Cum spuneam și mai sus, angajatorii ar putea să folosească, teoretic, temeiul interesului legitim pentru a putea, în mod legal, să își testeze salariații pentru coronavirus. Este interesant punctul de vedere al Autorității britanice, având în vedere că, de regulă, entitățile care au scopul de a face profit (firmele intrând aici) nu pot folosi interesul legitim pentru a prelucra date sensibile, cum sunt cele medicale.
Însă trebuie luat în considerare, în același timp, faptul că motivul unei eventuale testări are, mai degrabă, un scop preventiv și de securitate a muncii, ceea ce leagă problema testării de o eventuală prelucrare de date în acord cu unul din temeiurile speciale de prelucrare a datelor sensibile (obligații din domeniul ocupării forței de muncă), lucru reamintit și de Autoritatea britanică.
Cum poate să facă teste angajatorul
În acest context, primul pas pe care ar trebui să îl facă orice angajator ce dorește să își testeze salariații e să facă o evaluare a impactului prelucrării datelor salariaților (DPIA). Prin această evaluare, ar trebui să se analizeze:
- activitatea propriu-zisă (testarea);
- riscurile privitoare la protecția datelor (o eventuală expunere a informațiilor despre o persoană contaminată etc.);
- dacă activitatea de testare este necesară și proporțională pentru atingerea scopului de a se asigura sănătatea și siguranța în muncă (angajatorul trebuie să vadă dacă nu cumva are la îndemână măsuri mai puțin intruzive și care prezintă mai puțin pericol pentru integritatea datelor persoanelor vizate);
- dacă testarea este, totuși, făcută, măsurile luate pentru a limita riscurile în ceea ce privește protecția datelor;
- o analiză ulterioară a măsurilor implementate pentru a limita riscurile.
Atenție! DPIA trebuie revizuit continuu și la intervale regulate, ținând cont mai ales de schimbarea situației actuale și de faptul că riscurile cu privire la datele personale ale persoanelor vizate de testare ar putea apărea în orice moment.
Un alt aspect important este limitarea datelor prelucrate doar la ceea ce este strict necesar și reducerea la minimum a datelor propriu-zis prelucrate. De exemplu, angajatorii ar trebui să evite prelucrarea datelor care țin și de alte simptome/condiții de sănătate ale persoanei testate.
În plus, angajatorii trebuie să se asigure că datele prelucrate reflectă realitatea, ajungându-se, așadar, la necesitate actualizării datelor deținute (acest lucru nu ar trebui interpretat că salariatul ar trebui testat excesiv și constant, ci că trebuie să se facă eforturi pentru a nu se ajunge în situații în care, doar pentru că cineva a fost testat negativ, se consideră că acea persoană nu mai poate fi contaminată sau nu mai poate contamina).
Autoritatea britanică susține că pot fi întocmite liste cu persoanele care au fost testate pozitiv sau cu persoanele cu simptome, însă pe acele liste trebuie să apară doar ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit și, mai ales, ele trebuie să fie confidențiale. De asemenea, ele nu ar trebui să ducă la tratamente discriminatorii, doar pentru că un angajat a apărut pe asemenea liste.
Salariații trebuie să știe exact ce se întâmplă cu rezultatele testelor și pentru ce sunt folosite
Toate aceste lucruri ar trebui să se întâmple într-un context de transparență față de salariați. Aceștia trebuie să știe ce date le sunt prelucrate, cum, pentru ce scopuri, cât vor fi stocate acele date, cu cine vor fi partajate și orice alt lucru ce aduce claritate cu privire la activitatea de testare.
În plus, ar putea ajuta crearea unor canale de comunicare, prin care angajaților să li se răspundă la eventualele întrebări legate de datele lor și prelucrarea acestora. Aceste canale de comunicare pot să urmărească și un alt scop, mai exact cel de exercitare a drepturilor pe care persoanele vizate de testare le au în temeiul legislației protecției datelor (cum e dreptul angajatului de acces la datele deținute despre el însuși, de exemplu).
În privința informării celorlalți angajați cu privire la existența unor cazuri de coronavirus, acest lucru nu este interzis, însă, ca înainte, trebuie văzut ce este necesar și orice divulgare trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. Un exemplu ar fi informarea angajaților doar despre existența unei persoane testate pozitiv, fără să i se divulge identitatea, dacă acest lucru nu este strict necesar pentru implementarea măsurilor de sănătate în muncă. Bineînțeles, angajatorii pot și trebuie să comunice cu autoritățile, dacă e cazul.
Comentarii articol (0)