Actul normativ la care am făcut referire mai sus este Directiva Europeană nr. 2015/1366 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (Directiva nr. 2015/1366). Fiind un act normativ de acest tip, ea trebuie, mai întâi, implementată în dreptul intern. Abia apoi se va aplica față de companii care oferă servicii de plată. În acest sens, a început procesul de transpunere, fiind în derulare la acest moment (puteți citi mai multe detalii aici).
Una din modificările importante aduse de directivă este îmbunătățirea măsurilor de securitate pe care trebuie să le ofere atât băncile, cât și alte entități non-bancare care oferă servicii de plăți. Practic, e vorba măsuri de autentificare care, la tranzacții de peste 30 de euro, vor implica folosirea a două elemente de autentificare (puteți citi mai multe despre acest aspect și câteva exemple de astfel de măsuri, aici).
La prima vedere, totul pare foarte promițător. Noile măsuri de securitate vor preveni și mai mult fraudele. Totuși, ar putea exista și o problemă. Costurile cu implementarea unor astfel de măsuri s-ar putea să fie prea mari pentru IMM-urile care oferă servicii de plată. Astfel, s-ar putea ajunge la situația paradoxală în care o directivă care a fost adoptată (și) pentru îmbunătățirea cadrului concurențial de pe piață, pentru a permite tot mai multor instituții non-bancare să ofere servicii relevante (și, astfel, să le facă băncilor concurență, ajungându-se la servicii mai bune și mai ieftine), să aibă exact efectul invers.
Practic, așa cum este menționat într-un articol de pe site-ul irishtimes.com, costurile de implementare a măsurilor de securitate ar putea să creeze riscul ca unele companii mici să iasă de pe piață.
Atenție! Obligațiile la care am făcut referire mai sus nu se aplică, încă. Pentru aceasta, e nevoie ca directiva să treacă de procesul de implementare, în România: adică să fie adoptată de Parlament, promulgată de președintele României și publicată în Monitorul Oficial.