CCR: Doar pentru că anumiți transportatori rutieri sunt scutiți de plata rovinietei, asta nu înseamnă că vorbim de o discriminare

În perioada 2019 - 2021, CCR a respins de trei ori o așa-zisă discriminare invocată de anumite firme la plata taxei de drum (rovinieta, așa cum este cunoscută publicului larg). Cea mai recentă decizie în acest sens a fost publicată luni în Monitorul Oficial, după ce altele două fuseseră pronunțate în 2019 și 2020.

În esență, în toate cele trei cazurile, principala critică adusă în vederea judecătorilor a fost că există un tratament discriminatoriu între transportatorii rutieri locali de persoane și transportatorii școlari, pe de o parte, și alți transportatori rutieri, pe de altă parte. Firmele care au susținut că sunt discriminate sunt transportatori rutieri de persoane pe trasee între localități.

Conform Ordonanței Guvernului 15/2002, vehiculele folosite exclusiv la transportul public local de persoane prin servicii regulate, pe raza teritorial-administrativă a unei localități, și cele destinate transportului școlar sunt scutite de plata rovinietei. Însă cei care transportă persoane între localități nu beneficiază de aceeași facilitate.

CCR a analizat criticile din mai multe unghiuri. În primul rând, o discriminare între firme este exclusă din moment ce vorbim de companii care se află în situații juridice diferite. Tratamentul egal se aplică pentru situații asemănătoare, astfel că pentru situații diferite vorbim de soluții diferite.

„Or, operatorii de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și operatorii care au vehicule destinate transportului școlar nu se află în aceeași situație juridică cu operatorii care asigură transportul de persoane dintr-o localitate în alta, așa încât tratamentul juridic este diferit. Prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a vehiculelor folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și a vehiculelor destinate transportului școlar, legiuitorul a avut în vedere rațiuni de interes general”, scrie în decizia dată în 2019.

În al doilea rând, o încălcare a dreptului la liberă circulație este, iarăși, exclusă din discuție, pentru că Legea fundamentală nu se referă la dreptul de a conduce autovehicule.

„Dreptul la liberă circulație (...) nu include și dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. De altfel, «libera circulație», prevăzută de textul constituțional, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale. Totodată, (...) Curtea a statuat că dreptul la liberă circulație se referă la mișcarea transfrontalieră a persoanelor și la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mișcare propriu-zisă, cât și libertatea oricărui cetățean de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, precum și dreptul de a emigra și de a reveni în țară”, au explicat judecătorii în 2019.

În al treilea rând, CCR a respins și critica referitoare la libertatea alegerii unui loc de muncă, pentru că regimul legal al rovinietei nu interzice acest lucru.

Rovinieta este, așa cum prevede ordonanța amintită, o sumă a cărei plată dă unui vehicul dreptul de a folosi, pe parcursul unei perioade anume, rețeaua de drumuri naționale din România. Prin sintagma „rețea de drumuri naționale”, actul normativ indică autostrăzile, drumurile expres, drumurile internaționale și drumurile naționale principale și secundare. Informații mai multe despre taxa de drum pot fi găsite aici.