Biblioteca din Alexandria

Saptamana trecut am primit o oferta de la una dintre editurile romanesti in voga la acest moment. Era vorba sa scriu o carte despre internet si despre implicatiile sale in lumea reala. In ziua respectiva m-am lasat cuprins de entuziasmul provocarii. A doua zi am cerut un termen de gandire. A treia zi, desi nu mai eram atat de prins de idee, am inceput sa scriu.

Au aparut astfel materiale cum este cel care urmeaza. Interesant? Stupid? Email: alin@avocatnet.ro.

Biblioteca din Alexandria

In anul de gratie 475 dupa Hristos, istoria a consemnat unul dintre momentele care avea sa ramana mai apoi etern legat de un anume sentiment. In acest an, hulit de unii, hoardele barbare si-au impus pentru prima data suprematia asupra Romei, permitand scufundarea lumii dominate pana atunci de grandoarea imperiului roman in temnitele intunecoase ale Evului Mediu.

A urmat apoi o perioada in care oamenii nu stiau despre stramosii lor decat ceea ce puteau sa afle din povesti si legende. Mai mult, orice poveste care circula la un moment dat putea sa spuna aceleasi lucruri in mai multe feluri, dupa cum cel care o rostea ascultatorilor sai era mai inzestrat cu darul povestirii sau nu. Asa s-a facut ca in general, aproape de sfarsitul primului mileniu dupa Hristos oamenii si-au gasit deseori refugiul in mituri si povesti, a caror vechime poate fi urmarita cu multe mii de ani in urma. Si au reusit sa vorbeasca despre aceste lucruri de parca ele s-ar fi intamplat ieri. Cartea insa, atat de pretuita in vremurile noastre, nu exista pentru majoritatea poporului de rand, si orice dram de invatatura ar fi avut fiul unui taran din Gasconia, acesta se limita doar la ceea ce parintii lui si experienta sa de viata, scurta deseori, ii arata ca ar trebui facut.

Am putea spune chiar, ca in acea vreme, ca o ironie a sortii, sa fii istet nu insemna mare lucru, iar mitul oamenilor care pornesc egali de la nastere nu avea sa-si afirme valoarea decat pentru o mica masa a celor care traiau atunci.

Cu mai multe secole inainte insa, omenirea cunoscuse o epoca la care invatatura insemna ceva in anumite colturi ale lumii. Asa se face, spre exemplu, ca la inceput in Grecia, si apoi in toate tinuturile cu care grecii au avut contact, s-au inmultit cazurile in care invatatura celor cu mai multa carte era scrisa, pe bucati de pergament si lasata spre consultare generatiilor care aveau sa vina. Si grija unora dintre cititorii ferventi ai acestor opere a dus la aparitia pentru prima data a ideii de necesitate a unui loc in care sa fie pastrate toate aceste carti.

Pentru unele dintre manuscrisele vremii, sansa a suras pe masura ce, manat parca de gloria celui care ii daduse nume, orasul Alexandria a intemeiat institutia la care, de atunci, toata lumea face referire ca la unul dintre pilonii sacri ai umanitatii, pierdut insa : biblioteca din Alexandria. Imaginati-va acea perioada in care moartea unui om infiora poate doar familia lui si doar daca nu cumva toti erau cuprinsi de sentimentul ca cel mort o ducea acum mai bine in raiul prfomis de zeii cei atotputernici

Un om modern ar putea acuza toti acesti inaintasi ai sai de barbarie.

Si totusi, in aceste vremuri tulburi, unii oameni si-au gasit timp sa scrie carti a caror faima a depasit timpurile, daca a avut norocul sa supravietuiasca ignorantei, carti la care majoritatea invataceilor Evului Mediu au facut multa vreme legatura ca la adevaruri imuabile. Si tot atunci, cineva s-a gandit ca ar fi util un loc in care aceste carti sa fie pastrate, pentru folosul tuturor celor care ar fi dorit sa le consulte vreodata. Asa a luat fiinta, cu milenii in urma, pastratorul cunoasterii lumii : Biblioteca din Alexandria.

Legenda spune ca Ptolemeos, primul "director"al acestei biblioteci, a fost confruntat prima data cand a patruns in cladire, cu o problema pe care nu o mai intalnise pana atunci. Datorita multimii manuscriselor adunate laolalta, ar fi devenit imposibil pentru cineva sa gaseasca o anumita lucrare, cautand pur si simplu printre toate pergamentele adunate de-a lungul timpului si depozitate la gramada. Omul a gasit atunci, pentru prima data, o modalitate de indexare a pergamentelor dupa numele care le fusese atribuit acestora, in ordine alfabetica. Sa nu ne amagim insa, considerand ca ideea lui Ptolemeos a rezolvat pe data problema clasificarii acestor manuscrise, pentru ca daca ar fi sa ne punem in pielea unui obisnuit al epocii, probabil ca de multe ori un manuscris, o scriere a cuiva, nici macar nu purta un nume. Vedeti deci cum, chiar din timpuri stravechi, oamenii s-au confruntat cu dilema indexarii unui spatiu atat de vast incat i-ar fi trebuit unui om o viata intreaga sa il parcurga, foaie cu foaie.

Au trecut de atunci mai multi ani, mai multi chiar decat poate numara un copil intr-o singura zi. Daca ar fi sa citim lucrarile multora dintre semenii nostri, scrise in tot acest timp, am fi obligati sa tragem concluzia ca societatea omeneasca a evoluat de atunci. Oamenii de astazi sunt mai inclinati sa citeasca, sunt mai constienti de rolul pe care cunoasterea il joaca in viata unui semen obisnuit de-al lor. Intorcand parca situatia cu 180 de grade, am ajuns sa conchidem chiar si prin proverbe : "cine nu are carte nu are parte".

Au mai trecut apoi cativa ani de la aparitia doctrinelor care ii considerau pe toti oamenii egali, au mai trecut cateva evenimente rasunatoare si unele triste peste multi dintre noi si ne gasim din nou in fata dilemei lui Ptolemeos. Ciudata intorsatura pe care ne-a dat-o viata...

Acum nu cred ca ar fi bine sa ne imbatam cu ideea ca toti oamenii sunt interesati de aceste probleme, pentru ca mai mult ca sigur ca si pe vremea la care a existat Biblioteca cea mare, oamenii nu dadeau in general doi bani pe ea. In fond, tocmai acest gen de ignoranta sora cu frica, au dus pana la urma la distrugerea polului cunoasterii umanitatii, sub loviturile repetate ale unei culturi orbite de calea cea dreapta.

In acest moment, potrivit unor statistici oficiale, internetul vizibil (WWW-ul adica, suma a siteurilor existente) este compus din aproape 60 de milioane de websiteuri. Daca, printr-un calcul sumar, am spune ca fiecare site are, in medie, 100 de pagini, am ajunge la peste 6 miliarde de pagini care sunt prezente pe internet la acest moment. Aproape tot atatea cati locuitori are planeta noastra.

In vremurile sale bune, Biblioteca din Alexandria adapostea peste 700.000 de pergamente. O imensitate la acele vremuri. Comparabil cu miliardele din ziua de astazi, daca este sa ne gandim la evolutia omenirii de la acel moment si pana in prezent.

Sa presupunem acum ca suntem directorul Bibliotecii internet. Avem in fata noastra un cosmar, pentru ca altfel nu putem numi activitatea de indexare a acestor resurse. Si totusi, daca ar trebui sa facem aceasta indexare, ar fi ea o misiune imposibila?

Daca derulam timpul inapoi cu cativa ani, aproape de zorii internetului modern, o sa observam ca la acea vreme singurele modalitati de a gasi informati in internet erau niste cautari relativ limitate pe care le putea cineva realiza la nivelul serviciilor de stiri de atunci (gopher, spre exemplu). Mai ramanea apoi varianta “intreaba un prieten” si cam atat...

Cu timpul, oferta s-a diversificat, si internetul modern este legat de aparitia siteurilor-catalog (asa a aparut Yahoo). Aceste siteuri cuprindeau informatie structurata pe anumite criterii de selectie. Neajunsul lor era acela ca, odata realizat un site, dura pana la 2 luni inscrierea in acest catalog. Nu pot decat sa va dau exemplul meu, din anul 2001, cand inscrierea www.avocatnet.ro in catalogul Yahoo a durat 2 luni de zile. Pana atunci, siteul exista doar in mintea prietenilor. Pentru utilizatorii obisnuiti ai internetului, acest site nu exista.

Apoi a venit era Google. Prin intermediul inteligentei creatorilor sai, Google a lansat noutatea robotilor care pleaca ei in cautarea siteurilor existente pe internet. Astfel, s-a schimbat rolul unui site – index din catalog de cautare in motor de cautare. Munca a fost preluata de aceste motoare de cautare, de angajatii lor mai precis. Si astfel, in prezent, Google a ajuns sa vada peste 4,5 miliarde de pagini din cele 6 miliarde la cat estimam dimensiunile www-ului.

Biblioteca din Alexandria nu a murit deci. Ea a reusit sa depaseasca cu brio perioadele de restriste cand a existat doar in mintea oamenilor obisnuiti care le povesteau copiilor si nepotilor despre faptele inaintasilor. S-a transformat apoi in nenumarate biblioteci mai mici, venite sa adune lucrarile scrise de semenii nostri din diferite colturi ale lumii.

Odata cu aparitia internetului insa, Biblioteca din Alexandria a redevenit ceea ce a fost odata. Mai intai siteuri precum yahoo.com si acum google.com, au fost directori si personal de executie al acestei biblioteci.

Precum pasarea Phoenix, noua biblioteca a devenit universala si nemuritoare. Pentru ca acum, toata lumea se raporteaza la ea, toata lumea o cunoaste. Nu mai are o forma materiala, fapt ce este menit sa o apere de viitoarele generatii care o sa inventeze noi forme ale urei pentru cultura sau civilizatie.

Chiar daca ne referim la ea cu un alt nume, in subconstientul nostru, Biblioteca din Alexandria are acum un nou sediu : creierul universal.

Se naste asadar o lume noua, adunand in jurul ei cioburile diverselor derapaje ale lumilor trecute.