Ce fac dacă am un copil nervos și încăpățânat?

Articol scris de Miruna Jovin, psiholog

Caracteristicile unui copil nervos și încăpățânat

Nu toți copiii încăpățânați sunt și nervoși. Dacă încăpățânarea este o trăsătură de caracter, nervozitatea este doar un răspuns la ceea ce i se întâmplă.

Un copil încăpățânat este de obicei caracterizat de:

• o nevoie mai mare de atenție din partea părinților,
• o dorință mai mare de a se face auziți,
• iubire față de propria independență,
• perseverență și determinare atunci când ceea ce face îi place,
• o mai mare aplecare spre a face crize de tantrum,
• o atitudine dominatoare,
• o înclinație spre a face lucrurile în propriul ritm – ar putea trece de multe ori drept lene.

Un copil încăpățânat va dori să știe multe lucruri, va pune întrebări uneori incomode, va fi greu de convins să facă orice altceva decât își dorește. El va căuta răspunsuri, va fi un critic – obiectiv de multe ori. Sunt oare aceste caracteristici exclusiv pozitive sau negative? Greu de spus.

Dacă vrem să dăm o conotație pozitivă vom spune despre copilul încăpățânat că are o voință puternică. Dacă nu, vom spune despre el că este încăpățânat.

Viața cu un copil nervos și încăpățânat

Viața când ai un copil nervos și încăpățânat nu este întotdeauna ușoară. Ne putem consola cu ideea că acei încăpățânați cu care negociem interminabil devin specialiști în domeniul lor de interes. Fără să exceleze pe toate planurile ei vor fi totuși foarte buni pe un anumit domeniu. Se pare că, statistic, copilul nervos și încăpățânat are mai mult succes academic și își duce planurile până la capăt la maturitate. În același timp ei nu se vor lăsa influențați prea ușor de cei din jur. Putem spera că asta ne va asigura măcar o adolescență mai calmă.

Până la adolescență iată mai jos câteva lucruri care s-ar putea să te ajute în viața cu un copil cu voință puternică, un copil nervos și încăpățânat.

1. Un copil nervos și încăpățânat vrea să fie ascultat

Este una dintre caracteristicile lui de bază. Nu confundați ascultarea cu oferirea de sfaturi, ca să nu mai zic de morală/ceartă etc. Ascultă cu atenție ce are el de zis. Astfel că îi vei satisface nevoia de a fi ascultat și îl vei învăța și cum să asculte la rândul lui. Vei modela comportamentul: eu am răbdare să aud ce ai tu de spus, acum este rândul tău să mă asculți și pe mine. În plus, să îl asculți te va ajuta să descoperi din timp ce alte idei mai are, vei putea să te pregătești mai bine.

2. Conectează-te cu el

Să te opui unui copil nervos și încăpățânat devine epuizant. Cu cât tu te vei opune mai tare cu atât el devine mai rebel. Alege să înțelegi ceea ce îl interesează, pătrunde în lumea lui. Ai astfel șansa, pe de o parte să te conectezi cu el, pe de alta el va simți că îi acorzi atenție. Iar uneori, conectarea poate să te ajută să înveți chiar de la copilul nervos și încăpățânat noi strategii de a-i face față. Și, de ce nu, poate chiar ce talente ascunse are.

3. Un copil nervos și încăpățânat vrea să aibă control

Nu zic acum să îl lași să conducă mașina familiei pentru că așa vrea el. Dar îi poți oferi alegeri adecvate vârstei. Cam orice copil de doi ani poate decide dacă vrea să meargă pe un anumit drum în parc sau dacă la o masă vrea măr în loc de banană. Și iarăși vei câștiga dublu: copilul va învăța să ia decizii pentru el însuși și se va simți puternic și înțeles că o poate face. Iar astea cumulate îl vor face să fie mai ușor de înduplecat și mai puțin luptător.

4. Rămâi calm, calm, calm

Să te răstești la un copil nervos și încăpățânat nu va rezolva nimic. Nu vei reuși decât să îl îndepărtezi de tine, să îl faci să fie și mai nervos și va deveni și mai încăpățânat. Se va opune cu și mai multă putere oricărei propuneri. Să pornești o discuție într-un moment tensionat nu va rezolva mare lucru. Cu răbdarea treci marea – parcă așa îi zice. Tot așa te înțelegi și cu un copil nervos și încăpățânat. Nu, să fii agresiv și impulsiv nu vă va ajuta pe nici unul dintre voi. Folosește, ca să rămâi calm, tot ce știi că poate fi de folos: meditația, terapia, time out pentru tine, orice. Calm, calm și numai calm ai nevoie în relația cu copilul nervos și încăpățânat.

5. Respectul se învață

În mod normal, respectul se câștigă. Nu datorăm respect nimănui în mod absolut. Iar cel mai bun profesor în privința asta este un copil nervos și încăpățânat. El va învăța de la tine ce înseamnă respect. Și dacă tu nu ești dispus să-l acorzi, să îi arăți ce înseamnă atunci nu te aștepta ca el să ți-l arate ție. Asta nu se va întâmpla.

Iată cum îi poți câștiga respectul:

• caută o cale de cooperare cu el,
• nu insista să te asculte orbește,
• stabilește limite clare nu doar pentru el ci pentru toți ceilalți membrii din familie – el apreciaza consistența și te va taxa când te abați de la ea.

Rămâi un om onest în relația cu el. Un copil nervos și încăpățânat are un radar pentru sinceritate și o va aprecia. În plus, va învăța că e bine să fi un om sincer. Nu știu voi, dar eu mă gândesc că e bine să avem adolescenți sinceri.

6. Cu un copil nervos și încăpățânat negocierea e la putere

Un copil nervos și încăpățânat are o personalitate puternică. Ne putem gândi că voința lui puternică îl va ajuta în viața de adult și poate ne va fi mai ușor să trecem peste ceea ce se întâmplă în copilărie.

Cum negociem cu un astfel de copil? Facem parteneriate cu el: ”Hai să strângem împreună jucăriile” are mai multe șanse să fie bine primit decât ”Strânge imediat!”. Putem lăsa de la noi în punctele unde nu ni se pare esențial să avem dreptate pentru a putea rezolva alte lucruri mai importante.

7. Energia e la cote înalte

De multe ori un copil nervos și încăpățânat are și multe energie. Și chiar dacă nu are plimbările în aer liber, joaca și distracția îl fac să fie mai cooperant. Pe de o parte, are ocazia să își consume energia acumulată și, pe de alta parte, să își abată gândurile. Așa că mișcare și joacă cât mai multă. Joaca este practic prilej de a exersa tot ce am scris mai sus.

Ce nu va funcționa cu un copil nervos și încăpățânat? Pedepsele sunt un mare NU. Un copil cu o voință puternică nu va face decât se opună și mai mult când va fi pedepsit. Nu confundați deci fermitatea cu pedepsele. Rămâneți consecvent, conectați-vă cu copilul și modelați ceea ce ați vrea să vedeți la el. Și, când vi se pare că lumea cu un copil nervos și încăpățânat se prăbușește, consolați-vă că va fi un adult cu păreri ferme care va știi să își ceară drepturile.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.