Directiva 1999/44/CE - anumite aspecte ale vanzarii de bunuri de consum si garantiile conexe

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 95,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [2]

hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat, tinand seama de proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 18 martie 1999 [3],

(1) Intrucat, in conformitate cu articolul 153 alineatele (1) si (3) din tratat, Comunitatea ar trebui sa contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorului prin masurile pe care le adopta in temeiul articolului 95.

(2) Intrucat piata interna cuprinde o zona fara frontiere interne, in care este garantata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului; intrucat libera circulatie a marfurilor se aplica nu numai tranzactiilor intre persoane care actioneaza in cursul unei activitati comerciale, ci si tranzactiilor intre persoane private; intrucat implica libertatea consumatorilor rezidenti intr-un stat membru de a achizitiona bunuri pe teritoriul unui alt stat membru, in temeiul unui set minim uniform de norme juste care reglementeaza vanzarea de bunuri de consum.

(3) Intrucat legislatiile statelor membre privind vanzarea de bunuri de consum prezinta anumite diferente, ceea ce conduce la diferente intre pietele nationale ale bunurilor de consum si denaturarea concurentei intre vanzatori.

(4) Intrucat consumatorii care doresc sa beneficieze de o piata larga, achizitionand bunuri in alte state membre decat statul lor de resedinta, joaca un rol fundamental in realizarea pietei interne; intrucat ar trebui impiedicate reconstruirea artificiala a frontierelor si compartimentarea pietelor; intrucat oportunitatile disponibile consumatorilor au fost mult extinse prin noi tehnologii de comunicare care permit accesul cu usurinta la sistemele de distributie din alte state membre sau din tari terte; intrucat in absenta unei armonizari minime a normelor care reglementeaza vanzarea de bunuri de consum, dezvoltarea vanzarii de bunuri prin intermediul noilor tehnologii de comunicare la distanta risca sa fie ingreunata.

(5) Intrucat crearea unui set comun de norme minime de protectie a consumatorului, valabil indiferent de locul de achizitie a bunurilor in Comunitate, va intari increderea consumatorului si va da consumatorilor posibilitatea sa profite cat mai mult de piata interna.

(6) Intrucat principalele dificultati pe care le intampina consumatorii si principala sursa a disputelor cu vanzatorii privesc neconformitatea bunurilor cu contractul; intrucat, in consecinta, este necesara apropierea in aceasta privinta a legislatiei interne care reglementeaza vanzarea de bunuri de consum, fara a afecta, cu toate acestea, prevederile si principiile legislatiei interne privind raspunderea contractuala si extracontractuala.

(7) Intrucat bunurile trebuie sa fie conforme cu specificatiile contractuale; intrucat principiul conformitatii cu contractul poate fi considerat comun diferitelor traditii juridice interne; intrucat, in unele traditii juridice interne, asigurarea unui nivel minim de protectie a consumatorului nu se poate baza doar pe acest principiu; intrucat, in temeiul unor astfel de traditii juridice, pot fi utile, in special, prevederi de drept intern suplimentare pentru a asigura protectia consumatorului in cazurile in care partile nu au convenit asupra unor conditii contractuale specifice sau atunci cand partile au convenit asupra unor conditii contractuale sau acorduri prin care, in mod direct sau indirect, se limiteaza sau se renunta la drepturile consumatorului si care, in masura in care aceste drepturi sunt prevazute de prezenta directiva, nu sunt obligatorii pentru consumator.

(8) Intrucat, pentru a facilita aplicarea principiului de conformitate cu contractul, este utila introducerea unei prezumtii care poate fi combatuta de conformitate cu contractul pentru cele mai comune situatii; intrucat aceasta prezumtie nu limiteaza principiul libertatii contractuale; intrucat, de asemenea, in absenta unor conditii contractuale specifice, precum si in cazul in care se aplica clauza protectiei minime, elementele mentionate in aceasta prezumtie pot fi utilizate pentru a stabili neconformitatea bunurilor cu contractul; intrucat calitatea si performanta la care consumatorii se pot astepta, in mod rezonabil, vor depinde, inter alia, de starea bunului: bun de consum nou sau de ocazie; intrucat elementele mentionate in prezumtie sunt cumulative; intrucat, in cazul in care circumstantele cazului determina ca un anume element sa devina in mod evident necorespunzator, restul elementelor prezumtiei se aplica in continuare.

(9) Intrucat vanzatorul ar trebui sa fie direct raspunzator fata de consumator pentru conformitatea bunurilor cu contractul; intrucat aceasta este solutia traditionala consacrata de ordinea juridica a statelor membre; intrucat vanzatorul ar trebui, cu toate acestea, sa fie liber, in conformitate cu prevederile legislatiei interne, sa pretinda despagubiri producatorului, unui vanzator anterior din acelasi lant contractual sau unui alt intermediar, in cazul in care nu a renuntat la acest drept; intrucat prezenta directiva nu aduce atingere principiului libertatii contractuale intre vanzator, producator, un vanzator anterior sau oricare alt intermediar; intrucat normele care reglementeaza cui si in ce mod vanzatorul poate pretinde astfel de despagubiri trebuie stabilite de legislatia interna.

(10) Intrucat, in cazul neconformitatii bunurilor cu contractul, consumatorii ar trebui sa aiba dreptul ca bunurile sa fie repuse in conformitate cu contractul, gratuit, alegand fie repararea, fie inlocuirea bunurilor sau, in lipsa acestor masuri, la o reducere a pretului sau la rezilierea contractului.

(11) Intrucat consumatorul poate, in primul rand, sa solicite vanzatorului sa repare bunurile sau sa le inlocuiasca, cu exceptia cazului in care aceste despagubiri sunt imposibile sau disproportionate; intrucat ar trebui sa se determine in mod obiectiv daca o despagubire este disproportionata; intrucat o despagubire ar fi disproportionata in cazul in care ar impune, in comparatie cu o alta despagubire, costuri nerezonabile; intrucat pentru a stabili daca aceste costuri sunt nerezonabile, costurile unei despagubiri ar fi mult mai mari decat costurile celeilalte despagubiri.

(12) Intrucat, in cazurile de neconformitate, vanzatorul poate oferi intotdeauna consumatorului, pe cale amiabila, orice despagubire existenta; intrucat consumatorul trebuie sa decida acceptarea sau respingerea propunerii in cauza.

(13) Intrucat, pentru a da consumatorului posibilitatea de a beneficia de piata interna si de a achizitiona bunuri de consum in alt stat membru, ar trebui sa se recomande producatorilor de bunuri de consum comercializate in mai multe state membre sa ataseze produsului, in interesul consumatorilor, o lista cu cel putin o adresa de contact pentru fiecare stat membru in care produsul este comercializat.

(14) Intrucat mentiunile privind data de livrare nu implica faptul ca statele membre trebuie sa modifice normele privind transferul riscului.

(15) Intrucat statele membre pot prevedea ca orice rambursare oferita consumatorului poate fi redusa pentru a se tine seama de utilizarea bunurilor de catre consumator din momentul in care acestea i-au fost livrate; intrucat conditiile de rezolutiune a contractului pot fi stabilite de legislatia interna.

(16) Intrucat natura specifica a bunurilor de ocazie le face, in general, imposibil de inlocuit; intrucat, prin urmare, dreptul consumatorului de inlocuire nu este, in general, disponibil pentru astfel de bunuri; intrucat pentru astfel de bunuri statele membre pot permite partilor sa convina asupra unei perioade mai scurte de raspundere.

(17) Intrucat este necesara limitarea perioadei de timp in care vanzatorul este responsabil pentru orice neconformitate existenta la data livrarii bunurilor; intrucat statele membre pot prevedea, de asemenea, o perioada de limitare in care consumatorii isi pot exercita drepturile, cu conditia ca aceasta perioada sa nu expire in termen de doi ani de la data livrarii; intrucat in cazurile in care, in temeiul legislatiei interne, momentul in care incepe perioada de limitare nu este data livrarii bunurilor, durata totala a perioadei de limitare prevazute de legislatia interna nu poate fi mai scurta de doi ani de la data livrarii.

(18) Intrucat statele membre pot prevedea suspendarea sau intreruperea perioadei in care orice neconformitate trebuie sa devina evidenta si a perioadei de limitare, dupa caz, si in conformitate cu legislatia interna, in cazul repararii, inlocuirii ori a negocierilor intre vanzator si consumator in vederea unui acord amiabil.

(19) Intrucat ar trebui sa li se permita statelor membre sa stabileasca o perioada in care consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre orice neconformitate; intrucat statele membre pot asigura un nivel mai ridicat al protectiei consumatorului, neintroducand o astfel de obligatie; intrucat, in orice caz, consumatorii din Comunitate ar trebui sa dispuna de cel putin doua luni pentru a informa vanzatorul despre existenta unei neconformitati.

(20) Intrucat statele membre trebuie sa evite ca aceasta perioada sa creeze un dezavantaj pentru consumatorii care isi fac cumparaturile in afara granitelor; intrucat toate statele membre trebuie sa informeze Comisia despre utilizarea acestei prevederi; intrucat Comisia ar trebui sa monitorizeze efectul unei aplicari variate a acestei prevederi asupra consumatorilor si asupra pietei interne; intrucat informatiile privind utilizarea acestei prevederi de catre un stat membru ar trebui sa fie puse la dispozitia celorlalte state membre si consumatorilor si organizatiilor consumatorilor din intreaga Comunitate; intrucat ar trebui, in consecinta, publicat un rezumat al situatiei din toate statele membre in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

(21) Intrucat, pentru anumite categorii de bunuri, este o practica curenta ca vanzatorii si producatorii sa ofere garantii pentru bunuri impotriva oricarui defect care devine aparent intr-un anumit termen; intrucat aceasta practica poate stimula concurenta; intrucat desi astfel de garantii sunt instrumente legitime de comercializare, ele nu trebuie sa induca in eroare consumatorul; intrucat pentru a se asigura ca nu sunt indusi in eroare consumatorii, garantiile ar trebui sa contina anumite informatii, inclusiv o declaratie ca garantia nu aduce atingere drepturilor legale ale consumatorului.

(22) Intrucat partile, de comun acord, nu pot limita sau renunta la drepturile acordate consumatorilor, pentru ca altfel protectia legala acordata ar fi impiedicata; intrucat acest principiu ar trebui, de asemenea, aplicat si clauzelor ce implica faptul ca consumatorul era constient de orice neconformitate a bunurilor de consum existenta la data incheierii contractului; intrucat protectia acordata consumatorilor in temeiul prezentei directive nu trebuie sa fie redusa datorita alegerii legislatiei unei tari nemembre ca legislatie aplicabila contractului;

(23) Intrucat legislatia si jurisprudenta din acest domeniu, in diverse state membre, arata o preocupare crescanda pentru asigurarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorului; intrucat, tinand seama de aceasta tendinta si de experienta acumulata prin punerea in aplicare a prezentei directive, ar putea fi necesar sa se ia in considerare o armonizare mai aprofundata in special prevazand raspunderea directa a producatorului pentru defectele care ii sunt imputabile.

(24) Intrucat ar trebui sa li permita statelor membre sa adopte sau sa mentina in vigoare prevederi mai stricte in domeniul reglementat de prezenta directiva pentru a asigura un nivel chiar mai ridicat de protectie a consumatorului.

(25) Intrucat, in conformitate cu Recomandarea Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile pentru rezolvarea pe cale amiabila a litigiilor cu consumatorul [4], statele membre pot infiinta organisme care sa asigure un tratament impartial si eficient al reclamatiilor, in context national si transfrontalier, si pe care consumatorii le pot utiliza ca mediatori.

(26) Intrucat, pentru protejarea intereselor colective ale consumatorilor, este necesara adaugarea prezentei directive pe lista directivelor din anexa la Directiva 98/27/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 1998 privind actiunile in incetare in ceea ce priveste protectia intereselor consumatorilor [5],

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Domeniul de aplicare si definitii

(1) Scopul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre privind anumite aspecte ale vanzarii de bunuri de consum si garantiile conexe, pentru asigurarea unui nivel minim, uniform al protectiei consumatorului in contextul pietei interne.

(2) In sensul prezentei directive:

(a) consumator inseamna orice persoana fizica care, in contractele reglementate de prezenta directiva, actioneaza in scopuri care nu au legatura cu meseria, activitatea comerciala sau profesia sa;

(b) bunuri de consum inseamna reprezinta orice obiect mobil corporal, cu exceptia:

- bunurilor vandute prin executare sau in alt mod, prin autoritatea legii;

- apei si gazului, atunci cand acestea nu sunt oferite spre vanzare in volum limitat sau cantitate fixata;

- electricitatii;

(c) vanzator inseamna reprezinta orice persoana fizica sau juridica care vinde, in temeiul unui contract, bunuri de consum in exercitarea meseriei, activitatii comerciale sau profesiei sale;

(d) producator inseamna reprezinta fabricantul bunurilor de consum, importatorul bunurilor de consum pe teritoriul Comunitatii sau orice persoana care se prezinta ca un producator aplicandu-si numele, marca sau alt semn distinctiv pe bunurile de consum;

(e) garantie inseamna reprezinta orice angajament al unui vanzator sau producator fata de consumator, asumat fara costuri suplimentare, de a rambursa pretul platit sau de a inlocui, a repara sau a se ocupa de bunurile de consum in orice mod, in cazul in care acestea nu corespund specificatiilor din certificatul de garantie sau in reclama relevanta;

(f) reparatie inseamna reprezinta, in caz de neconformitate, aducerea bunurilor de consum la conformitate cu contractul de vanzare. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
(3) Statele membre pot prevedea ca expresia "bunuri de consum" nu include bunurile de ocazie vandute prin licitatie publica la care consumatorii au posibilitatea de a participa personal la vanzare.

(4) Contractele pentru furnizarea de bunuri de consum care urmeaza a fi fabricate sau produse sunt, de asemenea, considerate contracte de vanzare in sensul prezentei directive.

Articolul 2
Conformitatea cu contractul 

(1) Vanzatorul trebuie sa livreze consumatorului bunuri conforme cu contractul de vanzare.

(2) Bunurile de consum se presupun a fi conforme cu contractul in cazul in care:

(a) corespund descrierii date de vanzator si poseda calitatile bunurilor pe care vanzatorul le-a prezentat consumatorului ca mostra sau ca model;

(b) sunt corespunzatoare scopului special pentru care consumatorul le solicita si pe care el l-a adus la cunostinta vanzatorului la incheierea contractului si pe care vanzatorul l-a acceptat;

(c) sunt corespunzatoare scopurilor pentru care bunurile de acelasi tip se utilizeaza in mod normal;

(d) prezinta calitatea si performanta care sunt normale pentru bunurile de acelasi tip si la care consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, data fiind natura bunurilor si tinandu-se seama de orice declaratii publice privind caracteristicile specifice ale bunurilor facute de vanzator, producator sau reprezentantul acestuia, in special in reclame sau prin etichetare.

(3) Nu se considera a fi o neconformitate in sensul prezentului articol in cazul in care, la incheierea contractului, consumatorul cunostea sau nu putea, in mod rezonabil, sa nu cunoasca neconformitatea sau in cazul in care neconformitatea isi are originea in materialele furnizate de consumator.

(4) Vanzatorul nu trebuie sa respecte declaratiile publice, in conformitate cu dispozitiile alineatului (2) litera (d), in cazul in care:

- demonstreaza ca nu era sau nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa cunoasca declaratia in cauza;

- demonstreaza ca declaratia a fost rectificata inainte de incheierea contractului sau

- demonstreaza ca decizia de achizitionare a bunurilor de consum nu ar fi putut fi influentata de declaratie.

(5) Orice neconformitate datorata unei instalari incorecte a bunurilor de consum se considera echivalenta unei neconformitati a bunurilor, in cazul in care instalarea face parte din contractul de vanzare a bunurilor si bunurile au fost instalate de vanzator sau sub responsabilitatea sa. Aceasta prevedere se aplica, de asemenea, in cazul in care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de consumator, iar instalarea incorecta se datoreaza unei erori din instructiunile de instalare.

Articolul 3
Drepturile consumatorului 
(1) Vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru orice neconformitate existenta in momentul livrarii bunurilor.

(2) In cazul unei neconformitati, consumatorul are dreptul ca bunurile sa fie repuse in conformitate, gratuit, prin reparare sau inlocuire, in conformitate cu alineatul (3), sau la o reducere de pret corespunzatoare sau la rezolutiunea contractului pentru acele bunuri, in conformitate cu alineatele (5) si (6).

(3) In primul rand, consumatorul poate cere vanzatorului sa repare bunurile sau poate cere vanzatorului sa le inlocuiasca, in ambele cazuri gratuit, cu exceptia cazurilor in care aceasta este imposibila sau disproportionata.

O despagubire se considera disproportionata in cazul in care impune vanzatorului costuri care, in comparatie cu o despagubire alternativa, sunt nerezonabile, luand in considerare:

- valoarea bunurilor in cazul in care nu ar fi existat neconformitatea;

- insemnatatea neconformitatii si

- daca despagubirea alternativa ar putea fi executata fara vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.

Orice reparatie sau inlocuire se efectueaza intr-un termen rezonabil si fara nici vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, tinand seama de natura bunurilor si scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile in cauza.

(4) Termenul "gratuit" din alineatele (2) si (3) se refera la costurile necesare suportate pentru a aduce bunurile la conformitate, in special costul expedierii prin posta, al fortei de munca si al materialelor.

(5) Consumatorul poate cere o reducere corespunzatoare a costului sau rezolutiunea contractului:

- in cazul in care consumatorul nu beneficiaza de reparatie sau inlocuire sau

- in cazul in care vanzatorul nu a executat despagubirea intr-un termen rezonabil sau

- in cazul in care vanzatorul nu a executat despagubirea fara vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.

(6) Consumatorul nu are dreptul de a cere rezolutiunea contractului, in cazul in care neconformitatea este minora.

Articolul 4
Actiunea in regres 
In cazul in care vanzatorul final este responsabil fata de consumator pentru o neconformitate datorata unui act sau unei omisiuni a producatorului, a unui vanzator anterior din acelasi lant de contracte sau a altui intermediar, vanzatorul final are dreptul sa se intoarca impotriva persoanei sau persoanelor responsabile din lantul contractual. Persoana sau persoanele responsabile, impotriva carora vanzatorul final se poate intoarce, impreuna cu actiunile relevante si conditiile de exercitare, se stabilesc de legislatia interna.

Articolul 5
Termenele 
(1) Vanzatorul este considerat responsabil in temeiul articolului 3, in cazul in care neconformitatea devine aparenta in termen de doi ani de la livrarea bunurilor. In cazul in care, in temeiul legislatiei interne, drepturile prevazute la articolul 3 alineatul (2) sunt supuse unei perioade de limitare, aceasta perioada nu expira inainte de doi ani de la data livrarii.

(2) Statele membre pot prevedea ca, pentru a beneficia de drepturile sale, consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre neconformitate in termen de doua luni de la data la care a constatat o astfel de neconformitate.

Statele membre informeaza Comisia despre utilizarea acestui alineat. Comisia monitorizeaza efectul existentei acestei optiuni pentru statele membre asupra consumatorilor si asupra pietei interne.

Pana la 7 ianuarie 2003, Comisia pregateste un raport privind modul de utilizare a prezentului alineat de catre statele membre. Raportul se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

(3) Cu exceptia cazului in care se dovedeste altfel, se presupune ca orice neconformitate care devine aparenta in termen de sase luni de la livrarea bunurilor a existat la momentul livrarii, cu exceptia cazului in care prezumtia in cauza este incompatibila cu natura bunurilor sau cu natura neconformitatii.

Articolul 6
Garantiile 
(1) O garantie trebuie sa dea nastere unei obligatii juridice pentru ofertant, in conditiile stabilite de certificatul de garantie si de reclama asociata.

(2) Garantia:

- mentioneaza ca, in temeiul legislatiei interne care reglementeaza vanzarea de bunuri de consum, consumatorul are drepturi legale si precizeaza ca drepturile in cauza nu sunt afectate de garantie;

- expune intr-un limbaj simplu, inteligibil continutul garantiei si informatiile esentiale necesare pentru a face reclamatii in temeiul garantiei, in special durata si domeniul teritorial al garantiei, precum si numele si adresa garantului.

(3) La cerea consumatorului, garantia se ofera in scris sau se prezinta sub o alta forma durabila, disponibila si accesibila acestuia.

(4) In conformitate cu normele din tratat, statul membru in care se comercializeaza bunurile de consum poate sa prevada ca, pe teritoriul sau, garantia sa fie redactata intr-una sau mai multe limbi, la alegerea sa, dintre limbile oficiale ale Comunitatii.

(5) In cazul in care o garantie incalca cerintele prevazute la alineatele (2), (3) sau (4), valabilitatea acestei garantii nu este afectata in nici un mod, iar consumatorul poate sa se bazeze, in continuare, pe garantie si sa ceara ca aceasta sa fie onorata.

Articolul 7
Caracterul obligatoriu 
(1) Orice conditii contractuale sau acorduri incheiate cu vanzatorul inainte ca neconformitatea sa fie adusa la cunostinta vanzatorului, prin care se renunta sau se limiteaza, in mod direct sau indirect, drepturile rezultand din prezenta directiva, nu creeaza obligatii pentru consumator, in conformitate cu legislatia interna.

Statele membre pot prevedea ca, in cazul bunurilor de ocazie, vanzatorul si consumatorul pot conveni asupra unor conditii contractuale sau acorduri avand o perioada de raspundere a vanzatorului mai scurta decat cea stabilita la articolul 5 alineatul (1). Perioada in cauza nu poate fi mai scurta de un an.

(2) Statele membre iau masurile necesare pentru a se asigura ca consumatorii nu sunt privati de protectia acordata de prezenta directiva, ca o consecinta a alegerii legislatiei unui stat nemembru ca legislatie aplicabila contractului, in cazul in care contractul are o legatura stransa cu teritoriul statelor membre.

Articolul 8
Legislatia interna si protectia minima 
(1) Drepturile care rezulta din prezenta directiva sunt exercitate fara a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca in temeiul dispozitiilor de drept intern care reglementeaza raspunderea contractuala sau extracontractuala.

(2) Statele membre pot adopta sau mentine in vigoare dispozitii mai stricte, compatibile cu prevederile din tratat, in domeniul reglementat de prezenta directiva, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protectie a consumatorului.

Articolul 9 
Statele membre iau masuri corespunzatoare pentru a informa consumatorul cu privire la legislatia interna de transpunere a prezentei directive si incurajeaza, dupa caz, organizatiile profesionale sa informeze consumatorii asupra drepturilor lor.

Articolul 10 
Anexa la Directiva 98/27/CE se completeaza cu urmatorul text:

"10. Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 mai 1999, privind anumite aspecte ale vanzarii de bunuri de consum si garantiile conexe (JO L 171, 7.7.1999, p. 12).".
#PAGEBREAK# 

Articolul 11
Transpunerea 
(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 1 ianuarie 2002. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele dispozitiilor de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 12
Revizuirea 
Pana la 7 iulie 2006, Comisia reexamineaza punerea in aplicarea a prezentei directive si prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport. Raportul analizeaza, inter alia, necesitatea introducerii raspunderii directe a producatorului si dupa caz, este insotit de propuneri.

Articolul 13
Intrarea in vigoare 
Prezentul regulament intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 14 
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

J. M. Gil-Robles

Pentru Consiliu

Presedintele

H. Eichel

[1] JO C 307, 16.10.1996, p. 8 siJO C 148, 14.5.1998, p. 12.

[2] JO C 66, 3.3.1997, p. 5.

[3] Avizul Parlamentului European din 10 martie 1998 (JO C 104, 6.4.1998, p. 30), Pozitia comuna a Consiliului din 24 septembrie 1998 (JO C 333, 30.10.1998, p. 46) si Decizia Parlamentului European din 17 decembrie 1998 (JO C 98, 9.4.1999, p. 226). Decizia Parlamentului European din 5 mai 1999. Decizia Consiliului din 17 mai 1999.

[4] JO L 115, 17.4.1998, p. 31.

[5] JO L 166, 11.6.1998, p. 51.

--------------------------------------------------