Samuel Morse a fost un pictor recunoscut la vremea sa, al carui talent de portretist nu mai mira pe nimeni. Cu toate acestea insa, nu stiu cati dintre dumneavoastra si-l amintesc pe Morse ca pe un pictor. Chiar in timpul vietii sale, faima sa de pictor urma sa fie depasita de aceea de inventator si de om de stiinta.
Samuel Morse a fost un pictor recunoscut la vremea sa, al carui talent de portretist nu mai mira pe nimeni. Cu toate acestea insa, nu stiu cati dintre dumneavoastra si-l amintesc pe Morse ca pe un pictor. Chiar in timpul vietii sale, faima sa de pictor urma sa fie depasita de aceea de inventator si de om de stiinta. Morse si-a schimbat domeniul de interes de la pictura la inventica atunci cand a devenit interesat de una dintre descoperirile vremii sale. Joseph Henry tocmai inventase electromagnetul.
Succesul inregistrat de Henry in incercarea sa de a transmite un impuls electric de-a lungul unul fir l-a preocupat multa vreme pe Morse. De ce oare? Dincolo de inclinatia sa evidenta spre lumea stiintifica, Morse avea si un motiv personal pentru care isi dorea sa dezvolte o noua tehnologie de comunicatie.
In vreme ce lucra la un portret al generalului Lafayette la Washington, sotia sa, care locuia la aproximativ 500 de kilometri distanta, s-a imbolnavit si a murit. Stirea mortii ei a calatorit insa timp de 7 zile pana cand sa ajunga la Morse. Chinuit de remuscari si invinovatindu-se ca nu a fost langa ea in momentul mortii, pictorul a inceput sa se intrebe daca nu cumva poate sa existe o modalitate prin care sa se elimine barierele de timp si spatiu dintre expeditorul si destinatarul unui mesaj. Isi dorea cu ardoare sa schimbe lumea, astfel incat oricine sa poata ajunge la cei dragi atunci cand este nevoie.
Era anul 1831, si Morse isi concentrase deja toata atentia de la sevalet la masa de cercetare in cautarea unei metode a a folosi descoperirea lui Henry pentru a ajuta comunicatiile intre oameni. In 1835, el dezvoltase un prototip al noii sale inventii: telegraful. Acesta folosea receptori si transmitatori magnetici pentru a dirija de-a lungul unui cablu o serie de mesaje predefinite.
Doi ani dupa acest moment, Morse renuntase definitiv la cariera sa de pictor si se dedicase in totalitate noi inventii. A descoperit si dezvoltat in curand un limbaj nou, destinat a facilita comunicatia cu ajutorul telegrafului. Cu totii cunoastem acum faimosul Cod Morse, care foloseste o serie de semnale, puncte si linii, pentru a transmite mesaje. Singurul lucru de care mai era nevoie pentru ca aceasta inventie sa capete notorietate era constructia unei retele de cabluri care sa poarte mesajele transmise de-al lungul si de-a latul Americii.
Asa cum s-a intamplat cu aproape toate marile inventii din istoria omenirii, creatorii internetului modern au fost manati de o anumita idee atunci cand au imaginat o lume a comunicatiilor intre computere. Aceasta noua metoda de comunicatie ar fi fost menita sa faca lumea un loc mai sigur, sa indeparteze amenintarile razboiului si, nu in ultimul rand, sa aduca SUA in varful piramidei puterilor mondiale. Astfel, nasterea interentului are legatura cu ultimul mare razboi pe care l-a cunoscut omenirea in secolul 20. Razboiul rece.
Anul 1957 aduce cu el un nou pas in cursa infernala de cucerire a spatiului extraterestru de catre cele doua mari puteri aflate in plin razboi rece. Lansarea Sputnik a determinat URSS-ul sa considere ca are un avantaj strategic in fata SUA. Sputnik era primul satelit artificial al Terrei, iar sovieticii si-au arogat cu mare pompa titlul de cuceritori ai spatiului. Acum americanii trebuiau sa se teama si de pericolul din ceruri.
De cealalta parte a oceanului Pacific, autoritatile SUA priveau cu teama noile evolutii din Uniunea Sovietica. In aceste conditii, presedintele Dwight D. Eisenhower a vazut necesitatea unui proiect pe care americani il tot amanau de ceva vreme: Advanced Research Projects Agency (ARPA). Lansata in 1958, aceasta Agentie reunea cateva dintre cele mai importante creiere ale lumii, la acel moment. In 18 luni de la crearea sa, ARPA definitivase deja proiectul primului satelit artificial al Terrei, produs de SUA. Unul dintre scopurile pentru care fusese infiintata Agentia se indeplinise acum cu brio.
Cativa ani mai tarziu, ARPA a considerat ca sansa SUA de a depasi URSS-ul consta printre altele si in dezvoltarea unui domeniu aflat la inceputurile sale in anii 50. Retelele de computere si tehnologiile de comunicatie la distanta aveau pe atunci un mare dusman: dimensiunile considerabile ale echipamentelor de calcul, care intrau foarte greu chiar in camerele de la subsol ale institutiilor menite sa dezvolte aceste tehnologii.
Oricat ni s-ar parea de banal, daca am putea sa retraim acele momente, alaturi de primele calculatoare am fi uimiti de modul in care a evoluat tehnica. O felicitare de Craciun, care canta o melodie atunci cand este deschisa de catre destinatar, inglobeaza in ea mai multa putere de calcul decat aceea a primelor computere dezvoltate de mana omului. Este deci cu atat mai impresionanta activitatea oamenilor care au gasit in inutilitatea de atunci a computerelor o cale de a le transforma in mai putin de 50 de ani in motoare ale lumii moderne.
Revenind la istoria adevarata a internetului, in 1962, Dr. J.C.R. Licklider a fost ales pentru a conduce activitatea de cercetare desfasurata de ARPA in domeniul imbunatatirii metodelor de utilizare militara a computerelor. Licklider a fost cel care a considerat ca Guvernul American ar putea trasnforma cenusiul existent atunci in lumea computerelor in colorile vii ale interactivitatii pe care le poate oferi aceasta tehnologie. Pentru a oferi calculatoarelor acea dezvoltare de top pe care o visa, Licklider a intrevazut importanta colaborarii ARPA cu exponenti importanti ai sectorului privat, universitati in primul rand. Asa se va naste ceea ce ulterior istoricii internetului vor denumi reteaua ARPANET, de utilitate absolut militara la inceput, dar cu importanta pentru toate sectoarele vietii moderne in anii ce urmau.
Prima convorbire online, asa cum intelegem noi astazi acest concept, a avut loc, surprinzator, in anul in care SUA a cucerit Luna: 1969. Planul era unul simplu: Kleinrock, un profesor eminent al noii tehnologii a calculatoarelor de la Universitatea Los Angeles, alaturi de un grup restrans de studenti au sperat ca pot contacta calculatoarele Universitatii Stanford pentru a trimite un mesaj oamenilor aflati in spatele lor.
Asa cum isi aminteste Kleinrock mai tarziu :
“- Le-am dat telefon celor de la Stanford. Stabilisem anterior o metoda de comuncare intre computerele noastre si cele ale lor. Am incercat sa vedem daca un cuvant scris de noi este vizibil la ei. Cuvantul trebuia sa fie LOGIN.
Apoi am tastat L pe computerul nostru si i-am intrebat daca vad aceasta litera pe monitoarele calculatoarelor proprii. »
“- Da, vedem litera L, a venit imediat raspunsul.”
“- S-a intamplat sa primim acelasi raspuns pozitiv in privinta literei O. Cand am tastat insa litera G, sistemul legatura a murit.”
Totusi, o revolutie se produsese. Prima convorbire la distanta intre oameni, mediata de computere, avusese deja loc.
Au urmat apoi pasi tot mai multi in directia devenirii internetului spre ceea ce reprezinta el astazi pentru noi. CERN (Centre European pour la Recherche Nucleaire), un organism care reunea sub aceeasi cupola sute sii mii de cercetatori din Europa si USA, a contribuit decisiv la un nou salt in istoria internetului, prin inventia Web-ului sau WWW-ului cum este el cunoscut acum. Au contribuit insa la noua imagine a internetului si inventarea primului navigator (browser) si inventia protocoalelor de comunicatie. Simplist vorbind, totul a depins mai apoi doar de puterea de calcul a computerelor personale si de rata de penetrare a noii tehnologii in diverse societati.
Pana la explozia de la sfarsitul anilor ’90, internetul curgea lin, spre acea finalitate pe care si-a doreau si utilizatorii si creatorii sai. A urmat apoi o epoca mult prea agitata pentru a putea fi prinsa in vreo carte de istorie sau de informatica. Si internetul a scapat de sub controlul mintii omenesti si a hotarat sa isi vada singur de existenta sa. Utilizatorii nu au avut apoi alta sansa decat aceea de a-l urma. Si asa au luat nastere cateva dintre marile epopei ale vremii moderne. S-au scris mari povesti ale unor destine influentate pentru totdeauna de reteaua cea nemarginita.
Incet-incet, internetul a preluat intr-un gest prea intentionat ca sa fie o coincidenta, rolul pe care mai inainte se obisnuisera sa il joace unii oameni pe care noi ii numim invatati.
Internetul devenise asemeni marilor personalitati enciclopedice ale vremii...
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (1)