Procedura de taxare a contractelor de drepturi de autor în 2021. Cum îți dai seama ce trebuie să plătești la stat

Din punct de vedere fiscal, pentru a fi calificate veniturile realizate de persoana fizică în venituri din drepturi de proprietate intelectuală, trebuie să analizăm cele șapte criterii ce justifică independența persoanei fizice (enumerate de art. 7, pct. 3 din Codul fiscal), iar în cazul în care sunt îndeplinite cel puțin patru dintre aceste criterii, veniturile sunt considerate ca fiind venituri din drepturi de proprietate intelectuală.

În situația în care nu sunt îndeplinite patru dintre criteriile de independență, autoritatea fiscală are dreptul să reclasifice veniturile din drepturile de proprietate intelectuală în venituri din activități dependente.

Pentru a determina procedura fiscală la impozitarea drepturilor de proprietate intelectuală, trebuie să se cunoască foarte exact situația persoanei fizice. În sensul că trebuie să se cunoască dacă la momentul realizării veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală persoana fizică are sau nu are calitate de persoană salariată, are sau nu are calitate de persoană pensionată, realizează sau nu realizează și alte venituri din drepturi de proprietate intelectuală, iar în caz afirmativ, dacă se depășește valoarea unui salariu minim brut garantat în plată, și, pe cale de consecință, ne raportăm la estimarea pentru un întreg an calendaristic. Toate aceste elemente sunt necesare întrucât aplicarea asigurărilor sociale obligatorii este condiționată sau suspendată de cazurile particulare ale persoanei fizice.

Când analizăm impozitarea veniturilor din contractele de drepturi de proprietate intelectuală trebuie să analizăm implicațiile fiscale generate de următoarele categorii de impozite:

• impozitul pe venitul din proprietate intelectuală;
• contribuția la asigurările sociale – pensii;
• contribuia la asigurările sociale de sănătate;
• taxa pe valoarea adăugată.

Notă: Salariul minim brut pe țară are, în 2021, valoarea de 2.300 de lei.

Impozitul pe venit

Din punctul de vedere al impozitului pe venit, veniturile din drepturile de proprietate intelectuală sunt supuse impozitului prin procedurile enumerate de art. 70 – 73 din Codul fiscal, cu procentul de 10%. Potrivit art. 72^1 din Codul fiscal, baza de calcul pentru impozitul pe venit este venitul brut contractual diminuată cu o cotă de cheltuieli forfetare în procent de 40%. Impozitul se reține de către plătitorul de venit, se declară de către acesta și se achită la buget până pe data de 25 a lunii următoare.

Persoana fizică nu are obligația depunerii declarației unice din perspectiva impozitului pe venitul din drepturi de proprietate intelectuală, iar dacă apare obligația depunerii, aceasta apare în mod exclusiv când se datorează asigurări sociale.

Contribuția la pensii

Obligația plății contribuției la pensii este condiționată de calitatea de salariat sau persoană pensionată, de valoarea impozabilă a veniturilor din drepturi de autor, existența unuia sau a multor contracte de drepturi de autor și suma veniturilor cumulate. La momentul la care o persoană fizică încasează drepturi de proprietate intelectuală, în funcție de situația individuală a fiecărei persoane fizice, pot să fie următoarele situații distincte:

• persoana ce încasează drepturi de autor este și salariată sau este pensionată;
• persoana ce încasează drepturi de autor nu este pensionată/salariată, iar suma cumulată a drepturilor de autor nu depășește într-un an plafonul de 12 salarii minime brute pe economie;
• persoana ce încasează drepturi de autor nu este salariată, dar venitul impozabil din drepturi de autor este mai mare decât salariul minim pe economie;
• persoana fizică nu este salariată, înregistrează mai multe contracte cu venituri din drepturi de autor, însă niciunul dintre contracte nu realizează venituri din drepturi de autor mai mari decât salariul minim brut pe economie.

De reținut: În momentul în care analizăm obligația plății contribuției la pensii, venitul impozabil la care ne raportăm când comparăm venitul cu salariul minim este venitul brut diminuat cu cota de cheltuieli forfetare de 40%. De exemplu, dacă o persoană fizică realizează într-o lună un venit brut contractual de 1.000 lei, suma pe care o luăm în considerare când analizăm situația asigurărilor sociale pentru analiza încadrării în diferitele plafoane este de 600 lei.

Să analizăm fiecare dintre aceste posibile situații:

1. Persoana fizică încasează drepturi de proprietate intelectuală, având și calitatea de persoană salariată sau persoană pensionată.

În acest caz, nu se datorează contribuție la pensii conform art. 150 din Codul fiscal.

2. Persoana ce încasează drepturi de autor nu este pensionată/salariată, iar suma cumulată a drepturilor de autor nu depășește într-un an plafonul de 12 salarii minime pe economie.

În această situație, persoana fizică trebuie să determine dacă realizează și alte venituri extrasalariale, cum ar fi venituri ca PFA, din activități independente, venituri din chirii, și să le cumuleze cu veniturile din drepturi de autor.

Când discutăm de venituri din drepturi de autor, pentru determinarea obligației la plată a contribuției la pensii vom înțelege doar venitul impozabil, respectiv venitul brut diminuat cu cota de cheltuieli forfetare de 40%. Sunt posibile următoarele două situații:

• persoana fizică realizează în mod exclusiv doar venituri din drepturi de autor, iar suma estimată într-un an calendaristic nu depășește 12 salarii minime pe economie. Persoana fizică nu datorează contribuție la pensii conform art. 148 alin. (1) din Codul fiscal;
• persoana fizică realizează venituri din drepturi de autor și realizează și alte venituri extrasalariale, însă suma cumulată a acestor venituri într-un an calendaristic nu depășește 12 salarii minime pe economie. În acest caz, persoana fizică nu datorează contribuția la pensii conform art. 148 alin. (1) din Codul fiscal.

3. Persoana ce încasează drepturi de autor nu este salariată, dar venitul impozabil din drepturi de autor este mai mare decât salariul minim pe economie.

O persoană fizică ce realizează venituri din drepturi de autor, iar valoarea impozabilă a veniturilor din drepturi de autor (venit brut – cota de cheltuieli forfetare de 40%) intră în sfera de plată a contribuției la asigurările sociale – pensii. Și în acest caz sunt posibile două situații:

a) persoana fizică înregistrează un singur contract cu drepturi de autor, a cărui valoare depășește salariul minim pe economie. 

Plătitorul de venit este obligat să rețină contribuția la pensie, să o plătească la bugetul de stat până pe data de 25 a lunii următoare sau a trimestrului următor și să declare venitul și asigurările sociale prin declarația cu impozitul pe venit și asigurările sociale - formularul 112. 

Obligația reținerii și plății contribuției este prevăzută la art. 151 alin. (5) din Codul fiscal, astfel: „(5) Pentru persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau venituri în baza contractelor de activitate sportivă, pentru care impozitul se reține la sursă, obținute de la un singur plătitor de venit, iar nivelul net sau brut, după caz, estimat al acestor venituri, pentru anul curent, este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția, plătitorul de venit are obligația să calculeze, să rețină, să plătească contribuția de asigurări sociale și să depună declarația menționată la art. 147 alin. (1).

Declarația se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile. În contractul încheiat între părți se desemnează plătitorul de venit în vederea calculării, reținerii și plății contribuției prin reținere la sursă, precum și venitul ales pentru care datorează contribuția, în anul în curs. Nivelul contribuției calculate și reținute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părți, până la concurența contribuției aferente venitului ales precizat în contract. Plătitorii de venit care au obligația calculării, reținerii, plății și declarării contribuției de asigurări sociale sunt cei prevăzuți la art. 72 alin. (2) și art. 681 alin. (2)”.

Din analiza textului normativ mai reținem un aspect foarte important: persoana fizică beneficiară a dreptului de autor are dreptul să decidă baza de calcul pentru care se datorează asigurări sociale. Aceasta nu poate să fie mai mică decât salariul minim brut pe economie. Părțile trebuie să stabilească acest lucru prin contract, prin urmare se impune o discuție cu persoana fizică beneficiară a drepturilor de autor care să stabilească baza de calcul a contribuției.

b) când persoana fizică realizează venituri din drepturi de autor, nu are calitate de salariat și nici nu este pensionată, dar realizează venituri din drepturi de autor prin mai multe contracte și fiecare conduce la realizarea de venituri în valoare mai mare decât salariul minim pe economie, persoana fizică are calitatea de contribuabil la contribuția la pensii. 

În acest caz, contribuția la pensii se reține de plătitorul de venit doar la unul dintre contracte, iar procedura este reglementată de art. 151 alin. (6) din Codul fiscal, astfel: „(6) În situația în care veniturile prevăzute la alin. (5) sunt realizate din mai multe surse, iar veniturile nete estimate a se realiza de la cel puțin un plătitor de venit sunt egale sau mai mari decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția, contribuabilul desemnează prin contractul încheiat între părți plătitorul de venit de la care venitul realizat este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe țară și care are obligația să calculeze, să rețină și să plătească contribuția și stabilește venitul ales pentru care datorează contribuția, în anul în curs.

Plătitorul de venit desemnat depune declarația menționată la art. 147 alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile. Nivelul contribuției calculate și reținute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părți, până la concurența contribuției aferente venitului ales precizat în contract. Plătitorii de venit care au obligația calculării, reținerii, plății și declarării contribuției de asigurări sociale sunt prevăzuți la art. 72 alin. (2) și art. 681 alin. (2)”.

Din analiza textului normativ reținem că este dreptul persoanei fizice să desemneze acel plătitor de drepturi de autor care va face reținerea contribuției la pensii, va efectua plata și va depune declarația 112.

Și în această situație trebuie să se prevadă în contract baza de calcul a contribuției la pensii ce este decisă de persoana fizică. Această bază de calcul trebuie să fie cel puțin egală cu salariul minim pe economie.

4. Persoana fizică nu este salariată, înregistrează mai multe contracte cu venituri din drepturi de autor, însă în niciunul dintre contracte nu realizează venituri din drepturi de autor mai mari decât salariul minim brut pe economie

În ipoteza în care o persoană fizică realizează venituri din drepturi de autor în baza a unuia sau a mai multor contracte cu drepturi de autor la care valoarea cumulată anuală nu depășește 12 salarii minime brute pe economie, nu datorează contribuția la pensii. 

Dacă persoana fizică are mai multe contracte de drepturi de autor, fiecare individual are valoare mai mică decât salariul minim pe economie, iar prin cumulare se depășește un venit anual impozabil de 12 salarii minime pe economie, persoana fizică are calitatea de contribuabil la sistemul asigurărilor sociale de pensii și va depune în nume propriu declarația unică privind contribuția la pensii. Baza de calcul a contribuției la pensii este venitul stabilit de persoana fizică, ce nu poate să fie mai mic decât salariul minim brut pe economie.

Se va depune declarația unică, iar persoana fizică va completa baza de calcul la care dorește să fie asigurată pentru contribuția la pensii. Termenul de depunere este data de 25 mai din anul următor. 

În toate situațiile când se datorează contribuție la pensii, cota contribuției este în procent de 25%, aplicată la baza de calcul decisă de persoana fizică.

Contribuția la sănătate

Și pentru contribuția la asigurările sociale de sănătate legiuitorul a prevăzut proceduri diferite de aplicare a acestei contribuții, ce țin seama de calitatea de salariat a persoanei fizice, de suma impozabilă a contractului dreptului de autor, de existența altor venituri extrasalariale. Identificăm cel puțin patru situații posibile:

• persoana fizică ce realizează drepturi de autor are și calitate de salariat;
• persoana fizică înregistrează cel puțin un contract de drepturi de autor la care venitul impozabil este mai mare decât salariul minim pe economie;
• persoana fizică înregistrează unul sau mai multe contracte cu drepturi de autor, iar valoarea venitului impozabil, cumulat și cu alte venituri extrasalariale, este mai mare de 12 salarii minime brute;
• persoana fizică înregistrează unul sau mai multe contracte de drepturi de autor, iar valoarea veniturilor, inclusiv alte venituri extrasalariale, nu depășește 12 salarii minime pe economie.

Ca regulă generală, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt în sfera contribuției obligatorii la contribuțiile sociale conform art. 155 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, astfel:

„(1) Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a) - d), datorează, după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din România și din afara României, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligația declarării în România, realizate din următoarele categorii de venituri:
(...)
c) venituri din drepturi de proprietate intelectuale, definite conform art. 70”.

De la această regulă generală există mai multe excepții, ce vor fi particularizate în conformitate cu cazurile prezentate anterior.

a) Persoana fizică are și calitate de salariat.

Dacă o persoană fizică are calitate de salariat și în același timp realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, atunci nu se datorează contribuție la asigurările sociale de sănătate conform art. 154 alin. (1) lit. h^1) din Codul fiscal.

b) Persoana fizică înregistrează cel puțin un contract de drepturi de autor la care venitul impozabil este mai mare decât salariul minim pe economie.

În cazul în care persoana fizică înregistrează venituri din drepturi de proprietate intelectuală dintr-un contract pentru care veniturile impozabile depășește salariul minim pe economie, iar pentru un exercițiu anual veniturile estimate sunt cel puțin egale cu 12 salarii minime brute, iar persoana fizică nu are calitatea de salariat, persoana fizică datorează contribuția la sănătate. Aceasta este reținută din venitul brut impozabil de către plătitorul de impozit pe venit și se declară prin declarația 112 până pe data de 25 a lunii următoare.

Reținem faptul că persoana fizică datorează o contribuție anuală totală reprezentând 10% X salariul minim brut X 12 luni, fapt pentru care trebuie să se agreeze contractual nivelul contribuției reținute. Această procedură este prevăzută la art. 174 alin. (5) din Codul fiscal.

Notă: Dacă persoana fizică înregistrează mai multe contracte cu drepturi de autor la care suma venitului impozabil este mai mare decât salariul minim brut pe economie, atunci persoana fizică va desemna un singur plătitor de drepturi de autor la care să se rețină contribuția de sănătate. Această procedură este prevăzută la art. 174 alin. (6) din Codul fiscal.

Există și posibilitatea prin care o persoană fizică înregistrează drepturi de proprietate intelectuală în baza unor contracte la care valoarea veniturilor impozabile într-o perioadă depășește valoarea salariului minim brut, însă persoana fizică estimează că suma totală a veniturilor realizate din drepturi de autor nu va depăși 12 salarii minime brute. În acest caz, nu se datorează contribuția la sănătate și nu se face reținerea. Această procedură este prevăzută la art. 174 alin. (7) din Codul fiscal.

c) Persoana fizică înregistrează unul sau mai multe contracte cu drepturi de autor, iar valoarea venitului impozabil, cumulat și cu alte venituri extrasalariale, este mai mare de 12 salarii minime brute.

Dacă persoana fizică înregistrează unul sau mai multe contracte cu obținere de venituri din drepturi de autor, iar niciunul dintre acestea nu conduce la realizarea unor venituri brute neimpozabile egale cu salariul minim pe economie, atunci plătitorul dreptului de autor nu efectuează reținerea contribuției la sănătate.

Dacă prin însumarea tuturor veniturilor impozabile din drepturi de autor, cumulate și cu alte venituri extrasalariale impozabile, se depășește pragul de 12 salarii minime brute, persoana fizică are obligația să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate și va depune în nume propriu declarația unică. Persoana fizică va completa secțiunea din declarația unică, iar contribuția datorată este 10% X salariul minim pe economie X 12 luni.

Procedura obligației depunerii declarației și a plății contribuției de către persoana fizică este prevăzută la art. 174 alin. (7^1) din Codul fiscal. 

d) Persoana fizică înregistrează unul sau mai multe contracte de drepturi de autor, iar valoarea veniturilor, inclusiv alte venituri extrasalariale, nu depășește 12 salarii minime pe economie.

În situația în care o persoană fizică înregistrează mai multe contracte cu drepturi de autor și în niciunul dintre aceste contracte venitul impozabil nu depășește salariul minim brut pe economie, iar la nivelul unui exercițiu fiscal, luându-se în considerare și toate celelalte venituri extrasalariale impozabile, nu se depășesc 12 salarii minime pe economie, atunci nu se datorează contribuția la sănătate.

Emitem această opinie având în vedere art. 170 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, ce reglementează baza de calcul la contribuția la sănătate pentru persoanele fizice ce realizează venituri din drepturi de autor sau din alte venituri extrasalariale.

TVA

Din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, veniturile brute din drepturi de autor, cumulate cu alte venituri realizate din activități profesionale (PFA, închirierea bunurilor etc.) se iau în considerare la determinarea plafonului de 300.000 de lei, plafon care, odată depășit, conduce la obligația persoanei fizice să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 316, coroborat cu art. 310 din Codul fiscal.

Concluzie

În concluzie, pentru impozitarea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală plătite în baza unui contract de drepturi de autor, plătitorul de venituri reține impozitul pe venit în procent de 10%. În ce privește contribuția la pensii, aceasta este în procent din 25%, iar contribuția la sănătate este de 10%, calculată la nivelul salariului minim, însă nu mai poate fi aplicată o regulă generală de reținere la sursă, toate cazurile fiind influențate de situația individuală a persoanei fizice.  Persoana fizică trebuie să fie atentă și la obligația înregistrării în scopuri de TVA.