Rutina, orgoliul si Eugen Ionescu

 Am internalizat procesele profesiei, am invatat ca atunci cand seful ne spune un anumit lucru trebuie sa tinem cont de el, am invatat ca o sedinta presupune si o anume documentare. Si am trecut la rutina. Rutina care te ajuta sa iti faci treaba asa cum trebuie.

Exista insa si reversul medaliei. E momentul cand ti se incerdinteaza prea multe sarcini, prea multe proiecte. Si incepi sa faci alergie la cuvintele proiect sau schimbare. Ai ajuns sa nu iti mai placa sa te implici. Pana cum ti-ai placut provocarile, ai facut mult mai mult decat iti cerea fisa postului, ai alergat in stanga si in dreapta si ai ramas la birou pana seara tarziu. Iti place sa muncesti, de asta ai facut atatea pana acum, insa cu siguranta exista si momentul in care te simti coplesit.

Ideile ti s-au epuizat, ai ajuns la capatul rabdarii, dar ti-ai castigat un statut si nu stii cum sa iesi din situatie. Orgoliul iti spune orbeste ca trebuie sa te implici pana la capat, sa te epuizezi, sa nu ramai nici macar o secunda in urma. Orgoliul te vrea robotul care lucreaza pe banda rulanta. Robotul rugino-rutinizat .

 Insa nu mai poti, te-ai blocat. Ai ramas impotmolit in ganduri care nu se pot organiza intr-o propozitie corenta. Si te simti ca intr-o piesa de-a lui Eugen Ionescu. Tocmai ai inventat un nou personaj: incapabilul. Pentru tine piesa abia acum incepe, esti undeva la actul 1 scena trei.

Si ca sa scapi de absurdul situatiei, nu iti ramane decat sa ai putina vointa si sa recunosti ca ai obosit. Pana la urma nu esti inconjurat numai de scaune, muti si surzi. Nu accepta sa te tranformi intr-un robot si recunoaste ca ai nevoie de o pauza.

Refuza sa devii un personaj absurd, insispid, doar pentru ca orgoliul te vrea tot timpul castigator. Uneori, adevaratii castigatori sunt cei care stiu sa se declare invinsi, indiferent de situatie. Si recunoaste ca exista momente cand ai nevoie de putina odihna.
cristina@legalnet.ro