Pentru a genera declarația SAF-T cu stocurile (formularul 406), contribuabilii au la dispoziție patru abordări posibile, potrivit fiscaliștilor. Acestea pot fi aplicate în funcție de cum este ținută contabilitatea (intern, extern sau hibrid), dar și în funcție de volumul de activitate al companiei. Citește articolul
Atunci când vine vorba despre bunurile primite în custodie și bunurile trimise în custodie, este important de precizat că acestea trebuie incluse întotdeauna în declarația SAF-T privind stocurile. Formularul 406 cu partea de stocuri se transmite, în termen de minimum 30 de zile calendaristice, numai la cererea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). Citește articolul
Declarația 406 aferentă lunii noiembrie 2024, ce conține fișierul SAF-T, trebuie transmisă la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) până în ultima zi a lunii decembrie 2024, conform legislației în vigoare. Este bine de amintit că ANAF a recomandat recent un set nou de teste de consistență pentru raportarea SAF-T, dar și că a început să transmită notificări automate acolo unde sunt depistate probleme. Citește articolul
Raportarea SAF-T privind stocurile poate fi cerută de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) numai pentru perioade în care contribuabilul avea obligația depunerii lunare sau trimestriale a fișierului SAF-T. Citește articolul
Începând cu anul 2025, inclusiv contribuabilii mici vor avea obligația de a depune fișierul standard de audit fiscal (SAF-T), cunoscut și ca declarația 406. Această declarație informativă reglementată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este un instrument de control și are scopul de a standardiza și eficientiza raportările fiscale, facilitând controalele și reducând erorile. Contribuabilii mici vor trebui să asigure corectitudinea și completitudinea datelor transmise, pregătindu-se din timp prin actualizarea sistemelor contabile și instruirea personalului. Nerespectarea obligației poate atrage sancțiuni administrative, astfel încât este importantă conformarea la noile cerințe. Citește articolul
Începând din anul 2025, marea majoritate a contribuabililor mici (alături de alte categorii exceptate până la acest moment) va fi obligată să depună fișierul standard de audit fiscal (SAF-T), cunoscut și sub denumirea de declarația 406. Reglementată de Fisc, această declarație informativă servește drept instrument de control, având rolul de a standardiza raportările fiscale și a crește gradul de colectare a impozitelor. Pentru a se conforma, contribuabilii mici trebuie să asigure acuratețea și completitudinea datelor raportate, pregătindu-se prin actualizarea sistemelor contabile și formarea personalului. Nerespectarea acestei obligații poate atrage sancțiuni importante, ceea ce face conformarea o prioritate esențială. Citește articolul
De principiu, entitățile care țin contabilitatea în partidă simplă nu trebuie să depună declarația 406 cu fișierul SAF-T. Chestiunea a fost clarificată atât de specialiști, cât și, indirect, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). După ce contribuabilii mari și mijlocii au început deja să depună formularul 406, în 2025 vine și rândul celor mici. Citește articolul
La 1 ianuarie 2025 este fixată ultima etapă majoră a implementării raportărilor SAF-T. Noua etapă vizează micii contribuabili, astfel că aceștia ar trebui să știe ce aspecte se pot dovedi problematice în procesul pregătirii completării declarației 406. Citește articolul
În contextul în care termenul de la care contribuabilii mici trebuie să înceapă raportările fișierului SAF-T se apropie cu repeziciune, fiscaliștii recomandă o serie de verificări utile ce pot fi făcute lunar sau măcar la implementarea declarației 406. Desigur, vorbim de verificări care sunt aplicate în mod automat, nu manual, pe fișierul XML care ulterior se transmite la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Citește articolul
În procesul pentru implementarea raportării SAF-T este recomandat să fie implicat un fiscalist care are cunoștințe în domeniu. În caz contrar, pot apărea situații în care firma își asumă inutil un volum suplimentar de muncă - de exemplu, dacă se alege atât raportarea informațiilor obligatorii, cât și a informațiilor opționale. Citește articolul