Despre bolile profesionale

Alin Popescu este avocat, specializat in drept informatic, in cadrul Cabinetului de Avocat "Alin Popescu".

Stiintific vorbind, aseara ar fi trebuit sa fiu in culmea fericirii. Daca as fi fost doctor, as fi alergat intr-un suflet la o publicatie medicala, sa imi prezint spre publicare noua teorie... Tocmai descoperisem o noua boala (aproape) incurabila: Sindromul SOLITAIRE! Apoi mi-am dat seama ca probabil o descoperisera multi alti oameni inaintea mea. Mi-am dat seama si ca, probabil, aceasta boala este unul dintre motivele pentru care oamenii nu il prea iubesc pe Bill Gates. Unii dintre oameni, cei care au auzit de el. Altii, il prefera oricand, pentru ca tocmai le-a dat un sens vietii...

M-am limitat deci doar la a analiza consecintele acestui sindrom pentru o societate civilizata. Prima ideea a fost ca ar trebui sa vorbim cu cei de la Ministerul Muncii, pentru incadrarea tuturor celor atinsi de acest flagel in randul oamenilor afectati de boli profesionale. Astfel, la momentul la care fiecare dintre cei suferinzi o sa fie nevoit sa se pensioneze, cel atins de acest flagel isi poate vedea viata salvata de un ajutor / indemnizatie / pensie de invaliditate, etc., de la stat.

Stim cu totii cum se manifesta boala: subiectul atins sta cu ochii atintiti in ecranul computerului, apasa START / PROGRAMS / ACCESORIES / GAMES / SOLITAIRE (sigur foloseste Windows!), si apoi petrece ore intregi mutand carti de joc dintr-un loc in altul. Acum..., sper sa nu se inteleaga faptul ca am ceva impotriva acestor suferinzi! Cu siguranta nu... Cu anumite categorii sociale sau pozitii din clasificarea ocupatiilor din Romania? Nici macar...

Exista insa o categorie sociala cu care probabil nu pot sa spun ca ma inteleg bine: pozitia in organigrama institutiei este relativ incerta, dupa cum subiectul doreste sau nu sa isi recunoasca fisa postului; desi la inceput am crezut ca este vorba doar de unele persoane din sistemul de stat, am aflat acum ca acest flagel s-a propagat si la unii dintre cei din sistemul privat.

Ce ar trebui sa ne ingrozeasca, avand in vedere faptul ca inca nu am descoperit un remediu al bolii? In primul rand, faptul ca sindromul interfereaza cu lumea afacerilor. Apoi, astfel de manifestari precum ale secretarei "deranjate", care raspunde enervata celor care, angrenati in discutii de afaceri cu seful, ii tulbura candoarea momentului ("subiecta" joaca solitaire de ore intregi si tu, idiotul, te gasesti sa suni tocmai cand incepuse sa se priceapa bine la mutatul cartilor). Se gandeste astfel si reactioneaza brutal, prin zgomote guturale care spun, de obicei, acelasi lucru: "Seful nu este la birou!", "Seful nu este interesat!", "Va rog sa nu mai sunati!". Desi omul chiar astepta un telefon de la tine...

Propunerea mea: sa chemam SANEPIDUL, ori de cate ori vedem astfel de cazuri, pentru ca pot sa fie contagioase; si sa le cumparam un ceas desteptator, ori ei, "subiectei", ori sefului, in conditiile in care pentru cea dintai nu are efect.

Astept, ca intotdeauna, critici, comentarii, intamplari de povestit, la alin[at]avocatnet.ro. Cine stie, poate unele dintre ele pot ajunge editoriale...