Sa scoatem luminitele si colindele, sa-i luam renii lui Mos Craciun si sa punem sechestru pe fabrica de jucarii de la Polul Nord!
Articolul continuă mai jos
In ultima vreme am auzit nenumarate plangeri la adresa sarbatorilor de iarna. Nu sunt un fan al marilor sarbatori, fie ele comerciale, religioase, personale sau toate la un loc. Totusi, anul acesta refuz sa ader la boicotul Craciunului.
Doar pentru ca este altfel nu inseamna ca nu este veritabil. Doar pentru ca este profitabil (chiar mercantil daca vreti), nu inseamna ca este rau. Afirmatiile sunt valabile si pentru Sf. Valentin pe care l-am importat si pentru 1 si 8 Martie si Paste etc.
In crezul unui comunicator sta la loc de onoare convingerea ca realitatea nu exista. Exista doar reprezentari ale realitatii. Un lucru devine real abia atunci cand ii atribuim o semnificatie. Un produs nu este atractiv in sine. Atractiva este promisiunea pe care ne-o face: ca vom fi mai frumosi, mai destepti, mai fericiti etc. Pana acum nimic nou sau neobisnuit.
Cert este ca deseori nu prea ne dam seama ce vrem, ce ne atrage. Aici intra in joc companiile care investesc in cercetare ca sa inteleaga dorintele noastre. Obiectivul: sa le indeplineasca. De ce? Ca sa vanda mai mult si sa obtina profituri mai mari. Logic, nu?
Pe scurt, ei ne dau ceea ce vrem, chiar daca noi nu stim ca vrem ceva anume. Compania ofera, consumatorul cumpara. Noua ni se indeplineste o dorinta, lor li se indeplineste o dorinta. Mi se pare destul de echilibrata balanta. Si totusi gasim ceva care sa ne deranjeze.
Sa luam spre exemplu cazul Craciun – Coca-Cola: noi voiam magie si mister, Coca-Cola voia pozitionare si vanzari. Reunind aceste doua laturi, s-a nascut "Jolly old Santa". In timp, povestea a prins o viata proprie. Au mai intrat in joc cateva mii de companii, s-au mai cosmetizat niste reni si niste spiridusi, s-a mai adaugat o caravana si Craciunul rosu cu luminite a devenit un fenomen global. Totul a pornit de la noi. Cu cat am vrut mai mult, cu atat am obtinut mai mult.
Astazi, ne enerveaza luminile de pe Kisselef, colindele din metrou, ghirlandele din vitrine si Mos Craciunii (de plastic sau carton, printati sau vii, pe pamant sau pe cladiri). Dupa ce decenii intregi am cerut din ce in ce mai multe "add-on-uri" la "The Christmas Spirit", acum spunem ca este mercantil si deplangem moartea traditiei.
Ma intriga acest fenomen. Craciunul de astazi este traditional. Mai mult decat atat, este o traditie care surprinde exact spiritul epocii noastre. Putin paradoxal, este adevarat. Mai rar traditie care sa fie creata si traita simultan. Dar iata ca se poate. Si iata ca este frumos.
Spuneti-le copiilor ca Mos Craciun este mercantil. O sa va spuna ca este un om batran si bun care le pune cadouri sub pom. O sa va spuna asta cu atata duiosie, incat nu veti mai vrea sa boicotam Craciunul contemporan.
Spuneti-va voua insiva / inseva ca Mos Craciun este mercantil cand va imbracati in rosu pentru petrecerea de Craciun de la birou si cand deschideti cadoruile de sub brad primite "de la Mos".
Ca un exercitiu de memorie: cum este Craciunul traditional? Eu nu reusesc sa imi aduc aminte o alta varianta in afara de cea curenta. Poate pentru ca cea de azi se pliaza atat de bine pe dorintele mele.
Poate ca am obtinut ceea ce voiam si acum ne deranjeaza faptul ca nu mai avem ce sa cerem. Poate ca ne apasa scadenta lui 2006 si simtim nevoia sa ne canalizam anxietatea pe altceva sau poate ca pur si simplu nu vrem sa cumparam cadouri pentru toata lumea.
Ca sa le luam pe rand: mereu va fi ceva de cerut si ceva pentru care va merita sa luptam, scadenta nu este un lucru rau pentru ca exista mereu o foaie alba pe care o incepem imediat dupa. Cat despre cadouri, nu spune nimeni ca trebuie sa fie pentru toti sau ca trebuie sa fie scumpe, dar cred ca stiti asta deja.
Comentarii articol (0)