Observator in libertate

25 August 2007

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Fostul magazin Junior, devenit acum sediul Tribunalului Bucuresti, este locul in care oameni impart dreptatea altor oameni. Vazand cladirea cu arhitectura moderna, prietenoasa, cu ferestre mari, n-ai spune ca in interior destinele unor persoane se schimba sau ca libertatea unora dispare la citirea verdictului.

Cum treci de filtrele de securitate, intri intr-un spatiu care aduna laolalta judecatori, avocati, infractori si oameni care cauta dreptatea in justitie.

Cladirea cu cinci etaje, pavate cu marmura alba, este un furnicar. Vezi oameni care se indreapta in directii aparent haotice. Fiecare stie, insa, pentru ce a venit aici. Holurile sunt populate de avocati si clientii lor, asteptand sa le vina randul in salile de judecata. Avocatii sunt usor de recunscut. Poarta robe negre si serviete si, fara sa vrei, auzi din discutiile lor cuvinte de genul: probe, martori, dosar.

La al doilea etaj, intr-una din salile de la sectia penala, unde se judeca recursurile si apelurile, inculpatii intra si ies. Unii sunt incatusati, insotiti de politisti. Majoritatea dintre ei au sub 30 de ani. In interior, pe bancile de lemn, stau cuminti membrii familiilor. Patru gardieni si doi politisti cu cagule, dotati cu pistoale, asigura ordinea. Astfel, iti dai seama ca te afli in preajma unor infractori periculosi.

Judecatorul citeste obiectul cauzelor: furt, amenintare, ucidere din culpa, vatamare corporala, inselaciune, talharie. Adusi in fata magistratilor, inculpatii stau incovoiati, cu capul plecat si vorbesc cu glas stins. Iti lasa impresia copilului care a fost prins de parinti facand o boacana. Unii isi recunosc faptele, altii cauta fel de fel de explicatii. Cer noi termene pentru a-si lua un aparator. Judecatorul le comunica sec datele la care trebuie sa se prezinte din nou in fata instantei.

Cauzele se succed rapid, conform unor proceduri stereotipe. Se striga numarul dosarului. Se face prezenta partilor. Avocatul citeste cererea inculpatului, iar cei care nu au un aparator i se adreseaza direct magistratului. Judecatorul cere pozitia reprezententantului Parchetului, apoi accepta sau respinge, dupa caz, cererea. Se trece la urmatorul dosar si ritualul se reia.

Pe holuri, aceeasi agitatie. Urmezi traseul catre iesirea din cladire, fara a mai trece prin filtrul de securitate. In astfel de momente, apreciezi libertatea mai mult ca oricand. Te bucuri ca ai fost un simplu observator.

Fara sa te uiti inapoi, lasi in urma cladirea Tribunalului Bucuresti, locul in care vezi justitia in actiune, nu in dezbateri televizate sau in discursul demagogic al vreunui politician, ci, acolo, in sala de judecata.

EDITORIAL

Observator in libertate

Marius Enachescu ,

Comentarii articol (1)