O astfel de decizie a ICCJ cum e cea publicată vineri în Monitor nu e orientativă pentru angajatorii din România și nici pentru inspectorii de muncă sau judecătorii care au în față cazuri cu astfel de clauze considerate interzise - este obligatorie, prin urmare, nu au de ales în privința respectării celor spuse de ICCJ în Decizia nr. 19/2019 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept civil.
Curtea a spus că anumite clauze penale din contractele de muncă (sau din actele ce se fac ulterior -- acte adiționale -- și care completează contractele) nu au ce căuta acolo: cele prin care stabilesc, anticipat, paguba produsă prin nerespectarea, de către angajați, a obligațiilor acestora de muncă.
O astfel de clauză este prin ea însăși o sperietoare în contracte pentru că vine cu o presiune asupra salariatului, așa cum subliniază Curtea în decizia sa. Așadar, ce au de făcut salariații care găsesc astfel de clauze în contractele lor? O primă variantă, care pentru unii nu va fi, poate, o soluție, este o discuție cu angajatorul în vederea înlăturării amicale a acelei clauze din contract sau actul adițional.
Pentru cei pentru care varianta de mai sus nu funcționează, există procesul cu angajatorul. Curtea, în decizia sa, subliniază că nulitatea acelei clauze poate fi constatată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție. Asta înseamnă că salariatul îl poate forța în instanță pe angajatorul său să înlăture din contract respectiva clauză, bazându-se pe decizia Curții.
Dacă salariatul e deja într-un proces cu angajatorul pe tema unei astfel de evaluări anticipate a pagubei, el poate refuza să plătească ceea ce-i pretinde angajatorul pe calea unei excepții, în respectivul proces.
"Clauza penală stipulată în contractul individual de muncă sau într-un act adițional la acesta are o asemenea semnificație, de renunțare implicită la dreptul salariatului de a-i fi angajată răspunderea patrimonială numai în justiție, pe baza unei evaluări judiciare a pagubei, fiind interzisă conform art. 10 din Codul muncii și, în consecință, lovită de nulitate, în temeiul art. 57 din Codul muncii, sancțiune juridică care poate fi constatată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție", potrivit Curții.
În orice caz, nulitatea acelor clauze e o chestiune care profită în totalitate salariaților și care nu poate fi acoperită de angajatori în niciun fel. Singura soluție este înlăturarea acelei clauze, din moment ce este interzisă.
Care este problema acestor clauze?
Conform Codului muncii, salariații răspund patrimonial (bănesc) pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor - e o formă de răspundere contractuală. Una dintre condițiile acestei răspunderi, existența unei pagube, e pusă sub semnul întrebării când se face o evaluare din timp a sa.
Paguba, așa cum subliniază ICCJ, înseamnă ceva cert, care există deja, are o întindere certă, sigură și e produsă de salariat angajatorului său, la muncă.
Punând o clauză penală privitoare la pagubă în contractul de muncă, angajatorul nu mai e obligat să probeze existența și întinderea pagubei atunci când ea chiar se produce, fiind suficient să se facă proba neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ale salariatului, subliniază Curtea.
Impunerea unei astfel de evaluări a pagubei, din timp, este absurdă și în contextul raportului de superioritate a angajatorului față de salariatul său, chiar periculoasă. Salariatul poate fi presat printr-o astfel de clauză să facă alegeri cu privire la locul său de muncă, să negocieze chestiuni cu angajatorul său ulterior ș.a.m.d.
Comentarii articol (4)