Hotararea CEDO in cauza Dima impotriva Romaniei

 La16 noiembrie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea sa in cauza Dima impotriva Romaniei, in care reclamantul a invocat incalcarea articolului 6 (1) din Conventia europeana a drepturilor omului (dreptul la un proces echitabil), precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie (protectia proprietatii).
 
 In fapt, in anul 1990, proiectul stemei Romaniei realizat de domnul Dima a fost ales, printre alte proiecte, de catre o comisie parlamentara constituita in acest sens. Reclamantul a figurat ca „autor al machetelor grafice” in numarul din Monitorul Oficial in care s-a publicat Legea nr. 102/1992 privind stema tarii si sigiliul statului.
 
 Domnul Dima a introdus o actiune in justitie impotriva Regiei Autonome „Monetaria Statului” S.A., respinsa de instante, prin care a solicitat acordarea unui procent legal din beneficiile obtinute prin reproducerea machetelor.
 
 La data de 26 mai 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat decizia asupra admisibilitatii in aceasta cauza, declarand inadmisibil capatul de cerere intemeiat pe articolul 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie. In ceea ce priveste articolul 6 din Conventie, CEDO a declarat admisibil doar capatul de cerere referitor la echitatea procedurii.
 
 In hotararea pronuntata astazi, CEDO a observat ca acest capat de cerere este compus din doua aspecte: lipsa raspunsului Curtii Supreme de Justitie la motivul de recurs al reclamantului intemeiat pe nulitatea unei expertizei contabile datorita absentei citarii de catre expert, respectiv aplicarea retroactiva a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe in cauza sa.
 
 In legatura cu primul aspect, Curtea de la Strasbourg a retinut ca instanta suprema si-a intemeiat decizia in special pe faptul ca nu reiesea din expertiza contabila ca Regia a primit comenzi si a obtinut un profit din comercializarea machetelor litigioase, profit care ar fi justificat cererea reclamantului. Or, o astfel de concluzie s-a intemeiat pe expertiza contabila dispusa de instante si care a constituit practic singurul mijloc de proba examinat de instanta suprema. In aceste conditii, Curtea a apreciat ca motivul de recurs invocat de reclamant era pertinent pentru solutionarea cauzei.
 
 Curtea a constatat ca in temeiul dreptului intern si a jurisprudentei instantelor interne, admiterea unui astfel de motiv de recurs ar fi condus la casarea cu trimitere in vederea realizarii unei noi expertize, in conformitate cu principiul contradictorialitatii.
 
 Curtea a statuat ca, avand in vedere importanta motivului invocat de domnul Dima pentru solutionarea cauzei acestuia, precum si a respectarii principiului contradictorialitatii, acest motiv de recurs cerea o motivare explicita din partea Curtii Supreme de Justitie, in lipsa careia este imposibil de apreciat daca aceasta instanta a ignorat motivul invocat de reclamant sau a dorit sa-l respinga si, in aceasta ultima ipoteza, care ar putea fi motivele respingerii.
 
 Pe cale de consecinta, CEDO a constatat incalcarea articolului 6 (1) din Conventie si a statuat ca, data fiind aceasta constatare, analiza celui de-al doilea aspect, referitor la aplicarea retroactiva a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe nu se mai impune.
 
 Curtea Europeana a acordat reclamantului, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 2.000 de Euro