Conform Codului Muncii, în cuprinsul contractelor individuale de muncă pot fi negociate și incluse alte clauze specifice, cum ar fi clauza de fidelitate, clauza de confidențialitate, clauza de neconcurență, etc.
Prin prevederile clauzei de neconcurență, salariatul va fi obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizației de neconcurență lunare, perioada pentru care își produce efectele, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
Astfel, dacă din cuprinsul contractului/actului adițional la contractul individual de muncă lipsesc detaliile menționate mai sus, clauza devine nulă și nu va mai putea fi aplicată.
Indemnizația de neconcurență lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Indemnizația reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil și se impozitează la persoana fizică beneficiară (10% impozit pe venit + 10% contribuția de asigurări sociale de sănătate).
Vedeti in exemplul de mai jos un calcul estimativ al costului fostului angajator în cazul în care plătește o indemnizație de neconcurență în valoare de 2.500 lei brut.
Sursa: www.calculatorvenituri.ro
Referitor la perioada de aplicabilitate, clauza de necocurență își poate produce efectele pentru o perioadă de maxim 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.
Acestea nu se aplică în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepția cazurilor de deces al salariatului sau al angajatorului, constatare a nulității absolute a contractului, interzicerea exercitării unei profesii sau a unei funcții, retragerea acordului părinților sau a reprezentanților legali, sau daca a intervenit din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Clauza nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține. Se atenuează astfel dispozițiile anterioare privind consecințele clauzei de neconcurență prin faptul că salariatul nu poate fi privat definitiv de dreptul său de a-și exercita profesia sau specializarea pe care o deține. Ar fi o îngrădire a dreptului de muncă, o afectare a resurselor de existență.
La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanța competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurență. Prin această prevedere, se oferă dreptul de intervenție a inspectoratului teritorial de muncă pentru a diminua efectele clauzei de neconcurență, în special prin reducerea perioadei pentru care a fost stipulată.
Clauza de neconcurență poate fi un instrument util pentru angajator în vederea protejării împotriva concurenței. Modalitatea în care aceasta este reglementată în contractele de muncă este extrem de importantă și necesită o atenție sporită a acestuia