca o cămașă, de a înnoda o cravată.

Femei impecabile la trup, care trăiesc sănătos, fac sport și mănâncă organic, și care în fiecare seară își depun pe pernă lacrimile futilității propriei perfecțiuni.

Femei libere, extrem de articulate în perpetua declarație de independență, femei care, atunci când se stinge lumina, simt cu pregnanță răceala inelarului.

Femei singure. Multe, prea multe.

În seara asta, puneti mâna pe telefon și sunați-le. Pe ele, pe femeile astea singure. Mamele, surorile, colegele, vecinele, prietenele voastre.