Cocktail identitar

18 Ianuarie 2007

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Ne place sa credem ca suntem de nezdruncinat, ca avem o personalitate puternica, de invingatori. Ne place sa credem ca prima si cea mai mare victorie este tocmai cea de a fi noi.

Ne comportam si suntem asa cum ne-am construit prin multiplele experiente carora le-am facut fata. Am "negociat" nenumarate situatii si din fiecare am invatat cate ceva. Treptat, rezolvam acest puzzle care este propria noastra personalitate, prin experienta. Este un adevar evident ca noi de astazi nu suntem noi cei de acum un an, chiar cei de acum o luna.

O dimensiune aparte a schimbarii este ceea ce "furam" din personalitatea celorlati. Repertoriul nostru de gesturi, posturi, expresii si atitudini este o compilatie. Folosim ticurile verbale ale celui mai bun prieten si ne incrucisam mainile la fel ca primul sef pe care l-am avut.

Cu cat petrecem mai mult timp in preajma unei persoane, cu atat imprumutam mai multe din felul sau de a fi. La randul nostru, suntem imprumutati. Facem un schimb de trasaturi care ne permite sa relationam mai bine cu cei din jurul nostru.

Nu este nevoie de ani de zile ca sa furam bucati din personalitatea altora. Timpul influenteaza doar nivelul de profunzime a asimilarii.

Daca petrecem o zi cu un om care foloseste expresia "in treacat fie spus", seara o vom folosi si noi. Daca petrecem o saptamana in compania unui om care vede in fiecare obstacol o oportunitate, vom incepe sa percepem si noi piedicile drept ocazii. Este o provocare sa ne dam seama unde se termina cei din viata noastra si unde incepem noi atunci cand intervalul de timp petrecut impreuna intra in categoria anilor.

Sunt rare situatiile in care relatiile pe care le construim dureaza o viata. Mai devreme sau mai tarziu ne indepartam, cautand un nou model. Insa niciodata nu mergem singuri. Asimilam fragmente din cei care ne taie calea si le ducem mai departe in lume, in oameni.

De-a lungul unei vieti colectionam mii de identitati. Balanta nu este echilibrata: persoana cea mai puternica are drept de oglindire mai mare. Este o putere aproape divina, deoarece acest om ne croieste "dupa chipul si asemanarea sa".

De ce suntem atrasi de persoanele increzatoare in sine, vesele, de succes? Deoarece stim ca sunt contagioase. Stim ca daca stam suficient de mult in preajma lor, in timp, vom ajunge sa le semanam. Stim ca vom fi la randul nostru magneti pentru cei care vor sa ne "fure" personalitatea. Ne vom lasa amprenta asupra unui om, iar senzatia pe care ne-o ofera aceasta reusita este imbatatoare. Cautam mereu cele mai bune ingrediente pentru a ne completa pe noi insene/insine.

Care este meritul nostru in ceea ce suntem? Talentul de a ne fi ales cei mai buni maestri si de a fi pus cap la cap piesele unui puzzle existential.

Ca oameni, simtim nevoia de a ne confirma trecerea prin viata. Ne ingrozeste gandul ca daca maine vom muri nu va ramane nimic in urma noastra.

Nu trebuie sa construim imperii sau sa scriem 20 de volume ca sa trecem bariera timpului. Trebuie doar sa ajungem suficient de puternici incat sa ne proiectam in ceilalti. Ceea ce suntem astazi se va transmite din om in om pentru generatii intregi.

Putem vorbi astfel despre o evolutie culturala. Ca indivizi, selectam cele mai bune componente din paleta de identitati a societatii. In timp, se propaga doar cele care garanteaza reusita. Cu fiecare generatie, rafinam limbajul succesului.

EDITORIAL

Cocktail identitar

Ramona Patrascanu ,

Comentarii articol (0)