Cum te descurci într-o astfel de situație? Exemplu practic

Să ne imaginăm următoarea situaţie: încerci să obţii un contract important. Te zbaţi, alergi în toate părţile, îţi joci toate cărţile bune. Investeşti timp şi efort şi dai tot ce ai mai bun în tine. Şi totuşi, respectivul partener alege pe altcineva. Ştiu, poţi sta să plângi şi să-ţi frângi mâinile, poţi începe să crezi că eşti nepriceput şi că soarta ţi-a jucat o festă cruntă. Realitatea e însă alta. Unele lucruri se întâmplă pur şi simplu. Şi se întâmplă indiferent de cât de mult te-ai opune tu, indiferent de cât de mult ţi-ai dori să nu fie aşa.

Un alt exemplu. Lucrezi împreună cu un om extraordinar. Este colegul ideal când este vorba despre muncă. A dus de unul singur greul şi a tras compania după el în diferite moduri. Ai ajuns să îl vezi ca pe o piesă indispensabilă. Şi probabil chiar aşa e. Apoi, într-o zi, îţi caută privirea şi te roagă să staţi de vorbă câteva minute. Ai o mică presimţire, cum că nu e chiar de bine convorbirea ce urmează, dar oricum nu poţi schimba nimic.

Mergi spre sala de întâlniri, cu inima strânsă, doar ca să afli că instinctul tău nu te-a trădat. Îţi spune trist şi cu o mină vinovată că nu mai poate. Trece printr-un moment greu, personal vorbind, şi ar vrea să încerce să facă altceva cu viaţa lui. Habar n-are ce, dar ştie că nu mai vrea să continue cu lucrurile pe care le-a făcut până acum. Se va muta în alt oraş, în altă ţară, pe altă planetă dacă e nevoie. Se va apuca să facă agricultură.

Te uiţi la el şi îl vezi pierdut şi stins, aproape, cu privirea unui om la limită. Şi îţi simţi planurile de viitor date peste cap cu totul. Îţi năvălesc în minte deopotrivă gânduri de bine şi gânduri de rău. Ai vrea să spui că nu e corect, apoi îţi dai seama că n-ai dreptul să faci asta. Oamenii au viaţa lor. Şi, uneori, oricât de mult ai încerca să faci să fie altfel, unele lucruri se întâmplă oricum.

Bineînţeles, ai putea să-l rogi să stea, să-l rogi să uite de problemele lui şi să te pună pe tine şi compania deasupra. Şi, dacă ştii să rogi cum trebuie, uneori chiar reuşeşti să îndupleci oamenii. Mai ales dacă v-aţi simţit bine lucrând împreună, iar compania e un mediu bun de muncă.

Şi apoi, mulţumit, ai putea merge acasă gândindu-te că ai preîntâmpinat un dezastru. După câteva zile, începi să observi cum colegul tău cel strălucit se deprimă din ce în ce mai mult. Îi observi angoasele, îi observi supărarea şi oboseala. Şi vezi că, dintr-o dată, a devenit un om banal, care face lucruri mediocre şi pentru care viaţa nu mai are mâine, ci doar astăzi.

În câteva săptămâni sau luni, ajungi tot acolo de unde ai plecat. Numai că, de data asta, ajungi într-un alt mod. Forţându-l să stea, să-şi pună grijile deoparte, n-ai rezolvat nimic. Grijile lui au rămas acolo, dar a înţeles că la birou trebuie să nu mai vorbească despre ele.

Relaţia voastră de prietenie dispare, iar omul începe să te vadă ca pe egoistul care l-a forţat să-şi pună viaţa în cui. Ajungeţi să vă despărţiţi la cuţite, de parcă v-aţi fi luptat ani de-a rândul. Şi asta pentru că n-ai putut să accepţi un singur adevăr. Că lucrurile se întâmplă oricum. Indiferent că vrei sau nu.

Am avut în viaţa mea destule momente în care, dacă aş fi putut, aş fi luat soarta să dau cu ea de pământ, să-i spun că nu-i corect ce face. Şi am forţat multe situaţii, încercând să le fac aşa cum vreau eu. Iar ele m-au ascultat o vreme, s-au jucat cu furia mea, apoi m-au împins deoparte şi s-au întâmplat fără să le pese cât de tare mă frustrează.

Până într-o zi când am întâlnit pe cineva care mi-a povestit că viaţa e ca un râu. Şi tu eşti într-o canoe. Şi că dacă încerci să vâsleşti împotriva curentului, nu faci decât să oboseşti inutil. În schimb, ai putea să foloseşti forţa râului că să mergi mai departe, să ajungi în locuri mai liniştite şi să ocoleşti obstacolele de pe drum.

Şi cineva care a făcut vreodată rafting poate să-ţi spună că singurul mod în care poţi reuşi să nu te răstorni e să mergi înainte. La fel ţi-ar putea spune şi orice om care a mers vreodată pe bicicletă. Ca să nu cazi, trebuie să pedalezi mereu.

În concluzie, învaţă să accepţi anumite situaţii. Luptă-te cât de mult consideri că merită, dar învaţă şi că uneori e bine să accepţi. Vei avea cu mult mai multe rezultate.

Articolul pe care tocmai l-ai citit este un fragment din una dintre lecțiile cursului nostru Cum să motivezi oamenii cu care lucrezi și să dezvolți proiecte pe care nici nu visai că le vei face. Avem și alte cursuri care pot antrena minți curioase pe platforma Inteligo.ro.

La inteligo.ro poți urma online cursuri de tot felul, în ritmul ales de tine. Dar pe lângă dorința de a împărtăși experiențele și informațiile pe care noi le avem, ne dorim și să intrăm în contact direct cu oamenii care ne urmăresc. De aceea, în fiecare săptămână vom veni cu subiecte noi de dezbătut legate de noi, oamenii, și de mecanismele care ne ajută să evoluăm constant în viață și carieră.
Comentariile sunt încurajate. :)