Cele mai importante două întrebări ale coaching-ului sunt – ce dorești (prima), și ce faci în fiecare zi ca să ajungi acolo (cea de-a doua). Obiectivele clare te scutesc de îndoieli și de pierdere masivă de timp, te ajută să triezi activitățile, relațiile și acțiunile în favoarea celor care te duc mai aproape de propriul proiect. Să îți simplifici viața.
Articolul continuă mai jos
În mod evident, asta nu înseamnă să te izolezi activ de restul lumii, ci doar să acorzi preponderența cuvenită activităților și oamenilor care te consolidează și te ajută să crești în mod real. Simplificarea eliberează timp și resurse, crește eficiența și mulțumirea care vine la pachet cu acestea.
Utilizează-ți bunul simț și triază tot ce vine spre tine după criterii simple, clare:
Utilitate reală – se aliniază acest lucru la obiectivele mele, este acest lucru ceva ce îmi face plăcere sau chiar îmi trebuie?
Utilitate tranzacțională – îmi ajută nu doar mie ci și oamenilor importanți pentru mine, fac un serviciu cuiva?
Urgență – criteriu pe care îl înțelegem fiecare în mod exact
Importanță relativă – din multiplele elemente ale to-do-list-ului meu zilnic, este acest lucru mai important ca altele?
Ce pierzi dacă nu faci asta – înțelegerea consecințelor și asumarea lor.
Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este preponderent negativ, e cazul să îți construiești un exit-strategy sau să îți limitezi pierderile, păstrând în minte că porțile și punțile trebuie păstrate deschise la oamenii din jur.
Chiar și în situația în care inițial ai acceptat ceva, ai oricum dreptul de a te răzgândi dacă apar elemente noi care fac activitatea să scadă în importanță sau îi produc o concurență viabilă și valoroasă. Nu trebuie să acționezi dintr-un altruism prost înțeles, ci doar dintr-o loialitate pozitivă față de propriile priorități. Dacă tu însuți și proiectul tău de viață sunteți încă un deziderat, și nu ai asigurate nevoile de bază, iluzia altruismului poate crea blocaje, încurcături și tensiuni inutile. Ordinea firească este să te ajuți întâi pe tine, abia apoi să îi ajuți pe ceilalți. Nu de alta, dar altfel nici nu se poate.
Este, de asemenea, foarte important să îți înțelegi comportamentele evitante, procrastinarea sau chiar prozaica lene atunci când apar. Dacă ești obosit, poți întrerupe munca și alege o activitate recreativă, cum ar fi un film. Nu zece, și nu pentru două săptămâni consecutiv. O vedere cu prietenii în oraș, nu o vacanță de tot și de toate. O înghețată, nu bulimia orelor târzii din noapte. Activitățile plăcute sunt un factor reglator al puterii de muncă, al optimismului și al încrederii în sine. Extremele hedonistice sunt doar un anestezic, un hold pe care – deși nu ți-l permiți – îl utilizezi cheltuind resursa cea mai evanescent-impalpabilă dar și irecuperabilă totodată – timpul.
La rândul lor, oamenii cu care te înconjuri pot fi, în funcție de cum le faci față, fie cea mai bună veste pentru tine și proiectul tău de viață, fie cea mai proastă. O atenție specială trebuie acordată calității relațiilor pe care le păstrezi. Dacă ești veșnic pe minus atunci când se trage linia, ăsta e și semnul că persoanele cu care te angrenezi nu îți fac bine.
Cei care te întârzie, cei care promit și nu se țin cronic de cuvânt, cei care te abandonează fără să clipească, cei care te descurajează permanent, cei care mențin o distanță urâtă între ce spun și ce fac – tuturor acestora trebuie să le minimizezi rolul în propriul scenariu de viață. Lucru pe care îl poți face fără a încerca să îi îndrepți sau să îi răspopești în vreun fel, limitându-le accesul la tine fără prea multe explicații, imprecații sau argumentări. Nu de alta, dar cel mai probabil nici nu vor înțelege ce le spui, sau nu le va păsa suficient cât să se și schimbe. De ce? Pentru că există și oameni a căror prezență păguboasă poate fi convertită într-o absență valoroasă pentru tine – timp, resurse, emoție.
Un alt tip de igienă mentală este cea a deciziilor. Așa precum hotărârile pripite rezultă de cele mai multe ori în eșecuri evitabile, la celălalt capăt al spectrului se lăfăie, la fel de inutilă, decizia mult întârziată sau sora ei geamănă – indecizia cronică. Acordă-ți timp să cumpănești ce ai de făcut, dar nu face din asta un obiectiv în sine. O decizie ne-optimă luată la timp poate fi corectată pe parcurs, spre deosebire de o decizie luată prea târziu, care produce, eventual, numai regret.
În încheiere, o să reamintesc un principiu extrem de simplu al managementului – ceea ce nu poate fi explicat, nu se poate face. Simplitatea și claritatea mentală sunt niște avantaje splendide, ele scutindu-te de apetitul sau mai bine zis bulimia de diversitate, multiplicitate și complicare inutilă. Sau de foamea unei iluzorii perfecțiuni. Viața e o călătorie, iar viteza cu care te miști este ajutată mult de trierea inutilităților din desagă.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (0)