Noi, romanii, dam acum impresia unei gasti de adolescenti care au vandalizat o casa cu o petrecere monstru si, dimineata, cand se trezesc din mahmureala, isi iau toti talpasita scarbiti de lucrurile pe care le vad in jur. Ne e greu sa acceptam ca suntem in situatia respectiva si fugim repede acasa, in spatiul sigur dintre peretii care ne despart de lumea inconjuratoare. De acolo, e mai usor sa negi realitatea. De acolo e mai usor sa astepti sa-ti bata cineva la usa si sa iti spuna ca greul a trecut. Acolo te simti bine si crezi ca nimic nu te va atinge.
Articolul continuă mai jos
Da, e adevarat, traim vremuri grele
Scriu in aceasta seara in cunostinta de cauza ca la data la care citesti randurile de mai jos, ar fi deja publice maririle de taxe si impozite pe care Guvernul le va introduce spre a contrabalansa evenimentele de la Curtea Constitutionala. Cat de importante sunt noutatile pentru lucrurile pe care le voi spune mai jos? Daca as fi naiv, as spune ca nu se schimba nimic. Cum incerc sa ma tratez de naivitate, as spune ca se schimba ceva: se va accentua razboiul dintre clasele sociale, puse acum sa se acuze reciproc de ratarea pe care o incercam cu totii in ultimii ani.
Deasupra tuturor, oamenii politici par ca orchestreaza si conduc legati de maini si de picioare, impinsi de la spate de un destin implacabil, marcati de sacrificiile pe care le fac pentru tarisoara noastra. Aiurea!, adevarul e altul. Suntem condusi de o gasca de nepotriviti (ca sa nu le spun altfel) si tot facem e sa comentam ca nu ne place. Da, Emil Boc e nepotrivit (ma rog) in functia pe care o ocupa. Da, multi alti ministri ar pica teste minime de cunostinte generale in domeniile pe care le conduc si totusi sunt mentinuti acolo. De ce, pentru ca noi, romanii, rabdam orice, inghitim orice, acceptam orice, iertam orice. Si cand nu ne place, ce facem? E simplu: ne retragem in sferele inalte ale cunostintelor noastre superioare sau ne imbatam sau ne certam unii cu altii ori plecam din Romania. Ca deh, e mai usor sa renunti decat sa pierzi putin timp cautand solutii. SI uite asa, privind la vremurile pe care le traversam, ajungem la concluzia ca Romania s-a umpulut de oameni comozi si lasi, de inteligenti si stupizi, de oameni normali si oameni anormali care au cu totii un singur lucru in comun: le e scarba de tara lor. Si?
Dar sa incepem cu inceputul si te rog sa ai rabdare pana la capat. Apoi, ca de obicei, spune-mi tot ce-ti trece prin cap. Mie si celorlalti aproape 10 mii de oameni care citesc intr-o zi un editorial Avocatnet.ro.
Da, e adevarat, intotdeauna putem face mai mult
Am vorbit, in ultimele saptamani (vezi sectiunea Editoriale din meniu), despre cateva dintre lucrurile pe care ar trebui sa le facem pentru a schimba starea actuala de neputinta. Reactiile sunt multe si multumesc pentru cuvintele frumoase, dar ideea nu era sa ne gratulam reciproc si sa ne promitem marea cu sarea, ci sa ne apucam sa facem lucruri. Cu alte cuvinte, sa lasam prosteala comentariilor teoretice si sa punem mana pe practica. Si uite ce m-am gandit.
Am primit multe mailuri in care mi se batea obrazul ca am pornit o miscare si apoi am lasat-o balta. Asa o fi? Habar n-am, mai ales ca in lumea reala, incepem sa fim mai miscati de lucrurile care ni se spun decat lucrurile pe care le credem noi. Adica, daca n-as fi scris eu cuvintele respective, probabil ca as fi cazut in plasa celor care-mi aratau obrazul. Mi-a scris cineva reprosandu-mi ca nu pornesc un partid. Altcineva mi-a spus ca daca as strage toti avocatii din Romania, as putea indeparta raul si coruptia din Romania de acum. Favoritul meu este mailul in care un domn "de la centru" mi-a propus sa intru in partidul din care facea parte.
Pana la urma, e mai bine sa ai reactii diverse decat sa nu existe deloc. Si totusi, daca ai ajunge sa ma cunosti putin, ai incepe sa intelegi ca lucrurile despre care vorbesc eu tin mai degraba de fiecare dintre noi decat de vreo organizatie anume. Nu vreau sa infiintez un partid. Nu ma pricep la asta si am lucruri mai bune de facut. Nu vreau sa strang toti avocatii din Romania pentru ca nu pot face asta si nici nu mi-as dori. Multumesc, dar nu-mi doresc sa intru intr-un partid la fel cum nu-mi doresc nici sa creez iluzia ca as avea toate raspunsurile.
Scriu aici in fiecare saptamana, in speranta ca oameni ca mine vor intelege ca lumea e acelasi loc plin de oportunitati, ca viata poate avea ce curs isi doresc ei, ca atunci cand cauti solutii nu ai cum sa le gasesti.
Si totusi, de ce suntem atat de sictiriti?
Noi, romanii, dam acum impresia unei gasti de adolescenti care au vandalizat o casa cu o petrecere monstru si, dimineata, cand se trezesc din mahmureala, isi iau toti talpasita scarbiti de lucrurile pe care le vad in jur. Ne e greu sa acceptam ca suntem in situatia respectiva si fugim repede acasa, in spatiul sigur dintre peretii care ne despart de lumea inconjuratoare. De acolo, e mai usor sa negi realitatea. De acolo e mai usor sa astepti sa-ti bata cineva la usa si sa iti spuna ca greul a trecut. Acolo te simti bine si crezi ca nimic nu te va atinge.
Ghinion! Nimeni, dar absolut nimeni, nu o sa faca lucruri in locul nostru. Stiu, esti scarbit de vecinul de scara, de vecinul de gard, de colegul de la serviciu, de colegul de la scoala, de ceilalti si de toata lumea. Stiu, ai deseori sentimentul ca doar tu te zbati si ca nimeni din jur nu vede lucrul asta. Mai stiu si ca atata umilinta cat au indurat unii oameni in aceste vremuri e greu sa crezi ca poate indura cineva. Si totusi, daca incerci sa cauti acolo in sufletul tau, stii povestea altor oameni care si-au trait viata sub apasarea unor greutati cu mult mai mari.
Nu vreau sa spun ca esti un rasfatat al sortii. Departe de mine gandul asta. Tot ce vreau sa strig acum e ca da, e adevarat, ni s-a scarbit de Romania. Si ce? Ce dracu am putea face odata ce constientizam asta? Schimbam cu ceva viata noastra? Aducem inapoi lucrurile care s-au pierdut? Sentimentul meu e ca esti prea destept ca sa crezi asta. Esti prea destept sa crezi ca la greu o sa vina cineva din cer si-ti va curata casa.
Da, inteleg ca vrei solutii. Inteleg ca suntem cu totii confuzi de abureala care se cheama spirit civic romanesc si ne e greu sa inchegam cateva directii de actiune. Ce poti face?
Solutii de fiecare zi
Uite ce fac eu: 1. Incep prin a accepta ca Romania e casa mea. Stiu, e al dracu de greu sa accepti asta cand te uiti la televizor, dar asta e.
2. Imi curat casa. Cu aspiratorul, cu bidineaua, cu matura, cu orice am. Dar o fac eu, nu astept sa vina cineva s-o faca. Atentie!, n-am spus ca-mi curat viata, pentru ca n-am deloc evlavia unui sfant. As fi ipocrit s-o spun si mult mai ipocrit s-o cred.
3. Incep sa invat de la altii. Accept ca nu sunt buricul pamantului si ca lucrurile bune pe care le vad la altii, in strainatate sau in tara mea, ar trebui urmate.
Ai ales un primar? Cere-i sa mearga la alti primari din alte tari. Sa vada ce fac aia acolo. Sa vada cum pot tine strazile curate. Sa vorbeasca cu ei si sa le ceara sfaturi. Nu-si face treaba primarul tau? Da-l afara. Poti face un referendum si-l poti demite. Vezi la finalul textului un articol de lege care iti permite asta.
Ai ales un parlamentar? Ai curaj si du-te sa-i ceri socoteala cand greseste. Nu e nici parintele tau si nici popa din sat. Bineinteles ca ii poti bate obrazul, pentru ca asta e contractul pe care l-a facut cu tine. Sa te ajute sa traiesti, nu sa-ti rada in nas. Trimite-i scrisori, cere-i audienta. Fa-i viata grea, sa simta ca are niste oameni pe care trebuie sa ii respecte si ajute cand e cazul. Da, de multe ori nu le intelegem atributiile (unui parlamentar nu-i ceri casa, ca n-are nicio treaba cu ea), dar asta nu inseamna ca trebuie sa le acceptam derapajele pentru ca ei sunt acolo sus si noi suntem undeva la subsol.
Hai sa ne purtam civilizat, sa nu facem scandal, dar totusi sa ne manifestam puterea pe care am uitat ca o avem. Noi chiar i-am trimis pe acei oameni in functiile pe care le au acum.
4. Incep sa-i respect pe altii. Macar incep sa-i salut, daca de respect nu se poate vorbi. Treci pe langa un vecin de scara? Spune-i "buna ziua", ca nu-ti pica limba. Scuze pentru cei care o fac deja, dar unii chiar merita trasi de maneca sa inceapa sa se poarte asa. Nu spune nimeni ca trebuie sa ajuti toti batranii sa treaca strada, ar fi o aiureala. Dar daca in situatii speciale vezi pe cineva care are nevoie de ajutor, ajuta-l. Nu mai sta deoparte cand auzi strigand "hotul!", nu mai rade de batranii pe care ii tachineaza unii pe strada, nu-i mai jigni pe ceilalti cand nu ai un motiv intemeiat.
5. Deschide-ti ochii si vezi ce se intampla in jur. Nu mai sta cu capul intre urechi, ca o broasca testoasa, asteptand sa vina cineva sa te mangaie usor. Lumea e plina de lucruri care te-ar putea ajuta sa vezi directia cea buna. Trebuie doar sa fii deschis si sa accepti ca nu le stii pe toate si ca nu totul e pierdut.
Si lucruri de facut ar mai fi. Dar cred ca lista ar trebui scrisa / continuata de fiecare dintre noi asa cum credem de cuviinta.
Imi cer scuze pentru tonul agresiv din anumite pasaje, dar simt sincer ca avem nevoie sa ne trezim. Mi-am indepartat credinta ca ne vom trezi ca popor. Asta se va intampla doar atunci cand vom incepe sa fim uniti de cateva lucruri banal de simple (aspiratii comune, credinte comune, suparari comune) si nu cata vreme ne vom considera prizonieri intre niste granite. Cred, in schimb, ca ne vom trezi treptat, palcuri de oameni, care vor incepe sa fie acea samanta ce poate sadi o Romanie viitoare mai bogata in valori.
In loc sa facem ceva, noi ne dam in cap unii altora
Sincer, nu stiu cum sa inchei ca sa fiu bine inteles. Daca credeti ca e nevoie de o miscare, o putem face impreuna. Dar ideea cea mai importanta pe care ar trebui sa o impartasim e legata de faptul ca avem nevoie sa ne trezim. Lucrurile nu se schimba de la sine. Oamenii nu se schimba decat sub apasarea unei tendinte generale. Sunt sigur ca Romania are in fata si momente in care vom vedea valori reale impuse in fata unor valori indoielnice. Sunt sigur ca vor urma alegeri in care oamenii vor fi mai atenti cu politicienii. De ce sunt sigur? Pentru ca suntem aproape de fundul sacului. Da, statul poate da faliment. Da, se pot intampla lucruri cu mult mai rele. Dar noi, ca societate, nu putem fi mai dezbinati ca acum.
Adevarata drama a Romaniei este acest razboi civil surd in care ne-am angrenat in ultimii ani si pe care nici macar nu-l constientizam. Ca intr-un joc cretin, ne place din cand in cand sa ne impartim in tabere si sa luam la bataie. Pensionarii si bugetarii vs. privati. Pensionarii vs. salariatii. Salariatii privati vs. salariatii bugetari. Portocalii vs. albastri si rosii.
Castigam ceva din bataia asta? Serios... castigam ceva?
Hai sa ne trezim si sa FACEM ceva.
PS
PROCEDURA DE DEMITERE A UNUI PRIMAR
Legea nr. 286/2006 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 (publicata in Monitorul Oficial nr. 621 din 18 iulie 2006) prevede ca :
- mandatul unui primar poate inceta ca urmare a unui referendum local avand ca obiect demiterea acestuia [art. 73 alin 1];
- referendumul pentru incetarea mandatului primarului se organizeaza ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de locuitorii comunei/orasului/municipiului, ca urmare a nesocotirii de catre acesta a intereselor generale ale colectivitatii locale sau a neexercitarii atributiilor ce ii revin ;
- organizarea referendumului trebuie solicitata de cel putin 25% dintre locuitorii cu drept de vot [procentul trebuie realizat in fiecare dintre localitatile componente ale comunei, orasului sau municipiului];
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (152)