De ce ne e teamă de vorbitul în public?

Am citit și-am înțeles că, oricât de mult ne-am dori să existe o astfel de descoperire, nu a găsit nimeni o formulă unanim aplicabilă pentru toți oamenii și toate problemele care apar în cazul în care cineva se adresează altor oameni, într-un discurs public. Există doar păreri și experiențe ale unor indivizi modelați de natură diferit, după cum unii s-au născut cu darul de a vorbi, iar alții cu darul de a asculta.

Dupa 600+ de discursuri pe care le-a susținut în viața sa profesională, Alin Popescu, fondator avocatnet.ro a realizat un curs online, in cadrul platformei Inteligo, dezvoltate de avocatnet.ro, Vorbitul în public, ghid util pentru ședințe, traininguri și conferințe despre temerile și obstacole pe care tebuie să le depășim pentru a vorbi în public.

Așa se explică, deci, faptul că prezentul curs are la bază observațiile mele din toți anii de vorbit în public și nu vreo abordare științifică a fenomenului. Cred că sunt mult mai utile astfel de abordări. Învățăm mult mai ușor din greșelile altor oameni, decât din sfaturile lor.

Pentru început, aș vrea să demontăm împreună un mit, acela că ”vorbitul în public e cea mai mare frică a oamenilor moderni”. L-am auzit pomenit în mai toate emisiunile TV în care s-a vorbit despre tema cursului nostru, l-am auzit citat de mulți autori care îți spun că ei livrează adevărul absolut. Și mă întreb de multe ori câtă încredere poți avea în sfaturile acelor oameni, dacă nu petrec măcar jumătate de ora pentru a verifica ”adevărurile” pe care le oferă celorlalți.

În realitate, oamenii moderni se tem de multe. Și, dacă ar fi să facem o listă, vorbitul în public n-ar prinde, spre exemplu, top 10 al acestor frici. N-o spun eu, o spune Universitatea Chapman din SUA, care face, de câțiva ani, un studiu despre fricile cele mai întâlnite ale americanilor. Iar în listă sunt fricile de mai jos. 

Observă, te rog, faptul că vorbitul în public nu apare aici. Apar, în schimb, corupția, poluarea, potențialul de a nu avea bani, posibilitatea ca oameni dragi să se îmbolnăvească, să moară etc.
Adevărul e că astăzi, în mediul în care trăim, abilitatea de a te exprima bine în public e, într-un fel, o necesitate. În multe cazuri, cariera ta depinde de asta, chiar și dacă vorbim despre modul în care te adresezi șefului, colegilor sau unui alt tip de audiență, în diverse situații.

Cum spuneam la început, am peste 20 de ani de când vorbesc în public, în diferite situații. Am vorbit în față unui număr de câteva persoane, dar și în față unor audiențe de mii de oameni. Am vorbit, într-o hărmălaie de nedescris, la diverse evenimente organizate în cele mai diverse locuri (în piață publică, în berării etc), dar și în fața unor microfoane de radio ori camere de luat vederi, unde vorbești singur, tu și cu gândurile tale, în timp ce ceilalți observă, în direct, cele mai mici defecte de gândire sau exprimare pe care le ai. Am făcut toate astea și îți marturiesc că și acum, fie că vorbesc în fața a trei persoane sau în fața a trei sute de persoane, continuă să mi se strângă stomacul de frică în momentele de dinaintea discursului. De fiecare dată.

Vezi, eu sunt, la bază, un om extrem de timid. Mi-e frică să vorbesc cu un singur om și ajung, de multe ori, să mă bâlbâi, să roșesc ori să-mi pierd ideile. Uneori mă gândesc la cât de redus mintal mă vede celălalt în astfel de situații. În fața mai multor oameni, însă, mă transform într-un mod pe care nu îl înțeleg cu adevărat. Atunci dispare sentimentul de discuție privată și se activează nevoia mea de a livra profesionist un serviciu.

Și unghiul vizual mi se îngustează, mă centrez pe detalii mici, mărunte, cum ar fi ochii celor care mă ascultă, poziția mâinilor lor etc. Și le vorbesc de parcă aș vrea să le intru în suflet, concentrându-mă pe ce anume aș vrea eu să aud și cum aș vrea să simt vorbele cuiva care mi-ar explica ceva într-un mod simplu și ușor de înțeles. În tot contextul ăsta, care poate crezi că mi-a fost dat la naștere și ar trebui să mă simt bucuros, stomacul mi-e în continuare strâns, cel puțin în primul sfert de prezentare, cuvintele îmi vin mai greu decât de obicei, iar presiunea ochilor care se uită la mine îmi crește tensiunea mult peste normal.

Da, e normal să-ți fie frică să vorbești în public. E normal pentru că asta arată că îți pasă. E normal pentru că, atunci când ți-e frică de ceva, ai toate șansele să înțelegi de ce ai nevoie să pregătești acel lucru în cele mai mici amănunte. Și eu asta fac întotdeauna. Scriu prezentarea și o repet pentru a-mi da seama câte minute sunt necesare pentru a spune ce am de spus. Da, după atâția ani mi-e mai ușor să anticipez lungimea prezentării, mi-e mai facil să concep discursuri simple, mi-e mai ușor să văd de ce o prezentare nu e o carte afișată pe un perete, ci un set de idei care trebuie prinse din zbor de ascultători.

De ce ne e frică de vorbitul în public? Pentru că nu știm ce se va întâmpla. Pentru că ne e teamă să nu ne facem de râs. Pentru că ne e frică de frica pe care o simțim atunci când vorbim în public și de lipsa de control pe care o avem în acele momente. Pentru că noi, oamenii moderni, prețuim mult părerea celorlalți despre noi. Ne temem de vorbitul în public pentru că el, într-un mod ciudat, e echivalent cu o potențială umilire în public. Și nimeni nu-și dorește asta.

În realitate, înainte de fiecare eveniment la care particip, m-am gândit care poate fi lucrul cel mai rău care se poate întâmpla. Să mă bâlbâi? Să uit ce caut acolo? Să vorbesc pe lângă? Ok, și ce? Dacă reușeșți să ajungi undeva pe picioarele tale, un mic bobârnac de pe drum n-o să fie niciodată finalul drumului. Întotdeauna înveți ceva din lucrurile pe care le pățeșți, iar eșecul unui discurs public nu este niciodată atât de masiv pe cât ni-l imaginăm.

În toți anii din urmă, am văzut doi sau trei oameni care s-au împiedicat major pe scenă. Și, în cazul tuturor acestor oameni, la recepția de după eveniment, alți oameni s-au dus la ei și i-au încurajat. Unii au legat relații de afaceri mai importante decât dacă ar fi vorbit ca niște roboți, pentru că ascultătorii le-au perceput astfel latura umană, au empatizat cu ei și asta le-a permis să interacționeze mult mai ușor cu ei.

Nu-ți fie frică să fii om, pentru că asta e cea mai mare calitate pe care încă o avem. E o nevoie extrem de mare în societatea modernă de oameni care înțeleg că nu toate lucrurile din viața lor trebuie să fie perfecte, încât eu unul cred că s-ar putea să ai de câștigat chiar și în cazul în care te împiedici și eșuezi în discursul tău.

Dacă vrei să înțelegi mai multe despre motivele pentru care ne e frică de discursurile publice, te invit să citeșți această Teză de Dizertație din 2018, despre anxietatea în public speaking și efectul ei asupra calităților percepute de lider ale vorbitorului. O să ți se pară interesant, îți promit.

În cadrul cursului voi aduce în discuție cel mai important obstacol pe care trebuie să îl depășești atunci când vorbești în public și vom defini o serie de exerciții practice, așa cum mi le-am imaginat eu în toți acești ani, pentru a depăși acest obstacol.

La inteligo.ro poți urma online cursuri de productivitate, afaceri, drept, vânzări și multe alte materii, în ritmul ales de tine.