Un biletel, mai multe posibilitati

22 Ianuarie 2007

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Traim intr-o tara in care justitia este siluita zilnic, in care legislatia e doar un concept abstract iar puterea se legitimeaza exclusiv prin popularitate.

Nu judec pe nimeni, nu acuz pe nimeni in mod special. Nici nu as avea cum in lipsa dovezilor clare, concrete pe care toata lumea le asteapta cu o curiozitate din ce in ce mai potolita, cu o nerabdare din ce in ce mai resemnata.

Incepem parca sa ne obisnuim. De la Revolutie incoace si in mod special in ultimii trei ani, scena politica romaneasca ofera frecvent spectacole grandioase. Piesele beneficiaza de un set complet de intrigi, evolutii si rasturnari de situatie. Recuzita este de asemenea impresionanta – un tacam complet de tertipuri frmuos impachetate sub forma de strategii de imagine. Din cand in cand avem parte si de o lovitura de teatru ca cea de acum cateva zile in care un biletel ratacit si, ulterior, regasit a avut parte de mai multe cronici ca „o scrisoare pierduta”. Dar, lasand gluma la o parte, pretul platit la cel mai mare teatru de la noi – si de oriunde – este dureros de mare. Ne costa scump efectul artificiilor economice, al instabilitatii mediului economic si al sistemului legislativ, al tranzactiilor si privatizarilor dubioase in care este implicat statul. Ne costa inca si mai scump neincrederea generalizata in institutiile statului, incertitudinea ce domneste la toate nivelurile, reconsiderarea unor valori elementare precum adevarul, corectitudinea, dreptatea ca utopii.

Pare aproape imposibil sa mai crezi in ceva, in cineva. Stii si tu foarte bine ca opinia publica e lesne de manipulat, ca liderii de opinie sunt coruptibili (cine nu e?), ca mass-media sunt politizate, ca politicul si economicul isi dau mana frateste in aceasta pleiada a puterii si isi impart dominatia aproape feudal. Nu ai cum sa nu observi ca exista oameni de afaceri care au functii de conducere, generatoare de influenta, sau macar prieteni influenti, sau vreun trust de presa, sau macar actiuni la o institutie de presa – dupa posibilitati. In mediul in care lucrezi circula zvonuri si informatii care te fac frecvent sa iti spui ca „e ceva putred”, dar nu in Danemarca. Fie ca incerci sa te documentezi din mai multe surse, fie ca dezbati situatia cu cei din jurul tau sau doar ridici din spranceana si iti vezi de ale tale resemnat, rezultatul este acelasi.

E greu de acceptat faptul ca totul poate fi cumparat. Mai mult, e revoltator sa observi cat de putine sanse iti ofera sistemul. Un sistem creat, chipurile, pentru tine, de oameni asemeni tie. Au plecat oare la drum bine-intentionati, animati de aceleasi ganduri, motivati de aceleasi ambitii si uneori de aceleasi frustrari, intrigati de aceleasi nedreptati pe care unii dintre noi le resimt astazi de fiecare data cand nu stim ce sa credem despre lucrurile grave pe care le vedem la televizor? Au uitat oare pe parcurs ideile pentru care intentionasera sa lupte si care ar trebui sa justifice creditul dat de alegatori? Sau nu a fost decat o cacealma, toti sunt o apa si un pamant iar ceea ce vedem este doar o fata a caracterelor lor duplicitare?

Pentru naivi mai exista o explicatie in care, imi e greu sa recunosc, incerc si eu, fara prea mare succes, sa cred uneori, atunci cand realitatea imi pare prea urata pentru a fi adevarata: poate mai bine de atat nu se poate, liderii politici, tehnocratii si instantele de conducere fac tot ce le sta in puteri, dar e imposibil de depasit o anumita inertie si dificultatea corelarii diverselor elemente ale unui mecanism atat de complex care este statul.

Curiozitati: cum se vor solutiona recentele conflicte de pe scena politica, care va fi deznodamantul, cine a mintit, cine a speculat la maxim situatia. Poate chiar vom afla.

EDITORIAL

Un biletel, mai multe posibilitati

Raluca Petrescu ,

Comentarii articol (0)