Deși scopul legii este acela de a proteja consumatorii de dobânzile excesive la credite și de eventuale supraîndatorări rezultate în urma cesiunilor de creanță, măsura va afecta activitatea instituțiilor financiare nebancare.
În primul rând, noua lege introduce DAE la diferite tipuri de credite. De exemplu, pentru creditele de consum, DAE nu poate fi cu mai mult de 27 de puncte procentuale peste rata de referință stabilită de Banca Națională a României. În momentul de față, indicele de referință pentru creditele consumatorilor (IRCC) este de 5,99 procente.
În cazul creditelor ipotecare destinate investițiilor imobiliare, diferența maximă admisă între DAE și rata de referință a BNR este de 8 puncte procentuale.
De asemenea, legea stabilește plafoane suplimentare pentru creditele de consum cu valori mici, sub formă de limite pentru costul total al creditării și pentru valoarea totală plătibilă: sub 5.000 lei - maximum 1% pe zi, între 5.001 și 10.000 lei - nu poate depăși 0,8% pe zi și între 10.001 și 25.000 lei - costul total al creditării nu poate depăși 0,6% pe zi, unde costul total al creditării este limitat la un procent pe zi, iar valoarea totală plătibilă nu poate depăși dublul valorii creditului.
O altă prevedere restrictivă în ceea ce privește politica dobânzilor practicate de IFN-uri este aceea conform căreia consumatorii pot solicita reducerea DAE sau a costului total al creditării, dacă acestea depășesc plafoanele amintite. Solicitarea va putea fi făcută pe cale amiabilă, judecătorească sau printr-o entitate de soluționare alternativă a litigiilor.
Așadar, în situaţia depăşirii plafoanelor deja amintite, consumatorul va putea solicita creditorului financiar revizuirea contractului, iar creditorul va fi obligat să transmită acestuia, în termen de maximum 30 de zile de la primirea cererii corespunzătoare a consumatorului, o propunere, în scris, de revizuire a contractului, ţinând cont de situaţia financiară, inclusiv din perspectiva gradului maxim de îndatorare. Aceste aspecte se vor aplica și în cazul cesiunilor de creanță.
Noile prevederi sunt restrictive pentru IFN-uri și în cazul cesiunilor de creanță. Pentru acestea, consumatorul trebuie informat cu privire la cuantumul sumei datorate la momentul transferului. De asemenea, entitatea de recuperare creanțe nu poate percepe o sumă mai mare decât cuantumul creanței la momentul cesiunii, inclusiv cheltuielile de recuperare.
”Cuantumul creanței va cuprinde toate costurile, inclusiv dobânda, dobânda penalizatoare, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, calculate la momentul cesionării contractului și prezentate defalcat, în format scris, consumatorului”, prevede actul.
Cu alte cuvinte, entitatea de recuperare a unei creanțe nu va mai avea voie să perceapă de la consumator o sumă mai mare decât cuantumul creanței la momentul cesiunii, incluzând în această sumă și cheltuielile de recuperare.
Legea 243/2024 se va aplica începând cu data de 11 noiembrie 2024, însă doar în cazul cesiunilor de creanță și creditelor acordate de IFN-uri, nu și al celor bancare. Aceste instituții trebuie să țină seama de faptul că prevederile noului act normativ se aplică și contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare, dacă întârzierile la plată sunt de cel mult 60 de zile.