Termen vehiculat intens la ora actuală, toxicitatea există și își produce efectele cu sau fără voia sau înțelegerea noastră. Tocmai de aceea e mai bine să o studiem un pic, așa că astăzi ne vom apleca asupra a ceea ce face dintr-o discuție una toxică, și care sunt cele trei tehnici de identificat într-o astfel de circumstanță.
Articolul continuă mai jos
Înainte de a începe, este bine de reținut faptul că tot ceea ce este toxic – oameni, relații, circumstanțe – provoacă, fără excepție, confuzie. Confuzia este rezultatul intenționat al unor tehnici care vizează anestezia unei părți adverse altfel greu de combătut. Utilizez cuvântul adversar tocmai pentru că tehnicile ce vizează crearea confuziei nu sunt etice, nu țin de valorile fundamentale ale adevărului, binelui sau frumosului. Altfel spus, atunci când este pusă în operă, confuzionarea vorbește deja despre adversitate, lipsă de respect general uman, despre un război unilateral, ascuns și nemărturisit.
Oricare dintre noi am avut conversații adversative, în contradictoriu, de multiple ori pe parcursul vieții. Obiectivul unei discuții cinstite, fie ea și în contradictoriu, este acela de a descoperi adevărul, de a înțelege punctul de vedere al celuilalt, și de a găsi soluția care să rezolve și să stingă însăși controversa.
Există însă și altfel de conversații în contradictoriu, cele în care una sau chiar ambele părți nu au în vedere obiectivele susnumite, urmărind cu totul altceva – justificare, mistificare, discreditare, confuzionare, și mergând până la agresiune contra celuilalt, înfricoșare și minimizarea acestuia. Conversații necinstite, cu unicul scop de a modifica realitatea, a abate povara responsabilității și a-l face pe celălalt să se simtă mic, alienat și confuz.
Dacă ai avut parte de o astfel de circumstanță, și te-a bântuit o bună bucată de vreme fără a putea să o încadrezi undeva anume ca să îi dai de cap, iată mai jos trei chei utile de verificare a toxicității acesteia.
Primul semnalment al unei conversații toxice sau al unei argumentații false cade sub incidența tehnicii numite “omul de paie”. „Omul de paie” este o tehnică de denaturare, de deturnare sau răstălmăcire a însăși premisei unui dialog care nu merge în direcția dorită, în așa fel încât atenția să fie redirecționată către aspecte ce pot fi utilizate în folosul tău. Românii o mai numesc și “a pune vorbe în gura cuiva”. Dacă ai intrat într-o astfel de conversație, așteaptă-te ca uul sau mai multe elemente din argumentația ta să fie extrase din context, învârtite în jurul propriei axe și transformate în cu totul atceva. Dacă discuția ta este despre legumele uitate pe foc până la carbonizare, și pericolul de foc aferent, tehnica de manipulare o va transforma rapid în discuția halucinantă despre prețul ridicol de mic al legumelor comparativ cu tămbălăul pe care îl faci pentru trei legături amărâte de morcovi.
Al doilea semnalment al unei discuții necistite în contradictoriu, toxice, este redirecționarea conversației de la fapte, idei, circumstanțe, la omul din fața ta, adversarul. În loc de a dezbate idei, ataci adversarul. Ideea de dezbătut sau combătut cade pe locul doi, iar în scenă intră voios atacul la persoană – ce e, cum e, cât de rău, prost, nemeritoriu sau greșit este acesta. La finalul unei argumentații de tip atac la persoană – ad hominem - nici măcar dreptul acesteia la propria discuție nu mai rămâne în picioare. Adevărul sau falsul ideilor care au generat discuția ajung să fie contaminate de nulitatea persoanei pe care o combați, iar discuția s-a mutat cu arme și bagaje din ce în cine. Revenind la exemplul oalei cu legume uitate pe foc, tehnica ad hominin va comuta atenția asupra zgârceniei compulsive de care dai dovadă atunci când faci caz de asta.
Cel de-al treilea mod de a deturna manipulativ orice discuție de la propriul obiectiv sau subiect la un terem mai fertil adversității toxice și distructive, este semnalarea paiului din ochiul celuilalt - și tu ai zis, și tu ai făcut, și tu ești greșit. Acest mod de a sabota discuția de care te temi are tot un nume latin – tu quoque, însemnând și tu - și are, ca și celelalte metode semnalate, obiectivul clar de a opri o evoluție percepută ca defavorabilă a unei discuții. Și acoperă, ca și celelalte tehnici, nevoia disperată de a proteja un eu fragil și o vârstă emoțională fragedă. Înapoi la oala noastră cu legume, ți se va spune că și tu ești om, și tu greșești, iar malheur-ul legumelor carbonizate ar fi putut evitat dacă veneai mai devreme acasă.
Discuțiile în care apar astfel de elemente tactice degenerează întotdeauna în haos și confuzie, și trebuie practic abandonate de cei care nu doresc să intre în hora toxicității. Personajele care recurg la astfel de tehnici pot arăta ca niște adulți, dar utilizează arsenalul caracteristic unei vârste emoționale mult mai mici, pentru că dorința de a avea dreptate cu orice preț, frica de ridicul sau de greșeală pur și simplu este greu de suportat pentru eul lor subevoluat.
Discuțiile toxice nu se constituie în schimb de idei, ci în șocuri electrice pentru cel care se apropie, fără să știe, de eul fragil al unei persoane grevate de probleme nerezolvate din copilărie.
Citește mai mult despre
editorial, aurelia dinu
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (0)