In preajma sarbatorilor parca toti incercam sa devenim mai buni, mai generosi, mai intelegatori si de ce nu, mai frumosi.
Articolul continuă mai jos
Nu stiu ce magie ne cuprinde sufletele, dar stiu ca in aceasta perioada a anului ne schimbam atitudinea si felul de a gandi.
Ma intreb insa de ce schimbarea dispare deindata ce trec aceste zile de sarbatoare, de ce ne cufundam in amnezie si asteptam un nou an, cu un alt rand de sarbatori pentru a reactiona, pentru a ne scutura de praf sentimentele frumoase si a le purta cu mandrie doar cateva zile.
In viziunea mea, sa traiesti frumos inseamna sa iti iubesti aproapele, sa fii altruist, sa imparti din putinul tau cu cei care au si mai putin ca tine, sa daruiesti fara a astepta ceva in loc, sa nu judeci pripit, sa inveti sa asculti si nu doar sa vorbesti, sa te bucuri de lucrurile simple si sa fii mereu in competitie cu tine insuti/insati pentru a te perfectiona.
Am observat cu tristete ca multi dintre noi, ca sa justifice anumite chestiuni de anormalitate (impolitete, incetineala, nerespectarea prevederilor legale etc) afirma cu resemnare ca "Asa e romanul, nu ai ce-i face!". Eu cred ca o asemenea atitudine nu este benefica, pentru ca nu inseamna decat sa te complaci intr-o situatie data si ca nu incerci sa schimbi ceva. Eu as zice ca daca vedem o atitudine frumoasa si deosebita la altcineva, sa ne-o insusim si sa o aplicam in relatiile cu toti cei care ne inconjoara.
Chiar zilele trecute ii povesteam unei prietene, venita dintr-o calatorie in strainatate si profund impresionata de cum sunt oamenii acolo, cum, dupa o excursie in Franta, unde am descoperit ce inseamna adevarata politete in relatiile cu oameni pe care nu ii cunosti si cu care intri totusi in contact, m-am hotarat sa efectuez un experiment. Subiectii au fost patronii unui magazin alimentar de cartier care erau vesnic morocanosi si nu raspundeau niciodata la salut sau la multumirile adresate si care in prima faza te faceau sa renunti la orice forma de respect. Dupa cateva luni in care i-am asaltat cu politetea mea, au inceput, timid de altfel dar facand vizibila schimbarea, sa isi intampine clientii cu un salut si sa le multumeasca pentru ca au facut cumparaturi de la ei. Sunt sigura ca aceasta schimbare i-a ajutat macar in afacere daca nu pentru sufletele lor.
Si stiti ce e mai interesant in toata povestea asta, ca aceste gesturi nu ne costa nimic! Si daca tot sunt atat de "ieftine", nu e pacat sa nu uzam de ele un an intreg?
As indrazni sa va provoc la un exercitiu: haideti sa incercam sa traim frumos un an intreg, pentru sufletele noastre macar!
Sa incercam sa ne inchipuim ca este Craciun tot anul si astfel sa fim in fiecare clipa buni, generosi, intelegatori si frumosi!
Iar "la anul pe vremea asta" (Mama, stiu cat iubesti expresia asta) sa tragem linie si sa vedem daca nu cumva am reusit sa traim mai frumos decat in anii precedenti cand eram buni si generosi doar de sarbatori!
Comentarii articol (0)