Cautam ziua de 48 de ore

11 Ianuarie 2007

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Suntem obsedati de lipsa timpului. Jonglam cu prea multe proiecte in prea putine ore.

Din 24 de ore, doar 18 sunt cu adevarat utilizabile. Din ele consumam cel putin 3 cu probleme "administrative", precum a ajunge dintr-un loc in altul. In orele care ne raman tresarim frecvent la gandul ca ziua se apropie de sfarsit.

Chiar daca reusim sa facem ceea ce ne propunem, de cele mai multe ori ne vedem obligati sa renuntam la ceea ce vrem sa facem. Acesta este momentul in care se instaleaza angoasa.

In prima faza incepem sa credem ca avem o problema cu managementul timpului. Drept urmare, gasim resurse si devenim din ce in ce mai organizati. Functioneaza o vreme, apoi revenim in punctul din care am plecat.

Ajungem in etapa Eliade si incepem sa ne antrenam pentru a dormi cat mai putine ore pe noapte. Eu am ajuns la un minim sustinut de 4 ore. Dupa cateva luni am recazut la 6, cu bonus de 2 ore in weekend si super oferta de Sarbatori.

Dupa aceasta etapa am reusit sa identific adevarata problema. Nu e vorba de managementul timpului sau de numarul de ore pe care il dormim. Lipsa de timp se autogenereaza: nu avem timp deoarece consumam fenomenal de mult timp gandinu-ne la asta. In primul rand, pierdem zeci de minute pe care le alocam exclusiv acestei reflectii de-a lungul unei zile. In plus, suntem intr-o stare sustinuta de teama care ne impiedica sa ne concentram. Drept urmare, folosim mai mult decat timpul necesar pentru a indeplini sarcini specifice. Concluzia logica este ca, pentru a castiga timp, trebuie sa ne detasam de ideea de fond ca acesta ne lipseste.

Desigur, managementul timpului si "antrenamentul" contribuie la reusita. In cazuri de forta majora, 3 ore de somn si cantitati industriale de cafea se pot dovedi a fi mai mult decat suficiente.

La fel ca majoritatea tinerilor, sunt intr-o cursa contracronometru fara sfarsit. Sunt cronofoba declarata si mandra de asta. Ma uit in continuare mult prea des la ceas, sunt dependenta de agenda. Totusi, reusesc (mai greu sau mai usor) sa tin in echilibru proiectele profesionale, academice, sociale si personale.

In momentul in care reusim sa transformam o angoasa intr-un factor motivational, lucrurile iau o cu totul alta infatisare. Avem atat de putin timp! N-ar fi o idee buna sa il folosim la maxim?

Un proverb turcesc ne indeamna "sa muncim ca si cum am trai o vesnicie, dar sa traim ca si cum maine vom muri". Contrar convingerii noastre, nu avem nevoie de o zi de 48 de ore pentru a reusi sa facem asta. Avem nevoie doar de o alta viziune. In loc sa cadem prada fricii cursei in care suntem, sa ne multumim doar cu adrenalina!

EDITORIAL

Cautam ziua de 48 de ore

Ramona Patrascanu ,

Comentarii articol (0)