avocatnet.ro 
Baza legală pentru acordarea tichetelor cadou o reprezintă Legea 168/2015, care stipulează și condițiile în care aceste documente pot fi acordate:
- acordarea ocazională pentru angajați, pentru cheltuieli sociale (art. 15, alin. (1) din Legea nr. 165/2018);
- acordarea către alte categorii de beneficiari, pentru campaniile de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate (art. 15, alin. (2) din Legea nr. 165/2018).
Pentru acordarea tichetelor cadou către angajați, Codul fiscal stabilește ocaziile în care acestea pot fi acordate, în așa fel încât valoarea lor să nu fie inclusă în veniturile salariale:
„ ART. 76 - Definirea veniturilor din salarii și asimilate salariilor
4) Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:
- a) (...) veniturile reprezentând cadouri în bani și/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaților, cât și cele oferite pentru copiii minori ai acestora (...)
Cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori salariaților, cât și cele oferite în beneficiul copiilor minori ai acestora, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare ocazie din cele de mai sus, nu depășește 150 lei.”.
Realizarea unei practici curente de acordare a acestor tichete cadou către salariații proprii, în afara situațiilor prezentate în Codul fiscal trebuie considerată politică salarială a companiilor, iar impozitele care vor fi aplicate tichetelor acordate astfel trebuie să fie similare cu cele aplicate salariilor.
Pentru acordarea tichetelor către alte persoane fizice care nu sunt angajate de companii, Codul fiscal prevede tratarea acestora ca venituri din alte surse pentru cei care le primesc și impozitarea lor cu impozit pe venit, cota actuală fiind de 10%:
"(1) Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a) - h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu."
Potrivit normelor metodologice:
34. (1) În aplicarea art. 114 din Codul fiscal, în această categorie se includ, pe lângă veniturile enumerate la art. 114 alin. (2) din Codul fiscal, de exemplu, și următoarele venituri realizate de persoanele fizice: (...)
f) tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relații generatoare de venituri din salarii”.
Impozitul de 10% se reține, se declară și se plătește de către companii în numele persoanelor fizice care le-au primit. Acestea nu sunt obligate să facă altceva, mai puțin în cazul în care veniturile astfel obținute plus alte venituri independente depășesc contravaloarea a 12 salarii minime brute pe economie din anul respectiv.
Acest sistem de impozitare este descris chiar de către ANAF în materialele informative adresate contribuabililor, publicate de direcțiile sale regionale.
Totuși, ANAF consiliază într-un fel contribuabilii, dar procedează diferit în cadrul controalelor pe care le desfășoară.
Unele companii au acordat tichete cadou, în cadrul unor campanii de marketing destinate creșterii vânzărilor, către angajați ai distribuitorilor. Impozitul pe venit de 10% a fost reținut și virat la bugetul de stat - totul în ordine.
Doar că cei de la ANAF, prin direcția Antifraudă, interpretează că acordarea tichetelor cadou către salariații partenerilor comerciali a dat naștere unei relații de dependență între respectivele persoane fizice și societatea de la care au primit tichetele. Drept pentru care aceștia propun impozitarea suplimentară a sumelor plătite și cu contribuție la sistemul public de asigurări sociale (CAS – 25%) și la sistemul public de asigurări sociale de sănătate (CASS – 10%).
Opinia noastră este contrară celei a inspectorilor, iar încadrarea veniturilor din tichetele cadou ca venituri din alte surse (și nu salariale!) este destul de clar făcută de Codul fiscal și Normele de aplicare, ca reprezentând venituri obținute „în afara unei relații generatoare de venituri din salarii”.
Legea nr. 165/2018 spune că aceste tichete cadou pot fi acordate pentru realizarea unor campanii de marketing, iar Codul fiscal stabilește fără echivoc faptul că, în lipsa unei relații generatoare de venituri din salarii, aceste sume trebuie impozitate doar cu 10% reprezentând impozit pe venit, nicidecum cu toate contribuțiile specifice salariilor. Totuși, inspectorii ANAF apreciază că ar exista o relație de subordonare între angajații firmelor partenere și cea care acordă aceste tichete cadou, fapt care nu se bazează pe vreo prevedere sau specificație expresă a vreunui text legal în vigoare, ci pe o intrepretare forțată a legislației, pe sistemul „angajatul distribuitorului meu este angajatul meu”.
Campaniile de marketing au ca scop creșterea vânzărilor, iar alegerea modului de desfășurare este la dispoziția celor care le desfășoară, organul fiscal nefiind în măsură de a impune faptul ca destinatarii acelor tichete cadou trebuie să fie consumatorii finali sau alte persoane de pe rețea, la fel cum nici nu poate fi în măsură de a condiționa impunerea cu 10% la consumatorii finali față de contribuții salariale la alții. Pur și simplu nu există bază legală pentru o astfel de apreciere.
Despre reîncadrarea activității prestate de persoanele care au primit tichete de masă ca fiind una dependentă față de compania de la care le-au primit, conform articolului 7 din Codul fiscal, nici nu poate fi vorba, persoanele și companiile respective fiind oricând în măsură de a demonstra că respectă cel puțin patru din cele șapte condiții cerute de lege:
„ART. 7 - Definiții ale termenilor comuni
(...)
- activitate independentă - orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:
3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
3.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii”.
Din punctul nostru de vedere, situația trebuie judecată și prin prisma Codului muncii, care statuează că pentru a exista o relație de tip angajator – angajat, trebuie îndeplinită și condiția încheierii în scris a contractului individual de muncă, precum și cea a publicării acestui contract în REVISAL, registrul electronic al relațiilor de muncă, înființat pe lângă ministerul de resort:
„ Art. 16 . [forma contractului de muncă]
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, în limba româna, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului.
(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă cel tarziu in ziua anterioară începerii activitătii”.
Neîndeplinirea acestei condiții duce la inexistența unei relații de muncă între o persoană fizică și o societate, fapt care pune sub semnul întrebării capabilitatea ANAF de a putea aplica prevederile Codului fiscal și de a reîncadra orice activitate desfășurată de o persoană fizică în afara unui contract de muncă precum o activitate dependentă.
Acest lucru îl susțin având în vedere și definiția dată de Codul fiscal activității dependente, care cere prezența unei relații de angajare și care nu poate fi alta decât cea prevăzută de Codul muncii (contract de muncă, încheiat în formă scrisă).
În concluzie, rămâne de văzut cum se vor finaliza acest controale, rezultatul lor va fi tranșat probabil de justiție, dar deplâng modul abuziv în care ANAF dorește să atragă sume la bugetul de stat forțând anumite intepretări ale legislației. Mai mult, inspectorii care desfășoară aceste controale îndrumă firmele să se îndrepte pe cale judiciară pentru desființarea deciziilor de impunere emise... chiar de ei.
Problema este că, spre deosebire de alte acțiuni în care nu se trece la executarea sumelor disputate până la pronunțarea primei instanțe, procesele cu ANAF se judecă după ce firmele au fost deja executate silit de acesta, iar recuperarea sumelor se face greoi, chiar și cu o decizie judecătorească definitivă favorabilă companiilor.
Notă: Textul este valabil la data publicării sale, are scop orientativ și reprezintă o interpretare a specialiștilor firmei Cont Consulting, fără a se intenționa substituirea prevederilor legale în vigoare. Nu suntem răspunzători pentru eventualele daune provocate de folosirea acestui material în scop legal sau ca probă într-un eventual litigiu.
Anamuresana