Directiva 2004/80/CE privind despagubirea victimelor infractionalitatii

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 308,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

intrucat:

(1) Unul dintre obiectivele Comunitatii Europene il constituie eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor existente in calea liberei circulatii a persoanelor si serviciilor.

(2) In cazul Cowan [4], Curtea a afirmat ca, atunci cand dreptul comunitar garanteaza unei persoane fizice libertatea de a se deplasa intr-un alt stat membru, protectia integritatii acestei persoane in statul membru respectiv, ca si cea a resortisantilor si a rezidentilor, constituie corolarul acestei libertati de circulatie. La realizarea acestui obiectiv ar trebui sa contribuie masuri pentru facilitarea despagubirii victimelor infractionalitatii.

(3) Consiliul European reunit la Tampere, in 15 si 16 octombrie 1999 a subliniat necesitatea stabilirii unor norme minime pentru protectia victimelor infractionalitatii, in special in ceea ce priveste posibilitatile de acces la justitie si dreptul la reparatie, inclusiv la rambursarea cheltuielilor de judecata.

(4) In Declaratia privind lupta impotriva terorismului, Consiliul European, reunit la Bruxelles, in 25 si 26 martie 2004, a solicitat adoptarea prezentei directive inainte de 1 mai 2004.

(5) La 15 martie 2001, Consiliul adopta Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor in cadrul procesului penal [5]. Intemeiata pe titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeana, aceasta decizie permite persoanelor sa solicite reparatii autorului infractiunii ale carei victime au fost, in cursul derularii unui proces penal.

(6) Victimele infractionalitatii in Uniunea Europeana trebuie sa aiba dreptul la o despagubire echitabila si corespunzatoare prejudiciilor suferite, indiferent de locul din Comunitatea Europeana in care a fost savarsita infractiunea.

(7) Prezenta directiva stabileste un sistem de cooperare in vederea facilitarii accesului victimelor infractionalitatii la despagubire, in situatii transfrontaliere; acest sistem trebuie sa functioneze pe baza unor mecanisme, in vigoare in statele membre, de despagubire a victimelor infractionalitatii premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile respective. Este necesar, asadar, sa fie creat un mecanism de despagubire in toate statele membre.

(8) Majoritatea statelor membre au creat deja astfel de sisteme de despagubire, in anumite cazuri pentru a raspunde obligatiilor care le revin conform Conventiei europene din 24 noiembrie 1983 privind despagubirea victimelor infractiunilor savarsite prin violenta.

(9) Dat fiind ca masurile cuprinse in prezenta directiva sunt necesare pentru realizarea obiectivelor Comunitatii si ca tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei directive, alte puteri de actiune in afara celor prevazute in articolul 308, este necesara aplicarea acestui din urma articol.

(10) Deseori, victimele infractiunilor nu reusesc sa obtina despagubiri de la autorul infractiunii ale carei victime au fost, fie pentru ca acesta din urma nu dispune de resursele necesare pentru a respecta o hotarare judecatoreasca prin care victimei ii sunt acordate daune-interese, fie pentru ca nu poate fi identificat sau actionat in justitie.

(11) Este necesara crearea unui sistem de cooperare intre autoritatile statelor membre pentru a facilita accesul la despagubire in cazurile in care infractiunea a fost savarsita intr-un stat membru altul decat cel in care isi are resedinta victima.

(12) Acest sistem trebuie sa permita ca victima unei infractiuni sa se poata adresa intotdeauna unei autoritati a statului membru in care isi are resedinta si sa elimine dificultatile de ordin practic si lingvistic care pot aparea in situatiile transfrontaliere.

(13) Acest sistem trebuie sa contina dispozitiile necesare pentru a permite victimei unei infractiuni sa gaseasca informatiile de care are nevoie pentru a depune cererea de despagubire si pentru a asigura o cooperare eficienta intre autoritatile implicate.

(14) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile reafirmate in special prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ca principii generale ale dreptului comunitar.

(15) Dat fiind ca obiectivul care consta in facilitarea accesului victimelor infractionalitatii la despagubire in situatii transfrontaliere nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre, din cauza aspectului transfrontalier, si ca acesta poate fi, prin urmare, realizat cu mai mult succes la nivel comunitar, din motive legate de dimensiunile sau de efectele actiunii, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii consacrat in articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii asa cum este enuntat in articolul mentionat anterior, prezenta directiva se refera numai la ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(16) Este necesara adoptarea masurilor corespunzatoare pentru aplicarea prezentei directive in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei [6],

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I

Accesul la despagubire in situatiile transfrontaliere

Articolul 1
Dreptul de depunere a cererii in statul membru de resedinta 
In cazul in care infractiunea premeditata a fost savarsita prin violenta intr-un stat membru altul decat cel in care isi are resedinta in mod obisnuit solicitantul, statele membre asigura ca acesta sa aiba dreptul sa inainteze cererea unei autoritati sau oricarui alt organism al statului membru respectiv.

Articolul 2
Responsabilitatea de plata a despagubirii 
Despagubirea se plateste de catre autoritatea competenta a statului membru pe teritoriul caruia a fost savarsita infractiunea.

Articolul 3
Autoritati responsabile si proceduri administrative 
(1) Statele membre infiinteaza sau desemneaza una sau mai multe autoritati sau orice alt organism, denumite in continuare "autoritati responsabile cu asistenta", avand competenta necesara pentru aplicarea articolului 1.

(2) Statele membre infiinteaza sau desemneaza una sau mai multe autoritati sau orice alt organism, denumite in continuare "autoritati de decizie", avand competenta necesara pentru a se pronunta asupra cererilor de despagubire.

(3) Statele membre cauta sa limiteze la maxim formalitatile administrative necesare pentru depunerea unei cereri de despagubire.

Articolul 4
Informatii furnizate solicitantilor potentiali 
Statele membre asigura ca persoanele care pot solicita reparatii sa aiba acces la informatiile esentiale privind posibilitatile de a solicita o despagubire prin toate mijloacele pe care statele membre le considera corespunzatoare.

Articolul 5
Asistenta oferita solicitantului 

(1) Autoritatea responsabila cu asistenta furnizeaza solicitantului informatiile la care face referire articolul 4, precum si formularele de cerere necesare, pe baza manualului elaborat in aplicarea articolului 13 alineatul (2).

(2) Autoritatea responsabila cu asistenta furnizeaza solicitantului, la cererea acestuia, indicatii si informatii generale despre modul de completare a formularului de cerere si despre documentele justificative ce i-ar putea fi solicitate.

(3) Autoritatea responsabila cu asistenta nu procedeaza la nici o apreciere a cererii.

Articolul 6
Transmiterea cererilor 
(1) Autoritatea responsabila cu asistenta transmite cererea si documentele justificative autoritatii de decizie in cel mai scurt timp posibil.

(2) Autoritatea responsabila cu asistenta transmite cererea prin formularul tip prevazut la articolul 14.

(3) Regimul lingvistic al cererii si documentelor justificative se stabileste in conformitate cu dispozitiile articolului 11 alineatul (1).

Articolul 7
Primirea cererilor 

De indata ce primeste o cerere transmisa in conformitate cu articolul 6, autoritatea de decizie transmite autoritatii responsabile cu asistenta si solicitantului, in cel mai scurt timp posibil, urmatoarele informatii si documente:

(a) numele persoanei de contact sau al departamentului care se ocupa de dosar;

(b) o confirmare de primire a cererii;

(c) daca este posibil, o indicatie privind termenul aproximativ in care se va emite o decizie privind cererea.

Articolul 8
Cereri de informatii suplimentare 

Autoritatea responsabila cu asistenta furnizeaza solicitantului, dupa caz, indicatii generale pentru a-l ajuta sa raspunda la orice cerere de informatii suplimentare formulata de catre autoritatea de decizie.

La cererea solicitantului, aceasta transmite ulterior, in cel mai scurt timp posibil, informatiile respective direct autoritatii de decizie, anexand, dupa caz, lista documentelor justificative transmise.

Articolul 9
Audierea solicitantului 
(1) Daca autoritatea de decizie hotaraste, conform dreptului din statul membru caruia ii apartine, sa audieze solicitantul sau orice alta persoana cum ar fi un martor sau un expert, aceasta poate contacta autoritatea responsabila cu asistenta pentru a lua masurile necesare pentru ca:

(a) partile interesate sa fie audiate direct de catre autoritatea de decizie, conform dreptului din statul membru caruia ii apartin, in special prin sistemul de teleconferinta sau videoconferinta sau pentru ca

(b) partile interesate sa fie audiate de catre autoritatea responsabila cu asistenta, conform dreptului din statul membru caruia apartin, care transmite ulterior autoritatii de decizie un proces-verbal al audierii.

(2) Audierea directa prevazuta la alineatul (1) litera (a) nu poate avea loc decat in colaborare cu autoritatea responsabila de asistenta si daca partile interesate isi exprima liber acordul, fara ca autoritatea de decizie sa poata impune masuri coercitive. 


Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#

Articolul 10
Comunicarea deciziei 
Autoritatea de decizie transmite solicitantului si autoritatii responsabile cu asistenta decizia privind cererea de despagubire prin formularul tip prevazut la articolul 14, in cel mai scurt timp posibil, conform legislatiei interne, dupa ce a emis decizia.

Articolul 11
Alte dispozitii 
(1) Informatiile pe care si le transmit autoritatile una celeilalte in conformitate cu articolele 6 – 10 sunt redactate:

(a) in limbile oficiale sau intr-una dintre limbile statului membru al autoritatii destinatare care corespunde uneia dintre limbile institutiilor Comunitatii sau

(b) intr-o alta limba a institutiilor Comunitatii pe care statul membru s-a declarat dispus sa o accepte,

cu exceptia:

(i) textului integral al deciziilor adoptate de catre autoritatea de decizie al caror regim lingvistic este stabilit de dreptul din statul membru caruia ii apartine aceasta;

(ii) proceselor-verbale intocmite la incheierea unei audieri in aplicarea articolului 9 alineatul (1) litera (b), al caror regim lingvistic este stabilit de catre autoritatea responsabila cu asistenta, sub rezerva ca acesta sa corespunda uneia dintre limbile institutiilor Comunitatii.

(2) Serviciile oferite de catre autoritatea responsabila cu asistenta in conformitate cu articolele 1 – 10 nu fac obiectul nici unei cereri de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor de catre solicitant sau autoritatea de decizie.

(3) Formularele de cerere si alte documente transmise in aplicarea articolelor 6 – 10 sunt exceptate de la certificare sau de la orice alta formalitate echivalenta.

CAPITOLUL II

Sisteme nationale de despagubire

Articolul 12 

(1) Dispozitiile privind accesul la despagubire in situatiile transfrontaliere stabilite prin prezenta directiva functioneaza in temeiul sistemelor in vigoare in statele membre de despagubire a victimelor infractiunilor premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile lor respective.

(2) Toate statele membre asigura ca dispozitiile de drept intern prevad existenta unui sistem de despagubire a victimelor infractiunilor premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile lor respective care sa garanteze o despagubire echitabila si corespunzatoare a victimelor.

CAPITOLUL III

Dispozitii de aplicare

Articolul 13 
Informatii de transmis Comisiei si manualul de informatii

(1) Statele membre transmit Comisiei, pana la 1 iulie 2005, precizari privind:

(a) lista autoritatilor infiintate sau desemnate in aplicarea articolului 3 alineatele (1) si (2), inclusiv, dupa caz, informatiile privind competenta de exceptare si competenta teritoriala a autoritatilor mentionate anterior;

(b) limbile prevazute la articolul 11 alineatul (1) litera (a) pe care autoritatile sunt dispuse sa le accepte in sensul aplicarii articolelor 6 – 10 precum si limba (limbile) oficiala(e) alta (altele) decat limba proprie a acestora, in care accepta sa fie transmise cererile in conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (b);

(c) informatiile prevazute in articolul 4;

(d) formularele de solicitare a despagubirii.

Statele membre informeaza Comisia in privinta oricarei modificari ulterioare care afecteaza aceste informatii.

(2) In colaborare cu statele membre, Comisia elaboreaza si publica pe Internet un manual continand informatiile furnizate de catre statele membre in aplicarea alineatului (1). Comisia are sarcina de a stabili dispozitii pentru asigurarea traducerilor necesare publicarii manualului de informatii.

Articolul 14

Formular tip pentru transmiterea cererilor si a deciziilor 
Formularele-tip pentru transmiterea cererilor si a deciziilor, in conformitate cu procedura prevazuta in articolul 15 alineatul (2), se stabilesc pana la 31 octombrie 2005.

Articolul 15

Comitetul 
(1) Comisia este asistata de catre un comitet.

(2) In cazul in care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplica articolele 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul adopta regulamentul de procedura.

Articolul 16
Puncte de contact centrale 
Statele membre numesc un punct de contact central pentru:

(a) a contribui la punerea in aplicare a articolului 13 alineatul (2);

(b) a consolida cooperarea si a intensifica schimburile de informatii intre autoritatile responsabile cu asistenta si autoritatile de decizie din statele membre si

(c) a oferi asistenta si a cauta solutii in fata dificultatilor ce pot aparea in aplicarea articolelor 1 – 10.

Punctele de contact se reunesc in mod periodic.

Articolul 17
Dispozitii mai favorabile 
Prezenta directiva nu impiedica statele membre, in masura in care aceste dispozitii sunt compatibile cu prezenta directiva:

(a) sa adopte sau sa mentina dispozitii mai favorabile, in interesul victimelor infractiunilor sau oricarei alte persoane afectate de o infractiune;

(b) sa adopte sau sa mentina dispozitii in vederea despagubirii victimelor infractiunilor savarsite in afara teritoriului lor sau a oricarei alte persoane afectate de aceste infractiuni, sub rezerva unor eventuale conditii pe care le pot preciza statele membre in acest scop.

Articolul 18
Punerea in aplicare 


(1) Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 1 ianuarie 2006, cu exceptia articolului 12 alineatul (2), pentru care conformarea va avea loc pana la 1 iulie 2005. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre pot prevedea ca masurile necesare pentru a se conforma prezentei directive nu se aplica decat solicitantilor care au suferit vatamari corporale in urma infractiunilor savarsite dupa 30 iunie 2005.

(3) In cazul in care statele membre adopta aceste masuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4) Comisiei ii sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 19
Reexaminarea 

Pana la 1 ianuarie 2009, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 20
Intrarea in vigoare 

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 21
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Luxemburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Presedintele

M. McDowell

[1] JO C 45 E, 25.2.2003, p. 69.

[2] Aviz din 23 octombrie 2003 (nepublicat in Jurnalul Oficial pana la aceasta data).

[3] JO C 95, 23.4.2003, p. 40.

[4] Cazul 186/87, Rec. 1989, p. 195.

[5] JO L 82, 22.3.2001, p. 1.

[6] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

--------------------------------------------------