Directiva 2003/109/CE privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003

privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 63 alineatele (3) si (4),

având in vedere propunerea Comisiei [1],

având in vedere avizul Parlamentului European [2],

având in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

având in vedere avizul Comitetului Regiunilor [4],

intrucât:

(1) In vederea stabilirii progresive a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor masuri care sa asigure libera circulatie a persoanelor, insotite de masuri privind controlul la frontierele externe, azilul si imigratia si, pe de alta parte, adoptarea unor masuri privind azilul, imigratia si apararea drepturilor resortisantilor tarilor terte.

(2) La reuniunea extraordinara de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, Consiliul European a afirmat ca statutul juridic al resortisantilor tarilor terte trebuie apropiat de cel al resortisantilor statelor membre si ca unei persoane care are resedinta legala intr-un stat membru, pe o perioada determinata, si care este titulara a unui permis de lunga sedere trebuie sa i se acorde in statul membru respectiv un ansamblu de drepturi uniforme cât mai apropiate de cele de care beneficiaza cetatenii Uniunii Europene.

(3) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute in special de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(4) Integrarea resortisantilor tarilor terte care s-au stabilit pentru o perioada lunga in statele membre reprezinta un element cheie in promovarea coeziunii economice si sociale, obiectiv fundamental al Comunitatii, prevazut de tratat.

(5) Statele membre trebuie sa puna in aplicare dispozitiile prezentei directive fara a face discriminari pe baza de sex, rasa, culoare, origine etnica sau sociala, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau de alt fel, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, vârsta sau orientare sexuala.

(6) Criteriul principal in dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie sa fie durata sederii pe teritoriul unui stat membru. Șederea respectiva trebuie sa fi fost legala si neintrerupta pentru a putea dovedi stabilirea persoanei respective in tara in cauza. Este necesara o anumita flexibilitate pentru a se putea tine seama de circumstantele care pot determina o persoana sa paraseasca temporar teritoriul respectiv.

(7) Pentru a dobândi statutul de rezident pe termen lung, resortisantul unei tari terte trebuie sa faca dovada ca dispune de resurse suficiente si de o asigurare de sanatate, pentru a nu risca sa devina o povara pentru statul membru. In evaluarea resurselor stabile si regulate ale solicitantului, statele membre pot lua in considerare factori precum cotizatiile la sistemul de pensii sau achitarea obligatiilor fiscale.

(8) De asemenea, resortisantii tarilor terte care doresc sa dobândeasca si sa pastreze statutul de rezident pe termen lung nu trebuie sa reprezinte o amenintare pentru ordinea publica si siguranta publica. Notiunea de ordine publica se poate referi la condamnari pentru infractiuni grave.

(9) Considerentele economice nu trebuie sa constituie un motiv de refuz in acordarea statutului de rezident pe termen lung si nu trebuie sa interfereze cu conditiile pertinente.

(10) Trebuie stabilit un sistem de norme de procedura care sa reglementeze examinarea cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung. Procedurile respective trebuie sa fie eficiente si sa poata fi gestionate, tinând seama de volumul de munca normal al administratiilor statelor membre, precum si transparente si echitabile, pentru a oferi persoanelor in cauza un nivel adecvat de certitudine juridica. Ele nu trebuie sa reprezinte un mijloc de impiedicare a exercitarii dreptului de sedere.

(11) Dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie atestata de un permis de sedere care sa permita persoanei in cauza sa dovedeasca rapid si cu usurinta statutul sau juridic. Permisul de sedere trebuie sa raspunda de asemenea unor standarde tehnice de nivel nivel, in special in ceea ce priveste masurile de siguranta impotriva falsificarii si contrafacerii, in scopul evitarii abuzurilor in statul membru in care a fost dobândit statutul, precum si in statele membre in care se exercita dreptul de sedere.

(12) Pentru a constitui un veritabil instrument de integrare in societatea in care este stabilit rezidentul pe termen lung, rezidentul respectiv trebuie sa beneficieze de egalitate de tratament cu cel al cetatenilor statului membru, intr-o gama larga de domenii economice si sociale, in conditiile pertinente definite de prezenta directiva.

(13) In ceea ce priveste asistenta sociala, posibilitatea de a limita beneficiile rezidentilor pe termen lung la beneficiile de baza trebuie inteleasa in sensul ca notiunea respectiva acopera cel putin venitul minim de subzistenta, ajutorul acordat in caz de boala sau sarcina, ajutorul acordat pentru cresterea copilului si tratamentele indelungate. Modalitatile de acordare a indemnizatiilor respective trebuie stabilite de legislatia interna.

(14) Statele membre trebuie sa-si respecte obligatia de a acorda copiilor minori accesul la un sistem educativ in conditii similare celor prevazute pentru resortisantii lor nationali.

(15) Notiunea de bursa de studii in domeniul formarii profesionale nu acopera masurile finantate in temeiul dispozitiilor privind ajutorul social. Pe de alta parte, accesul la burse poate fi conditionat de indeplinirea de catre persoana care solicita bursa a conditiilor pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung. In ceea ce priveste acordarea burselor de studii, statele membre pot impune conditia ca cetatenii Uniunii sa poata beneficia de acelasi avantaj in tara de origine.

(16) Rezidentii pe termen lung trebuie sa beneficieze de o protectie consolidata impotriva expulzarii. Protectia respectiva se inspira din criteriile stabilite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Pentru a asigura protectia impotriva expulzarii, statele membre trebuie sa prevada dreptul la o cale de atac efectiva in fata instantelor jurisdictionale.

(17) Armonizarea conditiilor de dobândire a statutului de rezident pe termen lung favorizeaza increderea reciproca intre statele membre. Anumite state membre elibereaza permise de sedere permanenta sau cu durata de validitate nelimitata in conditii mai favorabile decât cele stabilite de prezenta directiva. Tratatul nu exclude posibilitatea de a aplica dispozitii de drept intern mai favorabile. Cu toate acestea, in temeiul prezentei directive, trebuie sa se prevada ca permisele eliberate in conditii mai favorabile sa nu acorde accesul la dreptul de sedere in alte state membre. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#

(18) Stabilirea conditiilor de acordare a dreptului de sedere intr-un alt stat membru resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung trebuie sa contribuie la realizarea efectiva a pietei interne ca spatiu in care este garantata libera circulatie a tuturor persoanelor. Aceasta poate constitui de asemenea un factor important de mobilitate, in special pe piata muncii din Uniune.

(19) Trebuie prevazuta posibilitatea exercitarii dreptului de sedere intr-un alt stat membru pentru a munci ca salariat sau ca lucrator care desfasoara o activitate independenta sau pentru a efectua studii sau chiar pentru a se stabili fara a desfasura nici o activitate economica.

(20) Membrii familiei unui rezident pe termen lung trebuie sa se poata stabili cu acesta intr-un alt stat membru, pentru a mentine unitatea familiala si pentru a nu se impiedica exercitarea dreptului de sedere al rezidentului pe termen lung. In ceea ce priveste membrii familiei care pot fi autorizati sa insoteasca sau sa se alature rezidentilor pe termen lung, statele membre trebuie sa acorde o atentie speciala situatiei copiilor adulti cu handicap si rudelor de gradul intâi pe linie ascendenta directa care se afla in intretinerea acestora.

(21) Statul membru in care rezidentul pe termen lung doreste sa-si exercite dreptul de sedere trebuie sa poata verifica daca persoana in cauza indeplineste conditiile prevazute pentru a putea avea resedinta pe teritoriul sau. De asemenea, trebuie sa poata verifica daca persoana in cauza nu reprezinta o amenintare actuala pentru ordinea publica si securitatea interna sau pentru sanatatea publica.

(22) Pentru ca exercitarea dreptului de sedere sa nu fie privata de efect, rezidentul pe termen lung trebuie sa beneficieze in al doilea stat membru de acelasi tratament, in conditiile prevazute de prezenta directiva, ca si cel de care beneficiaza in statul membru in care a dobândit statutul respectiv. Indemnizatii sub forma de asistenta sociala se acorda fara a aduce atingere posibilitatii pe care o au statele membre de a retrage permisul de sedere daca persoana in cauza nu mai indeplineste cerintele prevazute de prezenta directiva.

(23) Resortisantilor tarilor terte trebuie sa li se acorde posibilitatea de a dobândi statutul de rezident pe termen lung in statul membru in care au intrat sau au decis sa se stabileasca in conditii comparabile cu cele necesare pentru dobândirea statutului in primul stat membru.

(24) Intrucât obiectivele actiunii preconizate, adica stabilirea conditiilor de acordare si retragere a statutului de rezident pe termen lung, precum si a drepturilor aferente si stabilirea conditiilor de exercitare a dreptului de sedere in celelalte state membre de catre rezidenti pe termen lung, nu pot fi realizate in mod corespunzator de statele membre dar, tinând seama de dimensiunile si efectele actiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii consacrat la articolul 5 din Tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii prevazut la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(25) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, si fara a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participa la adoptarea prezentei directive si nu au nici o obligatie in temeiul acesteia si nici nu fac obiectul aplicarii sale.

(26) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive si nu are nici o obligatie in temeiul acesteia si nici nu face obiectul aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE

Articolul 1

Obiectul
Prezenta directiva stabileste:

(a) conditiile de acordare si de retragere a statutului de rezident pe termen lung acordat de un stat membru resortisantilor tarilor terte care au resedinta legala pe teritoriul sau, precum si drepturile aferente si

(b) conditiile de sedere in alte state membre decât cel care a acordat statutul de rezident pe termen lung resortisantilor tarilor terte care beneficiaza de statutul respectiv.

Articolul 2

Definitii
In sensul prezentei directive:

(a) "resortisant al unei tari terte" inseamna orice persoana care nu este cetatean al Uniunii in sensul articolului 17 alineatul (1) din Tratat;

(b) "rezident pe termen lung" inseamna orice resortisant al unei tari terte care este titular al statutului de rezident pe termen lung, astfel cum este prevazut la articolele 4 - 7;

(c) "primul stat membru" inseamna statul membru care a acordat pentru prima data statutul de rezident pe termen lung unui resortisant al unei tari terte;

(d) "al doilea stat membru" inseamna orice stat membru, altul decât cel care a acordat pentru prima data statutul de rezident pe termen lung unui resortisant al unei tari terte, in care respectivul rezident pe termen lung isi exercita dreptul de sedere;

(e) "membru al familiei" inseamna resortisantul unei tari terte care are resedinta in statul membru in cauza in conformitate cu Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reintregirea familiei [5];

(f) "refugiat" inseamna orice resortisant al unei tari terte care beneficiaza de statutul refugiatilor definit de Conventia de la Geneva privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;

(g) "permis de sedere CE al rezidentului pe termen lung" inseamna un permis de sedere eliberat de statul membru in cauza la dobândirea statutului de rezident pe termen lung. 

#PAGEBREAK#

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directiva se aplica resortisantilor tarilor terte care au resedinta legala pe teritoriul unui stat membru.

(2) Prezenta directiva nu se aplica resortisantilor tarilor terte care:

(a) au resedinta in vederea efectuarii unor studii sau pentru a urma cursuri de formare profesionala;

(b) sunt autorizati sa aiba resedinta intr-un stat membru in temeiul unei protectii temporare sau au solicitat autorizatia de a avea resedinta pentru acelasi motiv si sunt in asteptarea unei decizii privind statutul lor;

(c) sunt autorizati sa aiba resedinta intr-un stat membru in temeiul unei forme subsidiare de protectie, in conformitate cu obligatiile internationale, legislatiile interne sau practicile statelor membre sau au solicitat autorizatia de a avea resedinta pentru acelasi motiv si sunt in asteptarea unei decizii privind statutul lor;

(d) sunt refugiati sau au solicitat recunoasterea calitatii de refugiati si a caror cerere nu a facut inca obiectul unei decizii definitive;

(e) au resedinta exclusiv din motive cu caracter temporar, de exemplu ca persoana au pair sau ca lucratori sezonieri sau ca lucratori salariati detasati de un prestator de servicii in scopul furnizarii de servicii transfrontaliere sau ca prestatori de servicii transfrontaliere sau in cazul in care permisul de sedere al acestora a fost limitat in mod formal;

(f) au un statut juridic reglementat de dispozitiile Conventiei de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice, Conventiei de la Viena din 1963 privind relatiile consulare, Conventiei din 1969 privind misiunile speciale sau Conventiei de la Viena din 1975 privind reprezentarea statelor in relatiile acestora cu organizatiile internationale cu caracter universal;

(3) Prezenta directiva se aplica fara a aduce atingere dispozitiilor mai favorabile:

(a) ale acordurilor bilaterale sau multilaterale incheiate intre Comunitate sau intre Comunitate si statele membre ale acesteia, pe de o parte, si tari terte, pe de alta parte;

(b) ale acordurilor bilaterale incheiate intre un stat membru si o tara terta inainte de data intrarii in vigoare a prezentei directive;

(c) ale Conventiei Europene privind stabilirea din 13 decembrie 1955, ale Cartei Sociale Europene din 18 octombrie 1961, ale Cartei Sociale Europene modificate din 3 mai 1987 si ale Conventiei Europene privind statutul juridic al lucratorului migrant din 24 noiembrie 1977.

CAPITOLUL II
STATUTUL DE REZIDENT PE TERMEN LUNG INTR-UN STAT MEMBRU

Articolul 4

Durata sederii
(1) Statele membre acorda statutul de rezident pe termen lung resortisantilor tarilor terte care au avut resedinta legala si fara intrerupere pe teritoriul lor timp de cinci ani inainte de a depune cererea in cauza.

(2) Perioadele de sedere pentru motivele mentionate la articolul 3 alineatul (2) literele (e) si (f) nu sunt luate in considerare la calcularea perioadei prevazute la alineatul (1).

In ceea ce priveste cazurile prevazute la articolul 3 alineatul (2) litera (a), in cazul in care resortisantul respectiv al unei tari terte a dobândit un permis de sedere care ii confera dreptul de a obtine statutul de rezident pe termen lung, la calcularea perioadei prevazute la alineatul (1) se iau in considerare doar jumatate din perioadele de sedere efectuate pentru studii sau formare profesionala.

(3) Perioadele de absenta de pe teritoriul statului membru in cauza nu intrerup perioada prevazuta la alineatul (1) si sunt luate in considerare in calcularea acesteia daca nu depasesc sase luni consecutive si un total de 10 luni in cursul perioadei prevazute la alineatul (1).

In situatii justificate de motive speciale sau exceptionale cu caracter temporar si in conformitate cu legislatia lor interna, statele membre pot accepta ca perioada prevazuta la alineatul (1) sa nu fie intrerupta de o perioada de absenta mai lunga decât cea prevazuta la primul paragraf. In acest caz, statele membre nu iau in considerare perioada respectiva de absenta la calcularea perioadei prevazute la alineatul (1).

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot tine seama la calcularea perioadei prevazute la alineatul (1) de perioadele de absenta cauzate de o detasare pentru motive de serviciu, inclusiv in cadrul unor prestari de servicii transfrontaliere.

Articolul 5

Conditiile pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung
(1) Statele membre cer resortisantilor tarilor terte sa faca dovada ca dispun pentru ei si pentru membrii familiei lor care se afla in intretinerea lor:

(a) de resurse stabile, regulate si suficiente pentru a satisface nevoile proprii si pe cele ale membrilor familiei lor fara a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru in cauza. Statele membre evalueaza resursele respective in ceea ce priveste natura si regularitatea lor, tinând seama de nivelul minim al salariilor si pensiilor inainte de depunerea cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung;

(b) de o asigurare de sanatate pentru toate riscurile acoperite in mod obisnuit pentru proprii resortisanti in statul membru in cauza.

(2) Statele membre pot solicita ca resortisantii tarilor terte sa indeplineasca conditiile de integrare, in conformitate cu legislatia lor interna.

Articolul 6

Ordine publica si securitate publica
(1) Statele membre pot refuza acordarea statutului de rezident pe termen lung din motive privind ordinea publica sau securitatea publica.

In cazul in care ia o astfel de decizie, statul membru tine seama de gravitatea sau natura infractiunii contra ordinii publice sau securitatii publice sau de pericolul pe care il reprezinta persoana respectiva, luând in acelasi timp in considerare durata sederii si existenta unor legaturi cu tara de resedinta. 

#PAGEBREAK#

(2) Refuzul prevazut la alineatul (1) nu poate fi justificat de ratiuni economice.

Articolul 7

Dobândirea statutului de rezident pe termen lung

(1) Pentru a dobândi statutul de rezident pe termen lung, resortisantul unei tari terte trebuie sa faca o cerere catre autoritatile competente ale statului membru in care are resedinta. Cererea trebuie insotita de acte justificative, stabilite de legislatia interna, care sa faca dovada ca indeplineste conditiile prevazute la articolele 4 si 5, precum si, daca este necesar, de un document de calatorie valid sau de o copie legalizata corespunzatoare a acestuia.

Pe lânga actele justificative prevazute la primul paragraf, se pot prezenta de asemenea documente care sa ateste conditiile adecvate de locuit.

(2) Indata ce este posibil, si in orice caz in cel mult sase luni de la depunerea cererii, autoritatile nationale competente notifica in scris solicitantului decizia luata in privinta sa. Decizia respectiva este notificata resortisantului tarii terte in cauza in conformitate cu procedurile de notificare prevazute de legislatia interna.

In situatii exceptionale ce tin de complexitatea examinarii cererii, termenul prevazut la primul paragraf poate fi prelungit.

De asemenea, persoana in cauza trebuie informata cu privire la drepturile si obligatiile ce ii revin in conformitate cu prezenta directiva.

Orice consecinta a absentei unei decizii la expirarea termenului prevazut de prezenta dispozitie trebuie reglementata de legislatia interna a statului membru in cauza.

(3) In cazul in care conditiile prevazute la articolele 4 si 5 sunt indeplinite si daca persoana in cauza nu reprezinta o amenintare in sensul articolului 6, statul membru acorda statutul de rezident pe termen lung resortisantului tarii terte in cauza.

Articolul 8

Permisul de sedere CE al rezidentului pe termen lung

(1) Statutul de rezident pe termen lung este permanent, sub rezerva articolului 9.

(2) Statele membre elibereaza rezidentului pe termen lung permisul de sedere CE. Permisul respectiv are o durata de validitate de cel putin cinci ani; la expirarea sa, permisul se poate reinnoi de drept, la nevoie la cerere.

(3) Permisul de sedere CE al rezidentului pe termen lung poate fi sub forma de autocolant sau de document separat. Este eliberat in conformitate cu normele si modelul uniform prevazut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de sedere pentru resortisantii tarilor terte [6]. In rubrica "Categoria de permis", statele membre specifica "rezident pe termen lung — CE".

Articolul 9

Retragerea sau pierderea statutului
(1) Rezidentul pe termen lung isi pierde dreptul la statutul de rezident pe termen lung in urmatoarele cazuri:

(a) constatarea dobândirii frauduloase a statutului de rezident pe termen lung;

(b) adoptarea unei masuri de expulzare in conditiile prevazute la articolul 12;

(c) absenta de pe teritoriul Comunitatii timp de 12 luni consecutive;

(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), statele membre pot prevedea ca parasirea teritoriului Comunitatii pentru mai mult de douasprezece luni, pentru motive speciale sau exceptionale, nu duce la pierderea sau retragerea statutului.

(3) Statele membre pot prevedea ca rezidentul pe termen lung isi poate pierde dreptul la statutul de rezident pe termen lung daca, prin gravitatea infractiunilor pe care le-a savârsit, acesta reprezinta o amenintare pentru ordinea publica, fara ca acest lucru sa justifice expulzarea in temeiul articolului 12.

(4) Rezidentul pe termen lung care a avut resedinta intr-un alt stat membru in conformitate cu capitolul III isi pierde dreptul la statutul de rezident pe termen lung dobândit in primul stat membru, imediat ce statutul respectiv este acordat intr-un alt stat membru in temeiul articolului 23.

In toate situatiile, dupa sase ani de absenta de pe teritoriul statului membru care i-a acordat statutul de rezident pe termen lung, persoana in cauza isi pierde dreptul la statutul de rezident pe termen lung in statul membru respectiv.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statul membru in cauza poate prevedea ca, in cazul unei absente de peste sase ani pentru motive speciale, rezidentul pe termen lung isi poate pastra statutul in statul membru respectiv.

(5) Ținând seama de cazurile prevazute la alineatul (1) litera (c) si la alineatul (4), statele membre care au acordat statutul prevad o procedura simplificata de redobândire a statutului de rezident pe termen lung.

Procedura mentionata anterior se aplica in special persoanelor care au avut resedinta intr-un al doilea stat membru pentru efectuarea studiilor.

Conditiile si procedura de redobândire a statutului de rezident pe termen lung se stabilesc prin legislatia interna.

(6) Expirarea permisului de sedere CE al rezidentului pe termen lung nu determina in nici o situatie retragerea sau pierderea statutului de rezident pe termen lung.

(7) In cazul in care retragerea sau pierderea statutului de rezident pe termen lung nu determina expulzarea, statul membru autorizeaza persoana in cauza sa ramâna pe teritoriul sau daca indeplineste conditiile prevazute de legislatia sa interna si daca nu reprezinta o amenintare pentru ordinea publica sau securitatea publica. 

#PAGEBREAK#

Articolul 10

Garantii procedurale

(1) Orice decizie de respingere a cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung sau de retragere a statutului respectiv trebuie sa fie motivata. Decizia respectiva se notifica resortisantului tarii terte in cauza in conformitate cu procedurile de notificare prevazute de legislatia interna in materie. Notificarea precizeaza caile de atac la care are acces interesatul, precum si termenul in le poate formula.

(2) In caz de respingere a cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung, de retragere sau pierdere a statutului respectiv sau de refuz de reinnoire a permisului de sedere, persoana in cauza are dreptul la o cale de atac jurisdictionala in statul membru in cauza.

Articolul 11

Egalitatea de tratament
(1) Rezidentul pe termen lung beneficiaza de egalitate de tratament cu cel aplicat resortisantilor nationali in ceea ce priveste:

(a) conditiile de acces la un loc de munca salariata si la o activitate independenta, cu conditia ca activitatile respective sa nu aiba legatura, chiar ocazional, cu exercitarea autoritatii publice, precum si conditiile de angajare si de munca, inclusiv conditiile de concediere si remunerare;

(b) educatia si formarea profesionala, inclusiv alocatiile si bursele de studii, in conformitate cu legislatia interna;

(c) recunoasterea diplomelor, certificatelor si celorlalte calificari profesionale, in conformitate cu procedurile de drept intern aplicabile;

(d) securitatea sociala, asistenta sociala si protectia sociala astfel cum sunt definite de legislatia interna;

(e) avantajele fiscale;

(f) accesul la bunuri si servicii si furnizarea de bunuri si servicii publice, precum si accesul la procedurile de acordare a unei locuinte;

(g) libertatea de asociere, afiliere si participare intr-o organizatie de lucratori sau angajatori sau in orice organizatie profesionala, inclusiv avantajele care pot decurge din aceasta, fara a aduce atingere dispozitiilor de drept intern privind ordinea publica si securitatea publica;

(h) liberul acces pe intreg teritoriul statului membru in cauza, in limitele prevazute de legislatia interna pentru motive de securitate.

(2) In ceea ce priveste alineatul (1) literele (b), (d), (e), (f) si (g), statul membru in cauza poate limita egalitatea de tratamentul la cazurile in care locul de resedinta inregistrat sau obisnuit al rezidentului pe termen lung sau acela al membrilor familiei sale pentru care solicita indemnizatii, se gaseste pe teritoriul sau.

(3) Statele membre pot restrânge aplicarea egalitatii de tratament cu cel aplicat resortisantilor nationali in urmatoarele cazuri:

(a) statul membru poate mentine restrictii in ceea ce priveste accesul la un loc de munca salariat sau la o activitate independenta in cazul in care, in conformitate cu legislatia sa interna sau dreptului comunitar in vigoare, activitatile respective sunt rezervate resortisantilor nationali, cetatenilor Uniunii Europene sau ai Spatiului Economic European.

(b) statele membre pot cere dovada cunoasterii adecvate a limbii in vederea accesului la educatie sau formare. Accesul la studiile universitare poate depinde de conditii speciale prealabile in materie de studii.

(4) In ceea ce priveste asistenta sociala si protectia sociala, statele membre pot limita aplicarea egalitatii de tratament la acordarea indemnizatiilor de baza.

(5) Statele membre pot decide sa acorde accesul la indemnizatii suplimentare in domeniile prevazute la alineatul (1).

De asemenea, statele membre pot decide sa aplice egalitatea de tratament in domeniile care nu intra sub incidenta alineatului (1).

Articolul 12

Protectia impotriva expulzarii
(1) Statele membre nu pot lua o decizie de expulzare a unui rezident pe termen lung decât daca acesta reprezinta o amenintare reala si suficient de grava pentru ordinea publica sau securitatea publica.

(2) Decizia prevazuta la alineatul (1) nu poate fi justificata de ratiuni economice.

(3) Inainte de a lua o decizie de expulzare a unui rezident pe termen lung, statele membre iau in considerare urmatoarele elemente:

(a) durata sederii pe teritoriul lor;

(b) vârsta persoanei in cauza;

(c) consecintele pentru persoana in cauza si pentru membrii familiei sale;

(d) legaturile cu tara de resedinta sau absenta legaturilor cu tara de origine.

(4) In cazul in care se adopta o decizie de expulzare, rezidentul pe termen lung poate exercita o cale de atac jurisdictionala in statul membru in cauza. 

#PAGEBREAK#

(5) Se acorda asistenta juridica rezidentului pe termen lung care nu dispune de resurse suficiente, in aceleasi conditii in care aceasta se acorda resortisantilor statului in care isi are resedinta.

Articolul 13

Dispozitii de drept intern mai favorabile
Statele membre pot elibera permise de sedere permanente sau cu durata de validitate nelimitata in conditii mai favorabile decât cele stabilite de prezenta directiva. Permisele de sedere respective nu acorda dreptul de sedere in celelalte state membre, in conformitate cu prevederile din capitolul III al prezentei directive.

CAPITOLUL III
SEDEREA IN CELELALTE STATE MEMBRE

Articolul 14

Principiu
(1) Un rezident pe termen lung dobândeste dreptul de sedere pe teritoriul altor state membre decât cel care i-a acordat statutul de rezident pe termen lung, pentru o perioada de peste trei luni, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute in prezentul capitol.

(2) Un rezident pe termen lung poate avea resedinta intr-un al doilea stat membru pentru unul din urmatoarele motive:

(a) desfasurarea unei activitati economice ca salariat sau lucrator care desfasoara o activitate independenta;

(b) efectuarea studiilor sau participarea la cursuri de formare profesionala;

(c) alte scopuri.

(3) In cazul in care este vorba de o activitate economica desfasurata ca salariat sau lucrator care desfasoara o activitate independenta prevazuta la alineatul (2) litera (a), statele membre pot examina situatia pietei muncii de pe teritoriul lor si aplica procedurile de drept intern privind cerintele pentru ocuparea unui post vacant sau pentru desfasurarea unor astfel de activitati.

Pentru motive ce tin de politica pietei muncii, statele membre pot acorda preferinta cetatenilor Uniunii, resortisantilor tarilor terte daca este prevazut de legislatia comunitara, precum si resortisantilor tarilor terte care isi au resedinta legala si primesc indemnizatii de somaj in statul membru in cauza.

(4) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot limita numarul total al persoanelor carora li se poate acorda dreptul de sedere, cu conditia ca admiterea resortisantilor tarilor terte sa fie deja supusa unor astfel de limitari, in temeiul legislatiei in vigoare la data adoptarii prezentei directive.

(5) Prezentul capitol nu face referire la sederea unui rezident pe termen lung pe teritoriul statelor membre:

(a) ca salariat detasat de un prestator de servicii in cadrul unei prestari transfrontaliere de servicii;

(b) ca prestator de servicii transfrontaliere.

Statele membre pot stabili, in conformitate cu legislatia interna, conditiile in care rezidentii pe termen lung care doresc sa se deplaseze intr-un al doilea stat membru pentru a desfasura o activitate economica in calitate de lucratori sezonieri pot avea resedinta in statul membru respectiv. Lucratorii transfrontalieri pot fi supusi de asemenea unor dispozitii speciale din legislatia interna.

(6) Prezentul capitol nu aduce atingere legislatiei comunitare in ceea ce priveste securitatea sociala aplicabila resortisantilor tarilor terte.

Articolul 15

Conditiile de sedere intr-un al doilea stat membru (1) In cel mai scurt timp si in cel mult trei luni de la intrarea sa pe teritoriul unui al doilea stat membru, rezidentul pe termen lung depune o cerere pentru permis de sedere la autoritatile competente din statul membru respectiv.

Statele membre pot accepta ca rezidentul pe termen lung sa prezinte cererea pentru permis de sedere autoritatilor competente din al doilea stat membru, chiar daca are inca resedinta pe teritoriul primului stat membru.

(2) Statele membre pot solicita ca persoana in cauza sa faca dovada ca dispune:

(a) de resurse stabile si regulate, suficiente pentru intretinerea sa si a membrilor familiei sale, fara a recurge la asistenta sociala acordata de statul membru respectiv. Pentru fiecare din categoriile prevazute la articolul 14 alineatul (2), statele membre evalueaza resursele respective in ceea ce priveste natura si regularitatea lor, luând in considerare nivelul minim al salariilor si pensiilor;

(b) de o asigurare de sanatate care sa acopere, pe teritoriul respectiv, toate riscurile acoperite in mod normal pentru resortisantii nationali in statul membru in cauza.

(3) Statele membre pot solicita ca resortisantii tarilor terte sa respecte masurile de integrare, in conformitate cu legislatia lor interna.

Conditia respectiva nu se aplica in cazul in care resortisantilor tarilor terte li s-a cerut sa indeplineasca conditiile de integrare in scopul obtinerii statutului de rezident pe termen lung, in conformitate cu articolul 5 alineatul (2).

Fara a aduce atingere paragrafului al doilea, persoanelor in cauza li se poate cere sa participe la cursuri de invatare a limbii.

(4) Cererea trebuie insotita de acte justificative, stabilite de legislatia interna, care sa faca dovada ca persoana in cauza indeplineste conditiile aplicabile, precum si de permisul de lunga sedere si de un document de calatorie valid sau de copiile legalizate ale actelor respective.

Actele prevazute la primul paragraf pot cuprinde, de asemenea, documente care sa ateste posesia unei locuinte adecvate. 

#PAGEBREAK#

In special:

(a) in cazul in care persoana desfasoara activitati economice, cel de-al doilea stat membru poate solicita persoanei in cauza sa prezinte:

(i) daca este salariata, dovada ca dispune de un contact de munca, de o declaratie a angajatorului care sa specifice ca persoana este angajata sau de o propunere de contract de munca, in conformitate cu conditiile prevazute de legislatia interna. Statele membre stabilesc care dintre formele de dovada sunt necesare;

(ii) daca este lucrator care desfasoara o activitate independenta, dovada ca dispune de fondurile necesare, in conformitate cu legislatia interna, pentru a desfasura o activitate economica in aceasta calitate, prin prezentarea documentelor si autorizatiilor necesare;

(b) in cazul efectuarii unor studii sau participarii la cursuri de formare profesionala, cel de-al doilea stat membru poate solicita persoanei in cauza sa faca dovada inscrierii intr-o institutie acreditata in vederea efectuarii studiilor sau participarii la cursuri de formare profesionala.

Articolul 16

Membri de familie

(1) In cazul in care un rezident pe termen lung isi exercita dreptul de sedere intr-un al doilea stat membru si daca familia acestuia este deja constituita in primul stat membru, membri de familie ai acestuia care indeplinesc conditiile prevazute la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE sunt autorizati sa il insoteasca sau sa i se alature.

(2) In cazul in care un rezident pe termen lung isi exercita dreptul de sedere intr-un al doilea stat membru si daca familia acestuia este deja constituita in primul stat membru, membri de familie ai acestuia, altii decât cei la care face referire articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE, pot fi autorizati sa il insoteasca sau sa i se alature.

(3) In ceea ce priveste depunerea cererii pentru permis de sedere, se aplica articolul 15 alineatul (1).

(4) Al doilea stat membru poate cere unui membru al familiei rezidentului pe termen lung sa anexeze la cererea pentru permis de sedere:

(a) permisul de sedere CE al rezidentului pe termen lung sau permisul de sedere si un document de calatorie valid sau copiile certificate ale acestora;

(b) dovada ca a avut resedinta in calitate de membru al familiei unui rezident pe termen lung in primul stat membru;

(c) dovada ca dispune de resurse stabile si regulate, suficiente pentru intretinerea sa, fara a recurge la asistenta sociala acordata de statul membru in cauza sau ca rezidentul pe termen lung dispune de resursele respective si pentru intretinerea membrului de familie respectiv, precum si de o asigurare de sanatate care sa acopere toate riscurile in cel de-al doilea stat membru. Statele membre evalueaza resursele respective in ceea ce priveste natura si regularitatea lor, având in vedere nivelul minim al salariilor si pensiilor.

(5) In cazul in care familia nu este constituita in primul stat membru, se aplica Directiva 2003/86/CE.

Articolul 17

Ordinea publica si securitatea publica

(1) Statele membre pot refuza acordarea permisului de sedere unui rezident pe termen lung sau membrilor familiei acestuia, in cazul in care persoana in cauza reprezinta o amenintare pentru ordinea publica sau securitatea publica.

In luarea unei decizii pertinente, statul membru tine seama de gravitatea sau de natura infractiunii care a fost savârsita de catre rezidentul pe termen lung sau de catre membrul sau membrii familiei sale impotriva ordinii publice sau securitatii publice sau de pericolul reprezentat de persoana in cauza.

(2) Decizia prevazuta la alineatul (1) nu poate fi justificata de ratiuni economice.

Articolul 18

Sanatatea publica

(1) Statele membre pot respinge o cerere pentru permis de sedere prezentata de un rezident pe termen lung sau de un membru al familiei acestuia in cazul in care persoana in cauza reprezinta o amenintare pentru sanatatea publica.

(2) Singurele boli care pot justifica refuzul de a permite intrarea sau dreptul de sedere pe teritoriul celui de-al doilea stat sunt bolile definite de instrumentele aplicabile ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, precum si alte boli infectioase sau parazitare contagioase, cu conditia ca acestea sa faca, in tara gazda, obiectul unor dispozitii de protectie a resortisantilor nationali. Statele membre nu pot introduce alte dispozitii si practici mai restrictive.

(3) Contractarea unor boli dupa eliberarea primului permis de sedere in cel de-al doilea stat membru nu poate justifica refuzul reinnoirii permisului sau expulzarea de pe teritoriul respectiv.

(4) Un stat membru poate solicita persoanelor care fac obiectul prezentei directive sa efectueze un examen medical, pentru a se asigura ca persoanele in cauza nu sufera de maladiile mentionate la alineatul (2). Examenul medical respectiv, care poate fi gratuit, nu poate avea un caracter sistematic.

Articolul 19

Examinarea cererii si eliberarea permisului de sedere

(1) Autoritatile nationale competente dispun de patru luni, de la data depunerii cererii, pentru examinarea acesteia.

Daca cererea nu este insotita de actele justificative prevazute la articolele 15 si 16 sau in situatii exceptionale legate de complexitatea examinarii cererii, termenul prevazut la primul paragraf poate fi prelungit cu o perioada de cel mult trei luni. In acest caz, autoritatile nationale competente informeaza pe solicitant cu privire la aceasta.

(2) Daca sunt indeplinite conditiile prevazute la articolele 14, 15 si 16, si sub rezerva dispozitiilor privind ordinea publica, securitatea publica si sanatatea publica prevazute la articolele 17 si 18, cel de-al doilea stat membru elibereaza rezidentului pe termen lung un permis de sedere care se poate reinnoi. Permisul de sedere respectiv poate fi reinnoit, eventual la cerere, la expirarea acestuia. Cel de-al doilea stat membru informeaza pe primul stat membru cu privire la decizia luata.

(3) Cel de-al doilea stat membru elibereaza membrilor familiei rezidentului pe termen lung un permis de sedere care se poate reinnoi, pentru aceeasi perioada ca si permisul eliberat pentru rezidentul pe termen lung. 

#PAGEBREAK#

Articolul 20

Garantii procedurale
(1) Orice decizie de respingere a cererii pentru permis de sedere trebuie motivata. Decizia respectiva se notifica resortisantului tarii terte in cauza in conformitate cu procedurile de notificare prevazute de legislatia interna in materie. Notificarea precizeaza caile de atac pe care le poate exercita, precum si termenul in care acesta le poate formula.

Orice consecinta a absentei unei decizii la expirarea termenului prevazut la articolul 19 alineatul (1) trebuie reglementata de legislatia interna a statului membru in cauza.

(2) In caz de respingere a cererii pentru permis de sedere, sau daca permisul nu este reinnoit sau este retras, persoana in cauza are dreptul la o cale de atac jurisdictionala in statul membru in cauza.

Articolul 21

Tratamentul acordat in cel de-al doilea stat membru

(1) Imediat dupa obtinerea permisului de sedere prevazut la articolul 19 in cel de-al doilea stat membru, rezidentul pe termen lung beneficiaza, in statul membru respectiv, de egalitatea de tratament in domeniile si in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 11.

(2) Rezidentii pe termen lung au acces la piata muncii in conformitate cu alineatul (1).

Statele membre pot prevedea ca persoanele care intra sub incidenta articolului 14 alineatul (2) litera (a) sa faca obiectul unor restrictii in ceea ce priveste accesul la activitati salariate, altele decât cele pentru care li s-a acordat permisul de sedere, in conditiile prevazute de legislatia interna si pentru o perioada de cel mult 12 luni.

Statele membre pot stabili, in conformitate cu legislatia interna, conditiile in care persoanele care intra sub incidenta articolului 14 alineatul (2) literele (b) sau (c) pot avea acces la un loc de munca in calitate de lucratori salariati sau lucratori care desfasoara o activitate independenta.

(3) De indata ce obtin permisul de sedere prevazut la articolul 19 in cel de-al doilea stat membru, membrii familiei rezidentului pe termen lung beneficiaza in statul membru respectiv de drepturile prevazute la articolul 14 din Directiva 2003/86/CE.

Articolul 22

Retragerea permisului de sedere si obligatia de readmisie (1) Pâna in momentul in care resortisantul unei tari terte obtine statutul de rezident pe termen lung, cel de-al doilea stat membru poate decide sa refuze reinnoirea permisului de sedere sau sa retraga permisul respectiv si sa oblige persoana in cauza si pe membrii familiei acesteia, in conformitate cu procedurile din legislatia interna, inclusiv de expulzare, prevazute in legislatia interna, sa paraseasca teritoriul respectiv, in urmatoarele cazuri:

(a) pentru motive privind ordinea publica sau securitatea publica prevazute la articolul 17;

(b) in cazul in care nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute la articolele 14, 15 si 16;

(c) in cazul in care resortisantul unei tari terte nu mai are resedinta legala in statul membru in cauza.

(2) Daca cel de-al doilea stat membru adopta una din masurile prevazute la alineatul (1), primul stat membru readmite imediat, fara formalitati, pe rezidentul pe termen lung si pe membrii familiei acestuia. Cel de-al doilea stat membru informeaza pe primul stat membru cu privire la decizia luata.

(3) Pâna in momentul in care rezidentul tarii terte obtine statutul de rezident pe termen lung si fara a aduce atingere obligatiei de readmisie prevazuta la alineatul (2), cel de-al doilea stat membru poate adopta o decizie de expulzare a persoanei in cauza de pe teritoriul Uniunii, in conformitate cu articolul 12 si cu garantiile prevazute la articolul respectiv, pentru motive intemeiate privind ordinea publica sau securitatea publica.

In acest caz, daca adopta decizia mentionata anterior, cel de-al doilea stat membru se consulta cu primul stat membru.

In cazul in care cel de-al doilea stat membru adopta o decizie de expulzare a respectivului resortisant al tarii terte, acesta ia toate masurile necesare pentru punerea in aplicare efectiva a deciziei respective. In acest caz, cel de-al doilea stat membru furnizeaza primului stat membru informatiile necesare referitoare la punerea in aplicare a deciziei de expulzare.

(4) Deciziile de expulzare nu pot fi insotite de o interdictie permanenta de sedere in cazurile prevazute la alineatul (1) literele (b) si (c).

(5) Obligatia de readmisie prevazuta la alineatul (2) se interpreteaza fara a aduce atingere posibilitatii oferite rezidentului pe termen lung si membrilor familiei acestuia de a se stabili intr-un al treilea stat membru.

Articolul 23

Dobândirea statului de rezident pe termen lung in cel de-al doilea stat membru

(1) La cerere, cel de-al doilea stat membru acorda rezidentului pe termen lung statutul prevazut la articolul 7, sub rezerva articolelor 3, 4, 5 si 6. Cel de-al doilea stat membru notifica primului stat membru decizia luata.

(2) Procedura prevazuta la articolul 7 se aplica depunerii si examinarii cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung in cel de-al doilea stat membru. Articolul 8 se aplica eliberarii permisului de sedere. In caz de respingere a cererii, se aplica garantiile procedurale prevazute la articolul 10.

CAPITOLUL IV
DISPOZITII FINALE

Articolul 24
Raport si clauza de revizuire

La intervale regulate si pentru prima data cel mai târziu la 23 ianuarie 2011, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive in statele membre si propune, dupa caz, modificarile necesare. Propunerile respective de modificari au ca obiect in special articolele 4, 5, 9 si 11, precum si capitolul III. 

#PAGEBREAK#

Articolul 25

Puncte de contact
Statele membre desemneaza puncte de contact care sa primeasca si sa transmita informatiile prevazute la articolul 19 alineatul (2), la articolul 22 alineatul (2) si la articolul 23 alineatul (1).

Statele membre coopereaza in vederea schimbului de informatii si de documente prevazute la primul alineat.

Articolul 26

Transpunerea
Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pâna la 23 ianuarie 2006. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adopta aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 27

Intrarea in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii sale in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 28

Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre, in conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.


Adoptata la Bruxelles, 25 noiembrie 2003.

Pentru Consiliu

Presedintele

G. Tremonti

[1] JO C 240 E, 28.8.2001, p. 79.

[2] JO C 284 E, 21.11.2002, p. 102.

[3] JO C 36, 8.2.2002, p. 59.

[4] JO C 19, 22.1.2002, p. 18.

[5] JO L 251, 3.10.2003, p. 12.

[6] JO L 157, 15.6.2002, p. 1.

--------------------------------------------------