Directiva 2003/86/CE privind dreptul la reintregirea familiei

Directiva 2003/86/CE a Consiliului

din 22 septembrie 2003

privind dreptul la reintregirea familiei
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 63 punctul 3 litera (a),

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [4],

intrucat:

(1) Pentru a institui in mod progresiv un spatiu de libertate, securitate si justitie, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor masuri care vizeaza libera circulatie a persoanelor, coroborate cu masuri de acompaniere privind controlul la frontierele externe, azilul si imigrarea si, pe de alta parte, adoptarea unor masuri in materie de azil, imigrare si protectie a drepturilor resortisantilor tarilor terte.

(2) Masurile privind reintregirea familiei ar trebui adoptate in conformitate cu obligatia de protectie a familiei si de respectare a vietii de familie, care este consacrata in numeroase instrumente de drept international. Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si respecta principiile recunoscute in special de articolul 8 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(3) Consiliul European a recunoscut, in cadrul reuniunii speciale de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, necesitatea armonizarii legislatiilor interne privind conditiile de admitere si de sedere a resortisantilor tarilor terte. In acest context, a declarat ca Uniunea Europeana ar trebui sa asigure un tratament echitabil al resortisantilor tarilor terte care au resedinta in mod legal pe teritoriul statelor membre si ca o politica de integrare mai energica ar trebui sa urmareasca acordarea unor drepturi si obligatii comparabile cu cele ale cetatenilor Uniunii Europene. In acest scop, Consiliul European a solicitat Consiliului sa adopte de indata decizii pe baza propunerilor Comisiei. Nevoia realizarii obiectivelor stabilite la Tampere a fost reafirmata de Consiliul European de la Laeken din 14 si 15 decembrie 2001.

(4) Reintregirea familiei este o modalitate necesara pentru a face posibila viata in familie. Ea contribuie la crearea unei stabilitati socio-culturale care faciliteaza integrarea resortisantilor tarilor terte in statele membre, fapt care permite, de asemenea, promovarea coeziunii economice si sociale, obiectiv fundamental al Comunitatii, enuntat de tratat.

(5) Statele membre ar trebui sa puna in aplicare dispozitiile prezentei directive fara sa faca discriminare pe baza de sex, rasa, culoare, origine etnica sau sociala, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alte tipuri de opinii, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, varsta sau orientare sexuala.

(6) Pentru a asigura protectia familiei, precum si mentinerea sau crearea unei vieti de familie, este necesar sa se stabileasca, pe baza unor criterii comune, conditiile materiale pentru exercitarea dreptului la reintregirea familiei.

(7) Statele membre ar trebui sa poata aplica prezenta directiva si atunci cand membrii unei familii sosesc impreuna.

(8) O atentie deosebita ar trebui acordata situatiei refugiatilor, ca urmare a motivelor care i-au constrans sa isi paraseasca tara si care ii impiedica sa duca o viata in familie normala in tara lor. Prin urmare, ar trebui prevazute conditii mai favorabile pentru exercitarea dreptului acestora la reintregirea familiei.

(9) Reintregirea familiei ar trebui sa vizeze, in orice caz, membrii familiei nucleare, si anume sotul (sotia) si copiii minori.

(10) Statele membre sunt cele care ar trebui sa decida daca doresc sa autorizeze reintregirea familiei in ceea ce priveste ascendentii pe linie directa, copiii majori celibatari, partenerii necasatoriti sau inregistrati, precum si, in cazul unei casatorii poligame, copiii minori ai unei alte sotii si ai sustinatorului reintregirii. Atunci cand un stat membru autorizeaza reintregirea familiei pentru aceste persoane, acest lucru nu aduce atingere posibilitatii, pentru statele membre care nu recunosc existenta legaturilor de familie in cazurile reglementate de prezenta dispozitie, de a nu acorda respectivelor persoane tratamentul de membri ai familiei in ceea ce priveste dreptul de sedere intr-un alt stat membru, astfel cum este definit de legislatia comunitara pertinenta.

(11) Dreptul la reintregirea familiei ar trebui exercitat in deplina conformitate cu valorile si principiile recunoscute de statele membre, in special in ceea ce priveste drepturile femeilor si ale copiilor; aceasta respectare justifica adoptarea unor masuri restrictive impotriva cererilor de reintregire a familiei ale familiilor poligame.

(12) Posibilitatea limitarii dreptului la reintregirea familiei pentru copiii de peste 12 ani a caror resedinta initiala nu este impreuna cu sustinatorul reintregirii urmareste sa tina seama de capacitatea de integrare a copiilor de la varste mici si garanteaza ca dobandesc educatia si cunostintele lingvistice necesare in scoala.

(13) Se cuvine a prevedea un sistem de norme de procedura care sa guverneze examinarea cererii de reintregire a familiei, precum si intrarea si sederea membrilor familiei. Respectivele proceduri ar trebuie sa fie eficiente si gestionabile in raport cu sarcina normala de lucru a administratiilor statelor membre, precum si transparente si echitabile, astfel incat sa ofere un nivel adecvat de certitudine juridica persoanelor in cauza.

(14) Reintregirea familiei poate fi refuzata din motive justificate in mod adecvat. In special, persoana care doreste sa i se acorde dreptul de reintregire a familiei nu ar trebui sa reprezinte o amenintare la adresa ordinii publice si a sigurantei publice. Notiunea de ordine publica se poate referi la o condamnare pentru o infractiune grava. In acest context, trebuie mentionat faptul ca notiunile de ordine publica si de siguranta publica se refera, de asemenea, la cazurile in care un resortisant al unei tari terte face parte dintr-o asociere care sustine terorismul, care sustine o asociere de acest tip sau care are aspiratii extremiste.

(15) Integrarea membrilor familiei ar trebui promovata. In acest scop, acestora ar trebuie sa li se acorde un statut independent de cel al sustinatorului reintregirii, in special in cazul incetarii casatoriei si a parteneriatului, precum si accesul la educatie, locuri de munca si pregatire profesionala, in aceleasi conditii ca si persoana cu care sunt reintregiti, in conditii pertinente. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#

(16) Tinand seama de faptul ca obiectivele actiunii preconizate, si anume stabilirea unui drept la reintregirea familiei pentru resortisantii tarilor terte, exercitat in conformitate cu norme comune, nu pot fi suficient indeplinite de catre statele membre si, ca urmare a dimensiunilor sau efectelor actiunii, pot fi mai bine indeplinite la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este enuntat de respectivul articol, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele in cauza.

(17) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, si fara a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participa la adoptarea prezentei directive si nu sunt obligate in temeiul acesteia si nici nu fac obiectul aplicarii sale.

(18) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive si nu este obligata in temeiul acesteia si nici nu face obiectul aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Articolul 1
Prezenta directiva are ca obiectiv stabilirea conditiilor in care se exercita dreptul la reintregirea familiei pe care il au resortisantii tarilor terte care au resedinta in mod legal pe teritoriul statelor membre.

Articolul 2
In sensul prezentei directive:

(a) "resortisant al unei tari terte" inseamna orice persoana care nu este cetatean al Uniunii in sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat;

(b) "refugiat" inseamna orice resortisant al unei tari terte sau apatrid care beneficiaza de statutul de refugiat in sensul Conventiei privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967;

(c) "sustinator al reintregirii" inseamna un resortisant al unei tari terte care are resedinta in mod legal intr-un stat membru si care solicita reintregirea familiei sau ai carui membri de familie solicita reintregirea;

(d) "reintregirea familiei" inseamna intrarea si sederea intr-un stat membru a membrilor familiei unui resortisant al unei tari terte care are resedinta in mod legal in respectivul stat membru, in scopul mentinerii unitatii familiale, indiferent daca legaturile de familie sunt anterioare sau posterioare intrarii sustinatorului reintregirii;

(e) "permis de sedere" inseamna orice autorizatie eliberata de autoritatile unui stat membru care permite unui resortisant al unei tari terte sa locuiasca in mod legal pe teritoriul respectivului stat membru, in conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de sedere pentru resortisantii tarilor terte [5];

(f) "minor neinsotit" inseamna orice resortisant al unei tari terte sau apatrid cu varsta sub 18 ani, care intra pe teritoriul unui stat membru fara a fi insotit de o persoana adulta care sa fie responsabila pentru el prin lege sau cutuma si atata timp cat nu este efectiv luat in ingrijire de o astfel de persoana, sau orice persoana minora care este lasata neinsotita dupa intrarea pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 3
(1) Prezenta directiva se aplica atunci cand sustinatorul reintregirii este titularul unui permis de sedere eliberat de un stat membru pentru o perioada de valabilitate mai mare sau egala cu un an, care are perspective intemeiate de a obtine un drept de sedere permanent, daca membrii familiei sale sunt resortisanti ai unei tari terte, indiferent de statutul lor juridic.

(2) Prezenta directiva nu se aplica atunci cand sustinatorul reintregirii este un resortisant al unei tari terte

(a) care solicita recunoasterea statutului de refugiat si a carui cerere nu a facut inca obiectul unei decizii definitive;

(b) autorizat sa locuiasca intr-un stat membru in temeiul unei protectii temporare sau care solicita o autorizare de sedere in acest temei si este in asteptarea unei decizii cu privire la statutul sau;

(c) autorizat sa locuiasca intr-un stat membru in temeiul unei forme subsidiare de protectie, in conformitate cu obligatiile internationale, cu legislatiile interne sau cu practicile statelor membre, sau care solicita o autorizare de sedere in acest temei si este in asteptarea unei decizii cu privire la statutul sau.

(3) Prezenta directiva nu se aplica membrilor familiei unui cetatean al Uniunii.

(4) Prezenta directiva nu aduce atingere dispozitiilor mai favorabile:

(a) din acordurile bilaterale si multilaterale intre Comunitate sau Comunitate si statele membre, pe de o parte, si tari terte, pe de alta parte;

(b) din Carta Sociala Europeana din 18 octombrie 1961, din Carta Sociala Europeana modificata din 3 mai 1987 si din Conventia europeana privind statutul juridic al lucratorilor migranti din 24 noiembrie 1977.

(5) Prezenta directiva nu aduce atingere posibilitatii statelor membre de a adopta sau de a mentine conditii mai favorabile.

CAPITOLUL II

Membrii familiei

Articolul 4
(1) Statele membre autorizeaza intrarea si sederea, in conformitate cu prezenta directiva si sub rezerva respectarii conditiilor prevazute de capitolul IV, precum si la articolul 16, a urmatorilor membri ai familiei:

(a) sotul sustinatorului reintregirii;

(b) copiii minori ai sustinatorului reintregirii si ai sotului acestuia, inclusiv copiii adoptati in conformitate cu o decizie luata de autoritatea competenta a statului membru in cauza sau cu o decizie executorie in mod automat in temeiul obligatiilor internationale ale respectivului stat membru sau care trebuie recunoscuta in conformitate cu obligatiile internationale;

(c) copiii minori, inclusiv copiii adoptati, ai sustinatorului reintregirii, atunci cand acesta exercita drepturile parintesti asupra copiilor si acestia se afla in intretinerea sa. Statele membre pot autoriza reintregirea pentru copiii asupra carora drepturile parintesti sunt exercitate in comun, cu conditia ca celalalt titular al drepturilor parintesti sa fi consimtit;

(d) copiii minori, inclusiv copiii adoptati, ai sotului, atunci cand sotul exercita drepturile parintesti asupra copiilor si acestia se afla in intretinerea sa. Statele membre pot autoriza reintregirea pentru copiii asupra carora drepturile parintesti sunt exercitate in comun, cu conditia ca celalalt titular al drepturilor parintesti sa fi consimtit. 

#PAGEBREAK#

Copiii minori mentionati de prezentul articol trebuie sa aiba sub varsta majoratului stabilita prin lege in statul membru in cauza si sa nu fie casatoriti.

Prin derogare, atunci cand un copil are o varsta mai mare de 12 ani si soseste independent de restul familiei, statul membru poate examina, inainte de a-i autoriza intrarea si sederea in temeiul prezentei directive, daca indeplineste o conditie de integrare prevazuta de legislatia sa existenta la data punerii in aplicare a prezentei directive.

(2) Statele membre pot, prin acte cu putere de lege sau de reglementare, autoriza intrarea si sederea, in temeiul prezentei directive, sub rezerva respectarii conditiilor prevazute de capitolul IV, a urmatorilor membri ai familiei:

(a) rudele de gradul intai pe linie ascendenta directa ale sustinatorului reintregirii sau ale sotului acestuia, daca acestea se afla in intretinerea sa si nu beneficiaza de sprijinul familial necesar in tara de origine;

(b) copiii majori necasatoriti ai sustinatorului reintregirii sau ai sotului acestuia, atunci cand acestia se afla in incapacitatea obiectiva de a se intretine singuri ca urmare a starii lor de sanatate.

(3) Statele membre pot, prin acte cu putere de lege sau de reglementare, autoriza intrarea si sederea, in temeiul prezentei directive, sub rezerva respectarii conditiilor prevazute de capitolul IV, a partenerului necasatorit, resortisant al unei tari terte, care are cu sustinatorul reintregirii o relatie de durata si stabila demonstrata in mod corespunzator, sau a resortisantului unei tari terte care este legat de sustinatorul reintregirii printr-un parteneriat inregistrat, in conformitate cu articolul 5 alineatul (2), precum si a copiilor minori necasatoriti, inclusiv a copiilor adoptati, si a copiilor majori necasatoriti care se afla in incapacitatea obiectiva de a se intretine singuri ca urmare a starii lor de sanatate.

Statele membre pot decide ca, in ceea ce priveste reintregirea familiei, partenerii inregistrati sa fie asimilati sotilor.

(4) In cazul unei casatorii poligame, in cazul in care sustinatorul reintregirii are deja o sotie care convietuieste cu acesta pe teritoriul unui stat membru, statul membru in cauza nu autorizeaza reintregirea familiei pentru o alta sotie.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), statele membre pot impune restrictii privind reintregirea familiei copiilor minori ai unei alte sotii si ai sustinatorului reintregirii.

(5) Pentru a asigura o mai buna integrare si pentru a preveni casatoriile fortate, statele membre pot solicita ca sustinatorul reintregirii si sotul/sotia sa sa aiba o varsta minima, care nu poate fi mai mare de 21 de ani, inainte ca sotul/sotia sa se poata alatura sustinatorului reintregirii.

(6) Prin derogare, statele membre pot solicita ca cererile de reintregire a familiei pentru copii minori sa fie depuse inainte ca acestia sa fi implinit varsta de 15 ani, in conformitate cu dispozitiile legislatiei lor interne in vigoare la data punerii in aplicare a prezentei directive. In cazul in care cererile sunt depuse ulterior, statele membre care decid sa aplice prezenta derogare autorizeaza intrarea si sederea acestor copii din alte motive numai pentru reintregirea familiei.

CAPITOLUL III

Depunerea si examinarea cererii

Articolul 5 (1) Statele membre stabilesc daca, in scopul exercitarii dreptului la reintregirea familiei, o cerere de intrare si de sedere trebuie depusa pe langa autoritatile competente ale statului membru in cauza fie de catre sustinatorul reintregirii, fie de catre membrii familiei.

(2) Cererea este insotita de documente justificative care dovedesc legaturile de familie si respectarea conditiilor prevazute la articolele 4 si 6 si, dupa caz, la articolele 7 si 8, precum si de copii certificate ale documentelor de calatorie ale membrilor familiei.

Dupa caz, pentru a obtine dovada existentei legaturilor de familie, statele membre pot organiza interviuri cu sustinatorul reintregirii si cu membrii familiei sale si orice alte cercetari pe care le considera necesare.

Atunci cand examineaza o cerere privind partenerul necasatorit al sustinatorului reintregirii, statele membre tin seama, pentru a stabili existenta legaturilor de familie, de elemente precum un copil comun, o perioada anterioara de coabitare, inregistrarea parteneriatului sau orice alte mijloace de proba fiabile.

(3) Cererea este depusa si examinata cand membrii familiei au resedinta in afara teritoriului statului membru in care isi are resedinta sustinatorul reintregirii.

Prin derogare, un stat membru poate accepta, in cazuri adecvate, ca o cerere sa fie depusa cand membrii familiei se afla deja pe teritoriul sau.

(4) De indata ce este posibil si, in orice caz, nu mai tarziu de noua luni de la data depunerii cererii, autoritatile competente ale statului membru notifica in scris persoanei care a depus o cerere decizia in legatura cu aceasta.

In cazuri exceptionale legate de complexitatea examinarii cererii, termenul prevazut la primul paragraf poate fi prelungit.

Decizia de respingere a cererii se motiveaza in mod corespunzator. Orice consecinta a absentei unei decizii la expirarea termenului prevazut la primul paragraf trebuie reglementata prin legislatia interna a statului membru in cauza.

(5) In timpul examinarii cererii, statele membre se asigura ca acorda atentia cuvenita interesului superior al copilului minor.

CAPITOLUL IV

Conditii necesare pentru exercitarea dreptului la reintregirea familiei

Articolul 6

(1) Statele membre pot respinge cererea de intrare si de sedere a unuia dintre membrii familiei din motive de ordine publica, de siguranta publica sau de sanatate publica.

(2) Statele membre pot retrage permisul de sedere al unui membru al familiei sau pot refuza sa il reinnoiasca din motive de ordine publica, de siguranta publica sau de sanatate publica.

Atunci cand iau o astfel de decizie, statele membre tin seama, in afara de articolul 17, de gravitatea sau de natura atingerii la adresa ordinii publice sau a sigurantei publice comise de membrul familiei sau de pericolul pe care il poate reprezenta respectiva persoana. 

#PAGEBREAK#

(3) Survenirea unor boli sau a unor handicapuri dupa eliberarea permisului de sedere nu pot justifica refuzul de a reinnoi permisul de sedere sau indepartarea de pe teritoriu de catre autoritatea competenta a statului membru in cauza.

Articolul 7

(1) La depunerea cererii de reintregire a familiei, statul membru in cauza poate cere persoanei care a depus cererea sa furnizeze dovada ca sustinatorul reintregirii dispune:

(a) de o locuinta considerata normala pentru o familie de dimensiuni comparabile in aceeasi regiune si care corespunde standardelor generale de sanatate si de siguranta in vigoare in statul membru in cauza;

(b) de o asigurare de sanatate care acopera toate riscurile acoperite in mod normal pentru propriii resortisanti in statul membru in cauza, atat pentru sustinatorul reintregirii cat si pentru membrii familiei;

(c) de resurse stabile, constante si suficiente pentru a se intretine pe sine si pe ceilalti membri ai familiei fara a recurge la sistemul de asistenta sociala al statului membru in cauza. Statele membre evalueaza aceste resurse in raport cu natura si caracterul lor constant si pot tine seama de nivelul salariilor si pensiilor minime nationale, precum si de numarul membrilor familiei.

(2) Statele membre pot solicita resortisantilor tarilor terte sa se conformeze masurilor de integrare, in conformitate cu legislatia interna.

In ceea ce priveste refugiatii si/sau membrii familiei refugiatilor prevazuti la articolul 12, masurile de integrare mentionate de primul paragraf se pot aplica numai dupa ce persoanele in cauza au beneficiat de reintregirea familiei.

Articolul 8

Statele membre pot solicita ca sustinatorul reintregirii sa fi avut resedinta in mod legal pe teritoriul lor pe o perioada de cel mult doi ani, inainte ca membrii familiei sa i se poata alatura.

Prin derogare, atunci cand in domeniul reintregirii familiei legislatia in vigoare intr-un stat membru la data adoptarii prezentei directive tine seama de capacitatea sa de primire, respectivul stat membru poate prevederea introducerea unei perioade de asteptare de maximum trei ani intre data depunerii cererii de reintregire a familiei si eliberarea unui permis de sedere membrilor familiei.

CAPITOLUL V

Reintregirea familiei refugiatilor

Articolul 9
(1) Prezentul capitol se aplica reintregirii familiei refugiatilor recunoscuti ca atare de statele membre.

(2) Statele membre pot limita aplicarea prezentului capitol la refugiatii ale caror legaturi de familie sunt anterioare intrarii pe teritoriu.

(3) Prezentul capitol nu aduce atingere unor eventuale dispozitii privind acordarea statutului de refugiat membrilor familiei.

Articolul 10

(1) Articolul 4 se aplica definitiei membrilor familiei, cu exceptia alineatului (1) al treilea paragraf, care nu se aplica in cazul copiilor refugiatilor.

(2) Statele membre pot autoriza reintregirea familiei pentru alti membri ai familiei care nu sunt mentionati la articolul 4, in cazul in care acestia se afla in intretinerea refugiatului.

(3) In cazul in care refugiatul este un minor neinsotit, statele membre:

(a) autorizeaza intrarea si sederea in scopul reintregirii familiei pentru rudele sale de gradul intai pe linie ascendenta directa fara a fi aplicate conditiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (a);

(b) pot autoriza intrarea si sederea in scopul reintregirii familiei pentru tutorele sau legal sau pentru orice alt membru al familiei, atunci cand refugiatul nu are rude pe linie ascendenta directa sau atunci cand acestea nu pot fi gasite.

Articolul 11
(1) In ceea ce priveste depunerea si examinarea cererii, se aplica articolul 5, sub rezerva alineatului (2) al prezentului articol.

(2) Atunci cand un refugiat nu poate furniza documentele justificative oficiale care sa ateste legaturile de familie, statul membru tine seama de alte dovezi ale existentei acestor legaturi, care trebuie apreciate in conformitate cu dreptul intern. O decizie de respingere a cererii nu se poate intemeia numai pe absenta documentelor justificative.

Articolul 12 (1) Prin derogare de la articolul 7, statele membre nu pot impune refugiatului si/sau membrilor familiei sa furnizeze, in ceea ce priveste cererile privind membrii familiei mentionati la articolul 4 alineatul (1), elemente justificative care sa ateste ca indeplineste conditiile prevazute la articolul 7.

Fara a aduce atingere obligatiilor internationale, atunci cand reintregirea familiei este posibila intr-o tara terta cu care sustinatorul reintregirii si/sau membrii familiei au o legatura speciala, statele membre pot solicita elementele justificative mentionate in primul paragraf.

Statele membre pot solicita refugiatului sa indeplineasca conditiile prevazute la articolul 7 alineatul (1), in cazul in care cererea de reintregire a familiei nu este depusa in termen de trei luni de la data acordarii statutului de refugiat.

(2) Prin derogare de la articolul 8, statele membre nu impun refugiatului conditia de a fi avut resedinta pe teritoriul lor pe o anumita perioada inainte ca membrii familiei sa i se alature.

CAPITOLUL VI

Intrarea si sederea membrilor familiei

Articolul 13
(1) De indata ce cererea de reintregire a familiei este acceptata, statul membru in cauza autorizeaza intrarea membrului sau a membrilor familiei. In acest scop, statul membru in cauza acorda respectivelor persoane orice facilitati pentru obtinerea vizelor necesare. 

#PAGEBREAK#

(2) Statul membru in cauza elibereaza membrilor familiei un prim permis de sedere pe o durata de cel putin un an. Acest permis de sedere poate fi reinnoit.

(3) Perioada de valabilitate a permiselor de sedere acordate membrilor familiei nu poate depasi, in principiu, data expirarii permisului de sedere al sustinatorului reintregirii.

Articolul 14
(1) Membrii familiei sustinatorului reintregirii au dreptul, la fel ca sustinatorul reintregirii, la:

(a) acces la educatie;

(b) acces la ocuparea unui loc de munca salarizat sau la o activitate independenta;

(c) acces la orientare, formare, perfectionare si reconversie profesionala.

(2) Statele membre pot stabili, in conformitate cu dreptul intern, conditiile in care membrii familiei exercita o activitate salariata sau independenta. Aceste conditii prevad un termen, care nu poate depasi in nici un caz douasprezece luni, in decursul caruia statele membre pot examina situatia pietei nationale a fortei de munca inainte sa autorizeze membrii familiei sa exercite o activitate salariata sau independenta.

(3) Statele membre pot limita accesul la ocuparea unui loc de munca salarizat sau la o activitate independenta al rudelor de gradul intai pe linie ascendenta directa sau a copiilor majori necasatoriti prevazuti la articolul 4 alineatul (2).

Articolul 15
(1) Cel tarziu la cinci ani de rezidenta si in masura in care membrii familiei nu au primit un permis de sedere pentru alte motive decat reintregirea familiei, sotul sau partenerul necasatorit si copilul devenit major au dreptul, daca este nevoie, la cerere, la un permis de sedere autonom, independent de cel al sustinatorului reintregirii.

In cazul ruperii legaturii de familie, statele membre pot limita acordarea permisului de sedere mentionat in primul paragraf la sotul sau partenerul necasatorit.

(2) Statele membre pot acorda un permis de sedere autonom copiilor majori si rudelor in linie ascendenta directa prevazuti la articolul 4 alineatul (2).

(3) In caz de vaduvie, divort, separare sau deces al rudelor de gradul intai in linie ascendenta sau descendenta directa, se poate elibera un permis de sedere autonom, daca este nevoie, la cerere, persoanelor intrate in scopul reintregirii familiei. Statele membre adopta dispozitiile care asigura acordarea unui permis de sedere autonom in situatii deosebit de dificile.

(4) Conditiile privind acordarea si valabilitatea permisului de sedere autonom sunt prevazute de dreptul intern.

CAPITOLUL VII

Sanctiuni si cai de atac

Articolul 16
(1) Statele membre pot respinge o cerere de intrare si de sedere in scopul reintregirii familiei sau, dupa caz, pot retrage permisul de sedere al unui membru al familiei sau pot refuza reinnoirea acestuia in unul dintre urmatoarele cazuri:

(a) atunci cand conditiile stabilite in prezenta directiva nu sunt sau nu mai sunt indeplinite.

Atunci cand se reinnoieste permisul de sedere, in cazul in care sustinatorul reintregirii nu dispune de resurse suficiente fara a recurge la sistemul de asistenta sociala al statului membru, astfel cum este mentionat la articolul 7 alineatul (1) litera (c), statul membru tine seama de contributiile membrilor familiei la venitul familiei;

(b) atunci cand sustinatorul reintregirii si membrii familiei sale nu au sau nu mai au o relatie conjugala sau o relatie de familie efectiva;

(c) atunci cand se constata ca sustinatorul reintregirii sau ca partenerul sau necasatorit este casatorit sau are o relatie de durata cu o alta persoana.

(2) De asemenea, statele membre pot respinge o cerere de intrare si de sedere in scopul reintregirii familiei sau pot retrage permisul de sedere al unui membru al familiei sau pot refuza reinnoirea acestuia, in cazul in care se constata ca:

(a) au fost utilizate informatii false sau mincinoase sau documente false sau falsificate sau ca s-a recurs la frauda sau la alte mijloace ilegale;

(b) parteneriatul, casatoria sau adoptia au fost realizate numai pentru a permite persoanei in cauza sa intre sau sa aiba resedinta intr-un stat membru.

Atunci cand realizeaza o evaluare in acest sens, statele membre pot tine seama in special de faptul ca parteneriatul, casatoria sau adoptia s-a realizat dupa acordarea permisului de sedere sustinatorului reintregirii.

(3) Statele membre pot retrage sau pot refuza reinnoirea permisului de sedere al unui membru al familiei atunci cand dreptul de sedere al sustinatorului reintregirii expira si membrul familiei nu beneficiaza inca de un drept la un permis de sedere autonom in temeiul articolului 15.

(4) Statele membre pot efectua controale specifice atunci cand exista suspiciuni intemeiate de frauda sau de casatorie, parteneriat sau adoptie de convenienta, astfel cum sunt definite la alineatul (2). De asemenea, se pot efectua controale specifice cu ocazia reinnoirii permisului de sedere al membrilor familiei.

Articolul 17

Statele membre tin seama in mod adecvat de natura si soliditatea legaturilor de familie ale persoanei si de durata rezidentei sale in statul membru, precum si de existenta unor legaturi familiale, culturale sau sociale cu tara de origine, in cazul respingerii unei cereri, al retragerii sau al refuzului de reinnoire al permisului de sedere, precum si in cazul luarii unei masuri de indepartare a sustinatorului reintregirii sau a membrilor familiei sale. 

#PAGEBREAK#

Articolul 18
Statele membre se asigura ca sustinatorul reintregirii si/sau membrii familiei sale au dreptul sa conteste in fata instantei deciziile de respingere a cererii de reintregire a familiei, de respingere a reinnoirii permisului de sedere, de retragere a permisului de sedere sau de luare a unei masuri de indepartare.

Procedura si competentele in conformitate cu care se exercita dreptul prevazut la primul paragraf sunt stabilite de statele membre in cauza.

CAPITOLUL VIII

Dispozitii finale

Articolul 19 Periodic si pentru prima data cel tarziu la 3 octombrie 2007, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport privind punerea in aplicare a prezentei directive in statele membre si propune, dupa caz, modificarile necesare. Aceste propuneri de modificari vizeaza cu prioritate articolele 3, 4, 7, 8 si 13.

Articolul 20 Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 3 octombrie 2005. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 21 Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 22
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre, in conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.


Adoptata la Bruxelles, 22 septembrie 2003.

Pentru Consiliu

Presedintele

F. Frattini

[1] JO C 116 E, 26.4.2000, p. 66 siJO C 62 E, 27.2.2001, p. 99.

[2] JO C 135, 7.5.2001, p. 174.

[3] JO C 204, 18.7.2000, p. 40.

[4] JO C 73, 26.3.2003, p. 16.

[5] JO L 157, 15.6.2002, p. 1.

--------------------------------------------------