Impozitul specific: Barurile și cafenelele din centrul marilor orașe vor plăti mai puțin la stat decât înainte, dacă obțin profit

Din 2017, firmele din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică ce desfășoară efectiv activități în domeniul HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Catering) sunt obligata la plata unui impozit specific, determinat în funcție de mai multe variabile, precum rangul localității în care este amplasată unitatea, suprafața acesteia sau sezonalitatea.

Potrivit Legii nr. 170/2016, cea care a introdus noul sistem de impozitare în legislația românească, proprietarii de unităţi ce au înscrisă ca activitate principală sau secundară activitatea cu codul CAEN 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor” vor calcula impozitul specific pe baza următoarele formule:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

• k - 900, valoarea impozitului standard (lei);
• x - variabilă în funcţie de rangul localităţii;
• y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/ de desfăşurare a activităţii;
• z - coeficient de sezonalitate (se referă la perioada de funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an);
• q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate - locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Potrivit dispozițiilor în vigoare, atât în cazul municipiilor, cât şi în cazul marilor oraşe şi a Capitalei, există patru zone pentru a determina rangul localităţii, de la D la A, în care zona D este cea mai ieftină, iar A cea mai costisitoare. În exemplul de astăzi vom alege zona A, adică centrul unuia dintre cele opt orașe din România considerate poli ai țării, respectiv: Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu și Timişoara. 

Spre exemplu, cel ce deţine un bar de o sută de mp în centrul oraşului Timişoara (zona A) va datora anual 9.315 lei, rezultaţi din calculul: 900 x (14 + 10 x 0,9) x 0.45. În acelaşi timp, pentru un club de peste o mie de mp, situat în centrul Clujului, Craiovei sau Constanţei, patronul va plăti 38.475 de lei, iar dacă deţine şi un bar de 30 de mp în centrul unui asemenea oraş va plăti pentru acesta suma de 6.399 de lei.

Exemplul barului de o sută de mp va fi și cel pe care ne vom axa în analiza de azi, pentru a vedea diferența dintre sumele achitate în 2017 de către o astfel de unitate pentru impozitul specific, comparativ cu ce s-ar fi achitat pentru impozit pe profit. 

Pentru o analiză cât mai corectă, i-am cerut ajutorul lui Cosmin Preda, senior tax consultant la Viboal Findex, cel care a ținut cont, printre altele, de numărul de scaune existent într-o unitate de 100 de mp (aproximativ 35), gradul de ocupare al localului pe timpul anului sau consumația medie a clienților. 

De asemenea, vom ține cont de cheltuielile cu chiria, angajații sau utilitățile, de programul de funcționare al localului sau de timpul mediu petrecut de clienți într-o zi acolo. 

În toate situațiile, atât timp cât înregistrează profit, reiese că o astfel de entitate este avantajă de aplicarea impozitului specific, plătind mai puțin decât ar fi plătit impozit pe profit. Într-o singură situație, și cea mai pesimistă de altfel, în care barul ar termina anul pe pierdere, obținem un impozit specific mai mare decât ce ar fi plătit impozit pe profit (zero lei, conform regulilor fiscale). 

Avantajul de a plăti forfetarul în detrimentul impozitului pe profit

Apllicând formula de calcul pentru determinarea impozitului specific, aflăm că barul din exemplul nostru, respectiv o unitate în suprafață de 100 de mp, aflată în centrul Brașovului, Timișoarei, Iașiului sau Sibiului, va achita anul acesta 53.235 de lei.

Și cum vorbim despre o unitate situată central, în orașe cu potențial turistic ridicat, putem lua în calcul un grad de ocupare pe timpul anului cuprins între 40 și 60%, cu un adaos comercial între 200 și 400% (un produs cumpărat cu un leu se vinde, în medie, cu 3-5 lei) și în care consumația medie de persoană se încadrează între 20 și 30 de lei.

Totodată, ținând cont de anunțurile pentru închirierea spațiilor comerciale, vom considera că restaurantul nostru achită o chirie lunară de 3.500 de euro, funcționează zilnic, pe tot timpul anului, în intervalul orar 09:00-01:00, și are două persoane angajate pe postul de barman, fiecare plătită lunar cu 2.000 de lei, respectiv doi ospătari, fiecare dintre aceștia primind 1.500 de lei/lună. 

În plus, există și alt personal administrativ, plătit în total, pe lună, cu 5.000 de lei, sumă la care se adaugă și costurile cu utilitățile, în cuantum de 7.500 de lei într-o lună. Nu în ultimul rând, există și alte cheltuieli, care ajung la 240.000 de lei/an, însemnând costuri de contabilitate, diverse servicii, internet, o parte dintre acestea fiind nedeductibile.

În fine, vom lua în calcul aproximativ zece serviri (note de plată) într-o zi, pentru fiecare scaun din bar.

Astfel, ținând cont de toate aceste variabile, care au un impact semnificativ asupra calculelor, ajungem la 12 simulări de calcul, așa cum puteți vedea în fișierul atașat articolului. Practic, doar în prima situație, și cea mai dezavantajoasă dintre toate, în care barul este pe pierdere, am obținut un impozit specific mai mare decât ce ar fi plătit pentru impozitul pe profit, respectiv nici un leu, pentru că nu a existat profit care să fi fost impozitat. 

Altfel însă, barul din exemplul nostru face o economie minimă de 10.000 de lei/an, aplicând impozitul specific (simularea nr. 2 din tabelul atașat), existând și scenariul în care diferența plătită în minus să fie de aproape 170.000 de lei într-un an (simularea nr. 12 din tabelul atașat). 

Declararea și plata impozitului specific se fac semestrial (adică de două ori pe an), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului vizat. Astfel, pentru impozitul aferent anului 2017, primul termen se apropie, fiind vorba de 25 iulie 2017, urmând ca al doilea termen, aferent semestrului doi din an, să fie 25 ianuarie 2018. 

Notă: Simularea completă pentru exemplul nostru, respectiv barul de 100 mp din centrul unuia dintre cei opt poli ai țării, poate fi consultată în fișierul atașat.