Trăim un fel de sfârșit al lumii. Al lumii de până acum

Daca privim lumea si evolutia ei in ultimele sute de ani, vom observa o orientare din ce in ce mai mare spre educatie ca forma de crestere sociala. Ultimii 150 de ani au adus, intr-o forma sau alta, extinderea scolarizarii obligatorii pentru copiii din tarile civilizate. Au fost puse bazele unui sistem de pensii, de asigurari sociale, de siguranta a cetateanului pe care lumea nu le cunoscuse pana atunci.

Sistemele noastre sociale nu au fost, insa, construite pentru astfel de perspective. Ele trebuie sa evolueze si sa gaseasca o forma de echilibru. Altfel, presiunile la care sunt supuse zilnic, pornind de la discrepantele majore dintre bogati si saraci, intre natiuni, intre performantele unora si esecurile altora, intre stilurile de politica externa si resursele implicate de natiuni, toate aceste lucruri nu vor face decat sa ne afunde si mai tare intr-o forma de dictatura sau de anarhie sociala. Vom alege sa ne inchidem in noi sau sa ii inchidem pe altii, considerand ca asa se vor linisti lucrurile.

In realitate, nu asta e solutia durabila. Dimpotriva, chiar, e nevoie sa gandim viitorul mai degraba legat de identificarea acelor probleme care au generat efectele de astazi. Somajul tinerilor e una dintre probleme. Analfabetizarea din ce in ce mai mare din ghetourile marilor capitale ale lumii e o alta cauza. Radicalizarea tinerilor, pornind de la lipsa lor de perspective sociale e si ea pe lista. Iar religia, un lucru pozitiv in sine, devine doar un argument de necombatut in mainile acestor oameni. 

Asa ca te invit astazi sa discutam ce-i de facut. Am atasat mai jos editorialul original, de acum 4 ani, si cifrele de atunci. In ultimii ani, cifrele au crescut iar problema s-a acutizat. Ce-i putem face? 

Sfarsitul lumii nu e departe (titlu original editorial 26-11-2011 13:39)

Ti-am atras atentia? Ma bucur, pentru ca in ultima vreme reactionam doar la titluri incarcate emotional. Doar ele ne fac sa iesim din cochilia noastra. Asa ca astazi as vrea sa te rog sa te uiti in jur, sa privesti pe geam, sa te opresti pe strada si sa privesti trecatorii. Lumea mea si a ta, lumea noastra cunoscuta, e pe cale sa se schimbe radical. Cifrele si faptele de mai jos sunt dovada suprema ca, nu peste multa vreme, s-ar putea sa iesim altfel pe strada. Si vestea rea nu se opreste aici.

Cultivam generatia ranita

Un raport al Organizatiei Internationale a Muncii vorbeste in cifre interesante despre "generatia ranita". 75 de milioane de tineri cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani se aflau, la final de 2010, in cautarea unui loc de munca.
 - 41% dintre tinerii din Spania,
- 32% dintre tinerii din Grecia,
- 33% dintre tinerii din Estonia si Slovacia,

Unde crezi ca e Romania? Nu departe. 20% dintre tinerii nostri sunt someri.

Toti acesti tineri, someri, din tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare, au cautat slujbe de ani buni. Unii au renuntat sa mai caute. Si asa au aparut cicatricile generatiei ranite. Ghinionul lor nu inseamna doar disconfort ocazional (somaj, angajare pe posturi subcalificate, stres si boli profesionale asociate cu stresul perioadei), ci si posibile consecinte "mute", care-si vor face aparitia pe termen lung: neincredere in autoritate, in sistemul social si economic. Neincredere in nimic altceva decat prezentul lor.

Acesti oameni vor creste contestand orice reguli care le vor fi scoase in cale.

Unii ar spune ca e bine sa ai o generatie tanara care contesta regulile. Si sunt de acord. Asta a fost rolul tinerilor dintotdeauna. Ei au stat la baza revolutiilor, ei au schimbat regimuri si guverne. Insa rationamentul nostru trebuie dus si mai departe. Daca pana acum revolutiile tinerilor insemnau suflu nou, progres social, in viitor lucrurile ar putea incepe sa arate altfel.

Liderii viitorului
Rapoarte tot mai multe  vorbesc despre o cresterea analfabetismului in lume. Si nu vorbim doar despre oameni care nu stiu sa scrie ori sa citeasca, ci despre oameni care stiu sa scrie foarte greu, respectiv citesc foarte greu. Oameni pentru care gramatica unei limbi este ea insasi o limba straina. Oameni care fac din evolutia limbii un soi de parada creativa. Stiu ca recunosti aici si cativa dintre tinerii Romaniei.

Ciudat si trist, dar ei sunt liderii revoltelor viitorului. Ei sunt oamenii pentru care normele sociale, respectul si orice alta forma de morala sunt cuvinte in vant. Lor, societatea nu le ofera nimic, dar le cere totul. Le cere sa rabde si sa inghita, le cere sa se conformeze, le cere sa continuie sa supravietuiasca intr-o lume care le arata in fiecare zi ca nu si-i doreste. E usor de inteles.

Revolutie vs. rascoala
Tuturor acestor oameni le aprindem furia atunci cand stam si mormaim in barba lucrurile pe care ar trebui sa le spunem public. Da, avem scoala obligatorie, avem multe alte lucruri pe care statul ar trebui sa le faca pentru noi, dar am ajuns sa cred ca ne-am culcat pe urechea asta fara sa ne dam seama de consecinte.

Acesti oameni nu vor conduce revolte si revolutii "luminate". Nu. Ei pot sa-si asculte, in cel mai bun caz, bruma de experienta de viata si pot deveni masa perfecta de manevra pentru alti oameni. Sau, intr-un viitor mai sumbru, putem sa ne obisnuim, regulat, cu rascoale"ciudate" precum cele din Anglia sau alte state europene, unde astfel de tineri au schimbat idilicul revoltat cu un talhar de drumul mare.

Azi traim deja viitorul
Toate aceste lucruri se intampla deja. Zorii viitorului sunt mai clari ca niciodata si, totusi, noi ramanem in continuare mormaind in barba. Violenta verbala, violenta fizica, agresivitatea pe care o observam mai peste tot in societate au un motor extraordinar in indiferenta multora dintre noi. Ea, indiferenta, nu doar ca ajuta societatea sa evolueze pe o directie gresita, dar garanteaza ca nepotii nostri au toate sansele sa traiasca intr-o societate cu mult mai inapoiata decat aceea in care traim acum. Vor fi miscari sociale din ce in ce mai mari. Si ar fi absolut inutil sa credem ca am intrat in zodia pacii eterne si ca lumea n-o sa se mai razboiasca niciodata.

Daca acesti tineri vor continua sa creasca in ura si neincredere fata de tot ce ii inconjoara, atunci e imposibil sa nu fim si noi atinsi, mai devreme sau mai tarziu, de efectele indiferentei noastre de acum.

Miza urmatorilor ani
„Mi-au pus în gurã: secolul XXI va fi religios. O profeþie ridicolã; cred în schimb cã dacã umanitatea secolului viitor nu gãseºte nicãieri un model exemplar de om, va fi rãu.” Sunt vorbele lui Malraux care i se confeseaza astfel lui Max Torrès, in Hôtes de passage, 1975. Privit in contextul discutiei noastre, afirmatia de mai sus picteaza tabloul exact al nevoilor societatii in vremurile pe care le traim.

Avem nevoie de modele, nu de schimbari. Altfel, lumea noastra cea comoda si cunoscuta s-ar putea sfarsi, lasand loc unui Ev Tarziu la fel de negru ca Evul Mediu.

Gresesc?