In fiecare zi trecem pe langa cel putin 10 oameni care nu exista. Oricat de des ii vedem, tindem sa uitam ca se numara printre noi.
Articolul continuă mai jos
Suntem din ce in ce mai absorbiti de propria noastra persoana. Pana nu demult aveam impresia ca lumea se invarte in jurul nostru. Mai nou, parem a fi convinsi ca dincolo de noi nu mai exista o alta lume.
Tot ceea ce nu intra in sfera noastra de interes isi pierde treptat conturul pana ce devine o nebuloasa. Incet, incet, invatam sa ignoram si aceasta ultima urma a celor de dincolo de noi.
Pe de o parte este normal sa se intample astfel. Nu avem resursele si libertatea de conjunctura sa ne gandim la toate lucrurile aflate in existenta. In mare masura, suntem ceea ce facem. Un inginer va acorda foarte putina atentie ultimului numar din Monitorul Oficial. In egala masura, un avocat nu va manifesta niciun interes fata de rezistenta cimentului Portland CEM I 52.5R. Lumile noastre tind sa se desparta pe masura ce inaintam in varsta si in cariera.
Totusi, intre toate aceste lumi unice, exista una comuna, de care depindem cu totii., lumea fantomelor. Acolo traiesc oamenii care fac posibila existenta tuturor celorlalte lumi, oamenii de care depindem cu totii. Ocazional avem cate o experienta extrasenzoriala si observam cate o astfel de fantoma. Aproape intotdeauna ne scuturam si mergem mai departe.
In fiecare dimineata ne trezim, ne imbracam, iesim din case si ne imprastiem prin Bucuresti in drum spre birouri, spre computere si intalniri. Rareori acordam atentie drumului in sine. Ne mai plangem ocazional de cate o groapa sau de trafic, dar in cele din urma trebuie sa recunoastem ca diminetile sunt aproape identice si toate sunt acceptabile. Nu prea ne oprim sa ne intrebam de ce.
Daca am deschide mai bine ochii am observa oamenii care pastreaza strazile circulabile. I-am vedea pe cei care confectioneaza hainele pe care le imbracam, pe cei care spala casa scarii sau ridica gunoiul si multi altii la fel ca ei. Toti acesti oameni tind sa dispara in existenta izolata a fiecaruia dintre noi.
Putine atitudini sunt mai crude si mai dure decat indiferenta. Printre acestea se numara lipsa de respect, transformata uneori in dispret. Dincolo de orice slujba, fie ca suntem ingineri, avocati, medici sau profesori, suntem in primul rand oameni. Avem datoria morala de a recunoaste meritele si contributia celor ce ne inconjoara.
Ar trebui sa deschidem putin mai bine ochii si sa ne dam seama ca, fara acesti oameni-fantoma, noi nu am putea exista. Femeia care are grija de scara pe care locuim si barbatii care se trezesc la 3 dimineata pentru ca noi sa avem tomberoanele goale la ora 7 merita un “Buna ziua!” la fel de sincer si la fel de respectuos ca si vecinul care se urca in Tuareg.
Comentarii articol (0)