Orasul tau

Hai sa nu mai vorbim despre eterogenitatea Bucurestiului, despre farmecul un pic lugubru al zonei istorice, despre homelessul cu icoana atarnata de gat, despre cladirile luxoase, de sticla si otel, care inghesuie cate o biserica sau o casa - monumente istorice. Sa nu discutam, de data aceasta, nici despre oamenii incruntati pe care ii vedem zilnic, despre taximetristul care ti-a oferit un tur inutil si nesolicitat al orasului, despre functionarii care au nevoie de atentie…

Cati dintre noi nu ar da toate acestea pentru linistea, aerul si atmosfera de la tara sau din provincie, si totusi, cati dintre noi ar putea trai in alta parte?

Sa vorbim mai bine despre viata care izbucneste in fiecare seara in orasul asta si pe care o percepi aproape organic uneori, cand te nimeresti pe strazi, singur, un pic stresat, cu mainile putin inclestate pe telefonul si portofelul din buzunar, un pic surescitat, un pic uimit de toate corpurile astea vii care trec in viteza pe langa tine. Uneori, intalnesti ochi – adica priviri care nu sunt nici stupide, nici absente, nici glaciale, care nu te matura cu indiferenta, nu te inregistreaza absent, nici nu te cantaresc ca pe o bucata de carne in galantar. Te privesc. Stiti despre ce vorbesc? Aproape ca te simti fericit la gandul ca cineva te-a privit pentru o fractiune de secunda; esti norocos – ti-a fost acordata o clipa dintr-o viata…

Orasul asta…se poate scrie o carte pe ora despre el; datorita sau din cauza contrastelor. Desigur, nu e asta trasatura lui definitorie – exista multe orase, unele mai spectaculoase, in care oamenii sunt surprinzatori in diversitatea lor iar imaginile se succed si variaza atat de mult incat pare ca la fiecare pas intri intr-o noua lume; o realitate ce se metamorfozeaza continuu; un chip ce se modifica neincetat luand forme de la cele mai abjecte si respingatoare la cele mai impresionante. Dar acesta este orasul tau, esti parte din el, crezi sau nu, ii semeni.

E interesant cum locul in care traim ne modeleaza comportamentul…cum unele trasaturi ale orasului sunt transferate imperceptibil locuitorilor care invata sa traiasca in ritmul si cu intensitatea dictate de el.

Luam ceea ce ni se ofera, fara nazuri, asteptand si sperand mereu la mai mult; mai multe oportunitati de angajare, mai multe evenimente care sa ne ajute sa evoluam in cariera, mai multe oferte in peisajul cultural, mai multe oportunitati de a ne petrece timpul liber, mai multa siguranta in spatiile publice, mai multe locuri de parcare, strazi mai curate, chirii mai mici, etc. Pe unele dintre acestea chiar le obtinem, chiar daca nu constientizam, ele se nasc odata cu nevoile resimtite si cu actiunile intreprinse treptat de fiecare dintre noi. Si tu, ca toti ceilalti, esti o rotita din acest mecanism, un angrenaj la a carui functionare participi.