De la autoapărare la dosar penal. Riscul folosirii kiturilor de autoapărare și cât de ușor poți deveni agresor din victimă

Context

Recent, în urma unor căutări pe un site de cumpărături online din România, am descoperit o subcategorie ce se numește „Accesorii autoapărare”.

Lucrul ce m-a șocat a fost faptul că așa-numitele „kituri de autoapărare” conțineau mai multe „arme”, dar care pentru cineva care nu cunoaște temeinic legislația noastră penală pot să reprezinte, mai degrabă, un kit pentru un dosar penal.

Ulterior, am intrat în forumul site-ului nostru unde am găsit mai multe situații în care utilizatorii se aflau într-o eroare clară privitoare la așa-numita autoapărare.

Autoapărarea sau cum ar trebui să fie cunoscută în mod corect, „legitima apărare”, reprezintă un concept înțeles ușor greșit, în sensul că toți înțeleg faptul că legitima apărare le oferă “dreptul” la răzbunare.

Astfel a venit întrebarea: kiturile de autoapărare te pot apăra și de un dosar penal?

Definiții și condiții, adevăratul kit de autoapărare împotriva unui dosar penal

Legitima apărare a fost introdusă în primul Cod penal, Codul Cuza cum mai era cunoscut, la capitolul „Despre cauzele cari apără de pedeapsă sau micşorează pedeapsa”. Pe atunci se spunea că „nu este nici crimă, nici delict când fapta va fi săvârşită din cauză de legitimă apărare”.

Actualmente, legitima apărare pare că nu a evoluat așa de mult. Astfel, conform art. 19 alin. 1 Codul penal, „este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare”.

Respectarea condițiilor, pe lângă cunoașterea definițiilor, reprezintă adevăratul kit de autoapărare pentru dosarul penal, astfel că am să le explic mai pe larg.

Pe lângă acestea, mai avem o situație în care se reține legitima apărare mai precis, când apare excesul neimputabil, adică faptul că „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.” (art. 26 alin. 1 Cod penal)

Din punct de vedere al efectelor, fapta săvârșită în starea de legitimă apărare nu întrunește trăsătura esențială a infracțiunii de a fi nejustificată, astfel i se permite făptuitorului conduita fiind una justificată de necesitatea înlăturării agresiunii. Deci, făptuitorul nu antrenează răspunderea penală, dar nici altă răspundere juridică, nici măcar una civilă privitoare la recuperarea prejudiciului.

Prezumția de apărare legitimă, cum înțeleg românii că stă treaba

Conform art. 19 alin. 3 Cod penal, ”se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2) (n.a. condițiile privitoare la atac și apărare), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependința sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții.”

Putem observa că acest scenariu este cel mai întâlnit în filme, în special cele de la Hollywood - pelicule care au reușit în țara noastră să deformeze ideea de legitimă apărare.

Comparând legislația noastră și cea din statul California, acolo ai dreptul să te folosești de arma de foc dacă tu consideri că pericolul imediat creat de agresor se poate încheia cu rănirea sau chiar omorârea ta ori a altei persoane. Dacă ești amenințat că vei fi omorât, folosirea armelor letale este chiar legală.

În țara noastră, dacă cineva pătrunde în locuința ta, se prezumă că fapta săvârșită de tine a fost în stare de legitimă apărare, desigur doar dacă sunt respectate condițiile acesteia, cu o mare atenție asupra proporționalității față de gravitatea atacului. Astfel, această prezumție este una relativă, ce poate fi răsturnată în instanță.

Util de știut: la categoria dependințe intră și boxa de bloc.

Autoapărarea, marea bătaie de cap. Dau și fug sau doar fug?

Dicționarul Explicativ Român (DEX) definește autoapărarea ca „apărare prin mijloace proprii”, astfel foarte mulți români se consideră îndreptățiți să folosească anumite „arme” din conținutul kiturilor de autoapărare, neștiind care sunt limitele de folosire ale acestora.

Privitor la gama pe care o oferă internetul, vorbim despre: baston telescopic din oțel, box, cuțit briceag, electroșoc, spray paralizant și lista poate continua. Toate acestea sunt combinate în diferite kituri de autoapărare.

Problema, așa cum am spus și mai sus, este că, pentru aceste kituri de autoapărare, nu sunt oferite destule detalii despre cum trebuie să fie folosite. În descrierea lor se specifică doar că sunt pentru autoapărare și faptul că distribuitorul nu este responsabil pentru folosirea lor în alte moduri antisociale. Practic vânzătorul, cum s-ar zice mai pe românește, s-a șters pe mâini și a spus că nu este vinovat dacă cineva le folosește în alte scopuri.

Conform „Raportului de activitate pe anul 2022” publicat de Ministerul Public privind inculpații trimiși în judecată, rezultă faptul că 3.527 erau minori, astfel ne lovim de o altă problemă. Faptul că poți să-ți cumperi diferite „arme” care să-ți fie livrate direct acasă, fără să existe o verificare cu privire la vârstă cumpărătorului. 

Am folosit portalul de jurisprudență REJUST (n.a. portalul este o aplicație oferită de Consiliul Superior al Magistraturii prin care se pot consulta, în format anonimizat, diferite documente de la instanțele de judecată din țară cum ar fi: sentințe, decizii, încheieri...) unde am descoperit peste 100 de dosare penale care conțineau cuvintele cheie baston telescopic, spray lacrimogen combinate cu legitimă apărare și peste 20.000 de dosare în care este folosit doar cuvântul „autoapărare”. 

Din analiza mea asupra dosarelor am descoperit faptul că toate aveau un numitor comun: înțelegerea greșită a legitimei apărări. Aici avem mai multe perspective asupra înțelegerii precare: faptul că balanța proporționalității apărării era vădit dezechilibrată, în sensul că au fost folosite diferite „arme”, în unele cazuri atacul nu respecta toate condițiile, iar în altele era vorba despre o pregătire anterioară atacului și o înarmare seriosă.

Astfel, pentru a răspunde la întrebare din subtitlu, fuga este sănătoasă și binevenită pentru a evita un dosar penal!

„Armele” de autoapărare și limitele de folosință ale acestora

Pentru a înțelege și mai ușor despre cum trebuie folosite aceste kituri, am ales să apelez la Broadheader, un creator de conținut român, la bază jurist și instructor la un poligon de tragere, cunoscut de către publicul pasionat de arme și legislația lor. A ales să-și păstreze anonimatul și să fie folosit aliasul de pe platformele sociale, deoarece consideră că este mai cunoscut așa.

Discuția a început prin a-mi explica mai multe definiții. Principala problemă ridicată de acesta a fost faptul că un kit de autoapărare NU conține arme de autoapărare, din acest motiv pe tot parcursul articolului am ales să mă folosesc de ghilimele.

Debutul a fost definiția oferită de Codul penal armelor, mai precis cea de la art. 179 alin. 1: arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale. La alin. 2, același articol, ni se spune faptul că sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.

Definiția este una generală, fără prea multe explicații, așa că trebuie să mergem mai departe în Legea 295/2004 privind regimul armelor, componentelor esențiale și al munițiilor.

Ei bine în această lege, armele sunt definite ca orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare… (art. 2 pct. I, pct. 1)

Diferența este evidentă, cu toate acestea, în această lege se găsește și o definiție care poate să inducă în eroare pe mulți, mai precis definiția armelor de autoapărare care ne spune că acestea reprezintă arme scurte, cu potențial letal, special confecționate pentru a împrăștia gaze nocive, iritante, de neutralizare sau proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare.

Care este concluzia ce poate fi trasă din această definiție? Faptul că este incorect juridic să le spunem arme de autoapărare obiectelor incluse în aceste kituri.

Corect, în acest caz, este să le denumim obiecte periculoase.

Art. 372 alin. 1 Cod penal ne oferă o mică împărțite în categorii a acestora: „cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire; arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice; substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant”. Putem observa că deja se regăsesc toate obiectele din care sunt alcătuite aceste kituri de autoapărare.

Partea a doua a discuției a fost dedicată unor exemple unde am vorbit punctual despre cât de ușor se poate întrece limita de la legitima apărare dacă nu este folosit corect kitul de autoaparare.

Acesta a subliniat faptul că legea nu sancționează deținerea pe stradă în geantă sau buzunar a obiectelor periculoase, doar uzul acestora cu depășirea proporționalității apărării cu gravitatea atacului. (Atenție! Este infracțiunea portul „fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun” a obiectelor periculoase - art. 372 Cod penal)

Privitor la problematica proporționalității, Broadheader mi-a răspuns cu o altă întrebare: „Eu am învățat în facultate în felul următor, apreciem gravitatea atacului prin a ne punem întrebarea „Care este cel mai grav rezultat care s-ar putea produce dacă mă lovește cu obiectul sau cu mâna goală?”.

Pentru a înțelege mai bine a venit cu un exemplu: X deține un box în buzunar, iar Y se apropie amenințător spre el neînarmat. Dacă Y îl atacă, iar X se ferește, Y continuă cu un al doilea atac în zona capului și X îl lovește cu box-ul în mână, practic cel mai rău lucru ce se poate întâmpla este o vânătaie, desigur aici intră în calcul pregătirea sportivă a lui X și desigur conformația corpului. În această Broadheader este de părere că este respectată proporționalitatea apărării deși este folosit un asemenea obiect. 

Concluzie...

Kiturile de autoapărare pot oferi o iluzie a protecției, iar folosirea lor de către cineva care nu cunoaște temeinic legea, poate pune utilizatorii într-o situație juridică delicată și contrară intenției.

Am spus că legitima apărare nu înseamnă dreptul la răzbunare, ci reprezintă un mijloc de protecție în situații de pericol iminent și injust. Proporționalitatea și necesitatea apărării sunt aspecte cruciale care nu trebuie neglijate. Este important să fim conștienți că limitele legitimei apărări pot fi depășite, iar consecințele să fie grave. Prin urmare, fuga și evitarea conflictului pot fi deseori cea mai bună opțiune pentru a ne proteja de potențialele probleme legale.