In acest an, chiar daca a intarziat, iarna si-a reluat drepturile cu vehementa. Autoritatile responsabile cu deszapezitul, care inainte de sarbatori (cand nu se preconiza nici un fulg de nea) apareau pe toate posturile de televiziune luand atitudini razboinice, s-au trezit ieri dimineata cu utilajele blocate in nameti.
Articolul continuă mai jos
Bilantul – DN1 inchis pentru deszapezire, alte 4 drumuri nationale blocate, aglomeratie pe sosele, zeci de turisti blocati in munti si localitati intregi izolate. La acesta ora lucrurile par sa fi intrat pe fagasul normal - ninsoarea a incetat, drumurile sunt treptat deblocate. La radio si la televizor cate un turist intra"in legatura telefonica" pentru a relata cum si-a petrecut noaptea blocat in cabana sau pensiunea sau zona cutare, fara lumina si apa calda-ceea ce imi aminteste inevitabil de o situatie asemanatoare traita in urma cu doi ani.
Cel mai frumos Craciun a fost, cu siguranta, cel de acum doi ani. Conform unei traditii nescrise, Craciunul se petrece in general acasa, in sanul familiei, sau in orice caz, intr-o atmosfera mai intima, cu prietenii cei mai apropiati, in timp ce pentru noaptea de Anul Nou este rezervata atmosfera de party, dupa posibilitati si preferinte - cadru organizat, restaurant, vila inchiriata sau chef de apartament .
Acum doi ani, in seara de Craciun, eram deci acasa cu ai mei. Cu o seara inainte, in ajunul Craciunului, incepuse pentru prima oara in acel an sa ninga. Zapada cadea ca in povesti, fara oprire, inghitind si deformand totul. Noi, hipnotizati de televizor, asteptam sa cinam. Stateam in aceeasi camera dar, de fapt, nimeni nu era acolo. La un moment dat – poc – pana de curent : liniste si bezna de mormant; imposibil de descris gradul de iritare care ne-a cuprins – ce inseamna asta? tocmai in seara de Craciun?!? cum sa stam asa, fara lumina celor 3 becuri ale lustrei? fara filmele acelea dragute cu mosi-craciuni sau suflete-pereche sau animalute? fara stiri si previziuni meteorologice?
Telefoane, agitatie, enervare surda-aflam cu stupoare ca din cauza vantului puternic a avut loc o defectiune ce va putea fi remediata cel mai devreme a doua zi.
Dupa ce momentul de panica trece, incercam sa ne resemnam. Aprindem lumanari si ne retragem toti in sufragerie. Lemnele ard in soba, lumina ne invaluie difuz. Atunci auzim pentru intaia oara linistea dintre noi. Apoi incepem sa vorbim. Mai intai inciudati - viscol, S.C. Electrica, primarie, consiliul judetean, guvern, apoi, din ce in ce mai domoliti, despre sarbatori, despre noi, despre speranta care renaste in fiecare an de Craciun.
Pentru prima oara realizam ca nu avem nevoie nici de televizor, nici de 300 de wati de lumina, nici de curent ca sa ne simtim bine impreuna, sa fim o familie, sa simtim Craciunul.
Comentarii articol (0)