Copilul „împiedicat” poate avea o întârziere în dezvoltare. La ce să fiți atenți

Articol scris de Miruna Jovin, psiholog

Ce înseamnă dispraxia la copii?

Din punct de vedere medical, dispraxia la copii se încadrează în categoria tulburărilor de neurodezvoltare. Din punct de vedere al neuroștiințelor, dispraxia înseamnă o funcționare diferită a rețelelor neuronale.

Pentru părinți înseamnă o întârziere în dezvoltarea copilului, asta este ceea ce observă ei în primul rând.

Pentru copil înseamnă o dificultate de a îndeplini sarcini ce presupun coordonare motorie. Dispraxia la copii va face să le fie mai greu să îndeplinească o anumită mișcare în mod eficient.

Cum se manifestă dispraxia la copii?

În termeni științifici creierul preia informația transmisă din mediu (prin văz, auz, simț tactil, kinestezic și prin reglarea vestibulară – a echilibrului), o prelucrează și pregătește pentru a fi transmise acele impulsuri necesare pentru a oferi un răspuns adecvat (adaptat situației). În acest răspuns adecvat intră planificarea mișcării, alegerea acțiunii necesare pentru adaptarea la mediu și executarea tuturor acestora. La toate cele de mai sus se adaugă capacitatea copilului de a anticipa și evalua pentru a putea învăță din experiența prezentă și a se adapta mai cu succes la altele similare din viitor.

Pe scurt, un copil cu dispraxie va avea dificultăți în a planifica și executa anumite acțiuni ce țin de motricitate. Practic îi va fi greu să reacționeze. Îi va fi greu să și planifice anumite mișcări.

Ce e bine să știi despre copiii cu dispraxie

Este important de știut că dispraxia la copii nu afectează inteligența. Deși dispraxia face ca învățarea să fie mai grea, mai înceată, ea nu afectează inteligența. Un copil cu dispraxie poate părea ”defazat” și ”încet” în acțiunile sale. Se pot observa întârzieri în limbaj,  probleme de postură și echilibru, probleme de percepție și o slabă coordonare mână – ochi.

Posibile simptome ale dispraxiei

Dispraxia la copii poate să apară sub forma mai multor simptome. În același timp este important de reținut că un singur simptom specific nu înseamnă oblgatoriu că este vorba despre dispraxie.

În perioada 6 – 12 luni

Copiii cu dispraxie învață mai greu să stea singuri în fund, nu merg în patru labe (conform Dyspraxia Foundation – nu vor trece niciodată prin această fază), vor învăța mai târziu să stea în picioare și să meargă singuri, și vor avea un ritm foarte lent în ceea ce privește achiziția limbajului.

În perioada 1 – 3 ani

Copiii cu dispraxie învață greu să se lege la șireturi, să își închidă singuri nasturii și țin cu dificultate creionul în mână. Unii nu reușesc aproape deloc să se lege la șireturi. La locul de joacă au dificultăți de coordonare și sunt mai lenți decât alți copii de aceiași vârstă. Încep să rămână vizibil în urmă în ceea ce privește achizițiile de motricitate fină (să facă pensă cu două degete, să țină o foarfecă, să ducă la bun sfârșit sarcini care presupun dexteritate manuală).

În perioada 3 – 6 ani

Dispraxia la copii devine foarte vizibilă în această perioadă. Copiii devin neliniștiți, nu se pot concentra la fel de mult ca ceilalți de vârsta lor, se implică rar spre deloc în activități fizice, intervențiile lor pot părea ”ciudate” sau neîndemânatice pentru ceilalți copii din jurul lor. Copiii țin cu greutate minte instrucțiuni și nu le pot urma. Ei par să înregistreze progrese atunci când li se predă ceva în sistem unu la unu.

Tratamentul dispraxiei la copii

În acest moment pentru dispraxie nu există un tratament medicamentos. Copiilor diagnosticați cu dispraxie li se recomandă una sau mai multe forme de terapie. Le enumărăm pe cele mai importante:

Terapia ocupațională

În timpul căreia copiii vor fi învățați să se descurce cu acele sarcini zilnice la care au probleme. Terapeutul va lucra cu ei pentru dobândirea acestor sarcini și pentru ca ei să le poată duce la bun sfârșit.

Logopedia

În cadrul acestor ședințe se va lucra pe îmbunățirea problemelor ce țin de limbaj și de exprimare.

Terapia asistată de cai

Un studiu publicat de Journal of Alternative and Complementary Medicine a scos la iveală că ședințele de terapie asistată de cai îmbunătățesc echilibrul copiilor cu dispraxie, îi ajută în ceea ce privește orientarea în spațiu și le îmbunătățește capacitatea de concentrare.

Dispraxia la copii – cum se pune diagnosticul

Dacă recunoașteți posibile simptome ale dispraxiei la copii este bine să luați imediat legătura cu medicul curant al copilului. Acesta vă va îndruma către un psiholog sau un neurolog specializat în probleme de neurodezvoltare. De cele mai multe ori dispraxia la copii trebuie privită în ansamblu, de o echipă multidisciplinară. De foarte multe ori în literatura de specialitate, dispraxia se asociază și cu alte probleme de neurodezvoltare  și nu apare ca o afecțiune de sine stătătoare.

În același timp nu toți copiii cu o evoluție mai lentă sau diferită de cea a altor copii de aceiași vârstă au dispraxie. De aceea este bine ca în cazul unor suspiciuni să vă adresați cât mai repede unui specialist.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.