Dilema romaneasca: cine sunt "ei"?

In SUA, autoritatea are identitate. Nu este o identitate clar definita, e adevarat. Este o persoana colectiva relativ ambigua - "ei". Totusi, este o persoana careia ii poate fi atribuita o responsabilitate si, ulterior, o vina. 
 
La noi nu exista aceasta persoana. Lucrurile ar trebui sa se faca singure. Strazile, spre exemplu, ar trebui sa se regenereze, precum ficatul. Trist este ca atunci cand nu se intampla asa, nu avem pe cine invinui. Drept urmare, dam vina pe toti, dam vina pe neamul romanesc si ale sale moravuri. Poate ca in spatele "moravurilor" noastre sta lipsa acuta de lideri.  
 
Orice grup are nevoie de un lider, preferabil unul bun. Printre altele, acesta ar trebui sa isi asume responsabilitatea pentru esecurile grupului pe care il conduce. La noi, pare sa existe o reala fobie de a face asta. Liderii Romaniei nu incearca sa isi asume sau sa construiasca ceva. Sunt prea ocupati sa ne arate ce au demolat liderii anteriori. Ce se face acum? Asteptam sa se schimbe guvernarea ca sa aflam.  
 
Suntem prinsi in doua dimensiuni temporale. Ori vorbim despre ce s-a intamplat in comunism sau ultimul mandat al lui Iliescu, ori vorbim despre ce o sa se intample prin 2010.  
 
Cand e vorba de prezent, vorbim despre ambalajele de cadouri care nu au fost ridicate. Si atunci spunem ca "ar fi trebuit sa se ridice". Macar de-am spune "ar fi trebuit sa le ridice". Asa ar fi un "ei" subinteles pe acolo.  
 
Din pacate, "ei" in Romania inseamna "ei care au fost" sau "ei care vor fi". Prezentul ne scapa. "Ei de acum" sunt o masa amorfa care face spectacol. Un fel de "Flubber" al autoritatii (daca tot facem comparatie cu elemente din cultura americana). 
 
Pentru a avea un "ei" trebuie sa avem in primul rand lideri. Sper ca se merge de la particular la general. In zona de afaceri lucrurile arata bine bine din punct de vedere al responsabilitatii. Incep sa iasa in fata portrete de lideri. Poate, in timp, situatia se va transfera si in mediul politic.  
 
Sa nu credem totusi ca liderii politici isi vor asuma vreodata vina in mod deschis pentru marile probleme socio-economice. E impotriva principiilor politicii. Poate ca vor incepe totusi sa isi asume prezentul. Putin cate putin, ca sa nu se sperie prea tare si sa aiba timp sa vada avantajele.  
 
Intre a distruge opozitia si a consolida pozitia proprie, a doua varianta este mai rentabila pe termen lung. In cele din urma rolurile se schimba. Nu strica niciodata sa ai o realizare de care oamenii sa isi aduca aminte atunci cand iti sunt puse sub reflector esecurile. Un avantaj in plus: odata cu realizarile vine si conturul iar masa amorfa devine "ei". 
 
 Pe alta nota: Toate cele bune in 2007! Sa nu fie nevoie sa mai asteptam pana la Craciun sa ni se indeplineasca dorintele!