Termenul de leasing vine din englezescul “lease” care inseamna “a inchiria”. Acest termen s-a extins cu rapiditate, fiind acum cel mai utilizat termen pentru a denumi aceste operatiuni, chiar daca el nu exprima, in fapt, o inchiriere.
dr. Ioan RUS, Targu Mures
Leasingul reprezinta o notiune care a patruns in toate dictionarele economice, cu sensuri din ce in ce mai largi, fascinand prin simplitatea operatiunii si avantajele ei. El reprezinta o tehnica de finantare pe termen lung pentru societatile comerciale care doresc sa isi achizitioneze utilaje si echipamente, dar nu au posibilitati de finantare. Aceasta tehnica de finantare care presupune un risc ridicat vine sa dea satisfactie agentilor economici care nu pot sa obtina credite de la banci ori nu pot sa-si greveze patrimoniul prin instituirea de ipoteci sau gajuri.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare in care finantatorul asigura fondurile necesare pentru intreaga investitie.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un bun fara a plati imediat pretul.
Schematic, aceasta operatiune se prezinta ca in schema de mai jos.
Normele legale privind leasingul, prevad: “leasingul este operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de lea-sing, iar la sfarsitul perioadei de leasing, locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale”.
Alegerea leasingului ca forma de finantare presupune o analiza profunda, avand in vedere faptul ca o firma poate apela in conditiile actuale la diverse modalitati de procurare a bunurilor: credit, imprumut, vanzare-cumparare in rate, inchiriere. De aceea se impune realizarea unei comparatii intre ceea ce inseamna leasing, care este pe undeva o combinatie intre formele mentionate mai sus, si fiecare forma in parte.
Leasing versus credit
Creditul este un element indispensabil in tranzactiile comerciale, de aceea functioneaza in prezent mecanisme de finantare complexe, realizate de regula prin banci; creditul este o forma de finantare traditionala, deoarece pentru investitii se apeleaza de obicei la credit.
Daca analizam leasingul, in forma sa clasica, putem spune ca acesta este asemenea unui credit de investitii, chiar daca beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din punctul de vedere al finantatorului, “leasingul este un credit pe termen lung si mediu, garantat de un drept de proprietate”, iar din punct de vedere al beneficiarului, el “constituie o forma de creditare in cadrul careia sumele necesare achizitionarii bunului se obtin din exploatarea acestuia, iar rambursarea creditului se face esalonat, sub forma ratelor de leasing si in final a pretului rezidual”. Creditul astfel obtinut este sub forma de echipamente si nu baneasca, dar, in realitate, cele doua notiuni prezinta caracteristici diferite cu privire la: gradul de finantare, forma de acordare, garantie, analiza documentatiei financiare si politica de creditare.
In ceea ce priveste gradul de finantare, in cazul creditului traditional, beneficiarul contribuie cu 30% – 50% din valoarea investitiei, in timp ce in cazul leasingului se asigura finantarea integrala a investitiei.
Cu privire la garantie, in cazul creditului traditional, investitia este grevata de o serie de sarcini reale (gaj, ipoteca), iar la leasing, garantia este data de chiar dreptul de proprietate asupra bunului inchiriat.
Cu privire la forma de acordare, creditul traditional se acorda sub forma baneasca, iar la leasing, creditul se acorda sub forma de echipament.
Analiza documentatiei financiare se efectueaza astfel: in cazul creditului traditional, finantatorul acorda o mai mare atentie analizei situatiei financiare intr-o viziune postfaptica si mai putin previzionala, in timp ce in cazul leasingului, societatea de leasing, ca societate finantatoare, acorda o mai mare atentie analizei rentabilitatii proiectului ce va fi finantat prin leasing, deci are o viziune previzionala.
Referitor la politica de creditare, creditarea se face, in cazul creditului traditional, dupa o analiza foarte complexa efectuata de inspectorii de credite, in timp ce la leasing, politica de creditare a societatii de leasing este mult mai dinamica, documentatia si analizele efectuate sunt mult mai simple.
Daca luam ca exemplu situatia unei firme care doreste sa realizeze o investitie intr-un utilaj, avand posibilitatea sa-si finanteze investitia prin credit sau prin leasing, ea va realiza o analiza in urma careia sa stabileasca care modalitate este mai avantajoasa. Analiza se bazeaza pe compararea obligatiilor financiare. Din analiza fluxurilor de numerar in cele doua cazuri, leasingul prezinta o importanta sporita fata de credit, fiind preferabil din mai multe motive:
- societatea de leasing are mai multe informatii de specialitate, putand oferi beneficiarului informatii mai complete;
- chiria se inregistreaza drept cheltuiala, iar bunul care face obiectul contractului este acceptat ca garantie;
- capitalul firmei este protejat, deoarece leasingul asigura o finantare de 100%;
- munca administrativa si timpul necesar pentru obtinerea bunului prin leasing sunt mai reduse decat cele pentru credit.
Bibliografie
- Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, actualizat cu modificarile si completarile ulterioare
- Culegere de acte normative, dupa documente oficiale, Totul despre Leasing, actualizat 18 iulie 2005, Editura Meteor Press.
- O.M.P.F. nr. 1.752/17.11.2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu obiectivele europene, publicat in M. Of. nr. 1.080 si 1.080 bis/30.10.2005.
NOTA AvocatNet: articolul a fost publcat in numarl 39 al revistei Tribuna Economica
Comentarii articol (0)