În general, regulile nu sunt respectate doar din bun-simț, ci și pentru că cineva urmărește acest lucru

Nu o dată mi-a fost dat s-aud că lucrurile nu merg bine la noi (în spitalele, școlile sau pe șoselele patriei) pentru că tinerii, dar și cei care au trecut de această etapă a vieții nu sunt dotați cu un minim și elementar bun-simț. Ei bine, sunt doar parțial de acord cu această afirmație.

Mă uit cum în fiecare săptămână apare cel puțin un scandal într-o instituție de învățământ, într-un spital de stat ori privat, într-un oraș sau pe șoselele ce acoperă distanța dintre localități. Ele nu au întotdeauna aceeași sursă, ci sunt generate de elevi, părinți, profesori, medici, pacienți, șoferi, căruțași, bicicliști, tineri sau vârstnici, femei sau bărbați, oameni de la oraș sau din mediul rural.

Astfel, nu putem stabili și indica o sursă clară a problemelor. În schimb, nu pot să nu observ că toate acestea se întâmplă atunci când cine ar fi trebuit să urmărească respectarea regulilor trage chiulul.

Aici poate fi vorba de polițistul care iese pe stradă doar când sunt acțiuni, de directorul de școală sau spital care, pentru că trebuie să completeze stive de acte și să facă raportări nenumărate, nu are timp să discute cu angajații instituției, de pompier, de inspectorii diverselor autorități care se duc în controale doar când sunt campanii sau în preajma sărbătorilor, mai pe scurt, de cei care ar trebui să se asigure că regulile din domeniul în care activează sunt respectate.

În alte țări, regulile sunt respectate nu pentru că oamenii de acolo se nasc cu mult mai mult bun-simț decât noi, ci pentru că toți cei care trebuie să asigure respectarea regulilor fac acest lucru în mod regulat și nu închid ochii atunci când constată abateri de la norme.