Mulțam

Atât de tare ultimativă încât mă mir și la ceasul ăsta cum de am beneficiat în timp de multă, multă căldură, înțelegere, trecere cu vederea a cuvintelor colțuroase și a răcelii celeste pe care am dăruit-o fără număr, aproape fără de criteriu și stavăr, oricui. Și de ajutor, și de vorbă bună și de iertare și de a doua șansă. Sunt un răsfățat al soartei, un paradoxal Gică contra pe care îl iubește lumea, un îngăduit și cocoloșit, scuzat, și, în ciuda eforturilor mele ingenioase contra curentului, apreciat din cale-afară.

Până și când m-am apucat de scris, am scris mai ales despre părțile rele ale oamenilor, de tot ceea ce dezamăgește, amărăște și frustrează în ei, de micimi, orgolii și stângăcii, de slăbiciuni, de prostie, de răutate. Am tunat și fulgerat de la înălțimea valorii mele imaginare și auto-proclamate, am desființat, am arătat majestuos cu deștul, am împroșcat invective și judecăți, m-am plâns, am înfierat ți condamnat la focurile drăcești categorii și clase, tagme și clici. Am făcut liste minuțioase cu lucruri care nu au cum să meargă bine, cu situații imbecil-iritante, cu stricători de dispoziție, am aruncat venin și antrax și napalm unde-am văzut cu ochii.

Însă, cumva, pe undeva, nu am încetat să mă hrănesc cu clipele dăruite firesc și senin de către oameni orbi de buni, de oameni împăciuitori și calzi, de oameni fără trufii intelectualist-deșarte, fără orgolii cretin-veninoase și, mai ales, de oameni liniștiți cu ei înșiși. De oameni cu mai puține cuvinte la ei, dar cu net mai multă inimă.

În fiecare etapă a vieții mele au apărut lângă mine suflete-păzitoare. Acolo m-am dus, la ei, în toate momentele în care mi-a fost greu, când n-am mai crezut în mine însămi nici cât să mai iterez vreo ironie, atunci când lumea a dezbrăcat brusc hăinuța color și m-am trezit într-un alb-negru greu de durere, sau de tristeșe, sau de disperare.

În fiecare etapă a vieții mele au apărut oameni care m-au sfătuit, m-au ajutat, m-au ținut în brațe și au reînvățat cu mine mersul, oameni dispuși să își cheltuie timpul și energia ca să mă pună la loc pe picioarele mele bățoase de dinapoi. Oameni pe care i-am răsplătit rareori și în niciun caz la nivelul la care meritau, oameni care m-au ascultat/învățat/ajutat/scăpat/salvat/înțeles/iubit/așteptat fără a cere ceva la schimb. Oameni. Mulțam.