Impozitul pe mijloacele de transport
Codul fiscal stabilește că proprietarul unei mașini e dator cu plata impozitului pe tot anul, dacă la trecerea în respectivul an avea în proprietate acea mașină. Astfel, dacă la 31 decembrie 2024 dețineau o mașină, proprietarii acestora datorează impozit pentru ea în acest an, chiar dacă au vândut-o între timp.
Acest impozit se plătește, în funcție de fiecare situație în parte, la bugetul localității unde proprietarul îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.
Apoi, după cum stabilește Codul fiscal, impozitul auto se achită anual, în două tranșe egale, termenele fiind 31 martie și 30 septembrie. Proprietarii de mașini ce plătesc impozitul pentru întreg anul până la 31 martie beneficiază de o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Valoarea impozitului se stabilește în raport cu capacitatea cilindrică a motorului, exprimată în centimetri cubi (cmc), prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracţiune din aceasta cu o sumă corespunzătoare din Codul fiscal.
De pildă, pentru autoturismele cu capacitatea cilindrică între 1.601 cmc şi 2.000 cmc inclusiv, suma fixă luată în calcul la stabilirea impozitului este de 18 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.001 cmc şi 2.600 cmc inclusiv - 72 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.601 cmc şi 3.000 cmc inclusiv - 144 lei/200 cmc, iar la cele cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cmc suma de luat în calcul la stabilirea impozitului este de 290 lei/200 cmc.
Pentru motocicletele sau autoturismele cu capacitatea cilindrică de până la 1.600 cmc, valoarea stabilită de Codul fiscal este de 8 lei/200 cmc.
Legislația actuală conține și o serie de scutiri și reduceri de la plata impozitului auto. Astfel, printre altele, nu se plătește impozitul auto pentru mașinile veteranilor sau văduvelor de război, persoanelor cu handicap grav sau accentuat și ale persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, pentru vehiculele istorice sau cele electrice (lista completă poate fi găsită aici).
Suplimentar, consiliile locale pot decide acordarea de scutiri sau reduceri la impozitul pe mijloacele de transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol.
Impozitul pe clădiri
Când vine vorba despre impozitul pe clădiri, regulile Codului fiscal sunt aceleași: oricine avea în proprietate o clădire în ultima zi a lui 2024 trebuie să plătească anul acesta impozit pentru ea. De asemenea, impozitul pe clădiri poate fi achitat în două tranșe egale, termenele legale de plată fiind tot 31 martie și 30 septembrie.
În schimb, impozitul pe clădiri se plătește în funcție de destinația acestora. Astfel, o valoare are impozitul pentru clădirile rezidențiale, cele strict de locuit, și alta pentru cele nerezidențiale, folosite în scop economic, ca sediile firmelor sau persoanelor fizice autorizate, spațiile comerciale, cabinetele individuale etc. Există și o a treia situație, în care un apartament, de pildă, e folosit atât ca locuință, cât și ca sediu social, caz în care se poate vorbi despre o clădire cu destinație mixtă.
1. Impozitul pe locuințe
Potrivit Codului fiscal, pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă deținute de persoane fizice (nu de firme), impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Cota exactă a impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.
Valoarea impozabilă a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/ mp din tabelul ce apare în Codul fiscal. Totodată, valoarea impozabilă se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie.
2. Impozitul pe spațiile nerezidențiale
Acest tip de impozit se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% (în funcţie de decizia consiliului local) asupra valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în perioada 2019-2023, valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în perioada 2019-2023 sau valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii cinci ani.
În cazul în care proprietarul clădirii nu depune raportul de evaluare la organul fiscal competent până la primul termen de plată a impozitului, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate ȋn cazul ȋn care clădirea ar fi rezidenţială.
3. Impozitul pe clădirile cu destinație mixtă
În această categorie intră proprietățile care sunt folosite și ca locuință, și ca sediu social. În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial și a impozitului determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial, indicată prin declarație pe propria răspundere.
Dacă la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează ca pentru clădirile rezidențiale.
În cazul clădirilor cu destinație mixtă, când proprietarul nu declară la organul fiscal suprafața folosită în scop nerezidențial, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,3% asupra valorii impozabile stabilite pentru clădirile rezidențiale.
În 2022 a apărut un nou sistem de impozitare locală a clădirilor deținute de persoanele fizice și persoanele juridice, dar a fost amânat de mai multe ori, noul termen de aplicare fiind 2026.
Impozitul pe terenuri
Ca în cazul impozitelor de mai sus, respectiv cel auto și cel pe clădiri, impozitul pe terenuri e datorat în acest an de cei care le dețineau la 31 decembrie 2024. De asemenea, impozitul pe terenuri se poate plăti în două rate egale, până în 31 martie și 30 septembrie.
După cum apare în Codul fiscal, impozitul pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în acest tabel.
Pentru un teren în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului cu anumiți coeficienți, în funcție de zonă și de categoria de folosință (teren arabil, vie, livadă, teren neproductiv etc). La suma astfel obținută se mai aplică un coeficient de corecție care e diferit în funcție de rangul localității.
Și în cazul acestui tip de impozit există anumite categorii de persoane ce nu trebuie să-l plătească. Mai exact, printre multe excepții, sunt de amintit terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, cel aflat în proprietatea sau coproprietatea veteranilor sau văduvelor de război, suprafețele de fond forestier, terenurile aparținând cultelor religioase etc.
Comentarii articol (1)