Scriu astazi despre un subiect pe care mi-am propus sa il aduc in atentia publica de mai multe ori in 2010. Si de tot atatea ori am preferat sa scriu despre altceva, convins ca textul meu ar fi inteles cu totul altfel decat trebuie. Si totusi, in 2011 prefer sa incep anul cu o discutie despre unii preoti si nu despre religie. Multumesc anticipat pentru comentarii.
Articolul continuă mai jos
"Dumnezeu a facut ca unii oameni sa se nasca stapani, iar altii sa se nasca slugi". E un citat din Biblie. Si mi s-a parut a fi un inceput interesant pentru lucrurile pe care incerc de mult sa le spun, dar nu gasesc abordarea potrivita.
Biserica, aparator al moralei
Am fost recent la o discutie la Palatul Parlamentului (ceva legat de internet) si am ramas surprins in mod neplacut de intransigenta si ochelarismul cabalin pe care il exerseaza unii reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane in privinta comportamentelor umane contemporane. Un domn preot spunea chiar ca Biserica este dispusa sa faca multe pentru epurarea limbajului pe internet. Asa o fi. Biserica este dispusa sa investeasca mult in moralizarea populatiei care locuieste pe meleagurile noastre. Ipocrit insa, aceeasi Biserica nu face nimic pentru curatarea corpului preotesc de cancerul care il macina de multi-multi ani.
Atac Biserica? Habar n-am. Ce e Biserica? E cladirea aia in care ne inghesuim cu totii la Paste si in zilele sfintilor importanti? E casa pamanteasca a divinitatii? E o sucursala locala a unei corporatii? Daca am face un sondaj pe strada cu toate aceste variante, s-ar putea sa avem surprize. Atunci cand sondajele plaseaza Biserica pe primele locuri in topul increderii romanilor, oare despre ce vorbim? Vorbim despre un popor care-si declara astfel credinta in divin sau vorbim despre un popor care tolereaza si accepta comportamentul unor preoti lipsiti de bun-simt?
Imi pun toate aceste intrebari ca un credincios moderat ce sunt. Si provin dintr-o familie de oameni normali, pentru care a existat intotdeauna si bucata divina in intamplarile vietii. Cu toate astea, nu sunt nici orb, nici surd si nici ipocrit (cel putin in cazul de fata). In marketing, se spune ca pasii gresiti ai unei companii atarna cu mult mai greu decat pasii corecti. Cu alte cuvinte, daca faci o prostie iti pleaca zeci de clienti. Daca faci ceva corect, s-ar putea sa-ti vina doi sau trei. Cam asa stau lucrurile si in privinta Bisericii despre care m-am gandit sa vorbim astazi.
Moartea de toate zilele
Intr-un sat sarac, moare un om. Familia lui, saraca lipita pamantului. La inmormantare, preotul explica faptul ca el vrea banii inainte. "Cinci sau sase milioane". Altfel nu face slujba. Cate "materiale" consuma preotul respectiv pentru lucrarea in cauza? Timp si efort. Care este crezul pe care l-a declarat cu ani in urma, la ungerea ca preot? "Ajuta-ti aproapele!". Halal preot. Pe el, Biserica ar trebui sa-l apuce de urechi si sa-l trimita sa vanda ceapa in piata. La asta e priceput.
Intr-un oras bogat, moare un om. Familia lui, instarita. Ca sa fie inmormantat, preotul le explica foarte clar ca locurile in cimitir costa foarte multi bani. Traficul de morminte e un soi de act semi-acceptat in societatea romaneasca. Ce diferenta este intre preotul in cauza si cel de la morga care cere bani sa "elibereze mortul"? Niciuna. Ambii merita aratati cu degetul si dusi acolo unde le e locul. Adica dincolo de portile taramului sacru pe care noi il numim Biserica.
Si exemple pot fi multe. Nu ma indoiesc ca si tu ai auzit multe povesti de-a lungul timpului. Televiziunile au prezentat averile impresionante ale unor mai mari bisericesti. Traim intr-o lume atat de ciudata incat aproape ca nici nu mai conteaza in ce fel au facut toti acesti oameni averile lor.
Unde e echilibrul?
Conteaza doar de ce Biserica, atat de hotarata sa faca curatenie in societatea romaneasca moderna, nu intelege ca imaginea ei e desenata de toti acesti oameni corupti si lipsiti de bun-simt. Si ca orice fel de campanie de curatire ar trebui inceputa intai in interior. Ar putea stabili preturi fixe pentru savarsirea "serviciilor bisericesti". Ar putea comunica public si altfel decat prin limbajul criptic pe care il afiseaza acum. Si cu siguranta ca, in mintea unui om mai obisnuit cu aceste lucruri decat mine, solutiile sunt mult mai multe.
Cunosc preoti care sunt adevarati mentori pentru viata unor oameni. Preoti care sunt zone de echilibru si speranta in comunitatile pe care le pastoresc. Si preoti care si-au asumat rolul lor de servitor al comunitatii si au devenit adevarati eroi locali. Toti acesti oameni, insa, toata munca si eforturile lor, sunt umplute cu substanta urat mirositoare de faptele celor care santajeaza emotional oameni amarati si-si strang averi importante prin vanzarea si administrarea posesiunilor bisericii.
Da, daca ne uitam cu atentie, o sa vedem ca Biserica a fost intotdeauna o corporatie (insusi modul de organizare a apropiat-o atat de mult de mediul de afaceri), dar ca in ultima vreme incepe sa isi piarda suflul si imaginea tocmai din cauza faptului ca nu reuseste sa se scuture de bolile care au devenit adevarati stalpi de sustinere ai sistemului. Un sistem in care spaga si coruptia (chiar daca nu in sensul legal al cuvantului), sunt tot mai intalnite si ajung sa ameninte cu saltul de la exceptii la adevarate reguli.
N-am scris astazi despre Dumnezeu, pentru ca El n-are nicio legatura cu discutia de fata. Tot ce constat insa e ca incepe sa fie mai usor sa-l gasesti pe Dumnezeu in propria ta fiinta, in gesturile celui care te ajuta dezinteresat, intr-o intamplare care te surprinde placut, decat sa il gasesti in cladirea pastorita de un preot de genul celor amintiti de mine mai sus.
Privatizare de tip MEBO
Si, domnilor conducatori ai Bisericii, o astfel de ipoteza se cheama descentralizarea serviciului. Cu alte cuvinte, daca nu va treziti repede, o sa constatati cum importanta institutiei bisericesti o sa scada, pe masura ce intrebarile din sondaje se vor raporta la corpul preotesc si nu la divinul slujit de biserica.
Daca peticim putin fraza de inceput, am putea spune ca "Dumnezeu a facut ca unii sa se nasca stapani si altii sa se nasca slujutori". Asa e. Unii preoti, insa, considerand ca a fi slujitori ai divinului e prea putin pentru valoarea lor, s-au ridicat la rangul de stapani. Si se cred ei insisi adevarati Dumnezei. Iar asta, domnilor conducatori ai Bisericii, inseamna privatizarea serviciului.
Cam asta e si concluzia mea. Biserica de astazi e institutia care, prin unii preoti ipocriti si nesimtiti, l-a privatizat pe Dumnezeu. Si, culmea, asta nu ingrijoreaza pe nimeni.
PS
O sa ii rog sa se abtina de la comentarii pe cei care vor sa aduca in discutie avantajele ateismului sau ale altor religii. Aici nu facem comparatie intre un crez sau altul si nici nu sondam comunitatea in vederea castigarii unor adepti. Acest articol incearca sa puna in dezbatere imaginea pe care o institutie importanta in Romania, Biserica, o are in ultimii ani in ochii marelui public. Multumesc anticipat.
PPS
Pentru ca e primul editorial din 2011, iti urez "La multi ani!", un an linistit si fara multe suprize neplacute si, asa cum am citit undeva, cel putin 2011 lucruri bune sa ti se intample anul asta.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (227)