Dreptul constitutional la ignoranta

La urma urmei, tanarul este invinuit nu neaparat pentru gestul sau, ci pentru ca nu a constientizat cat de important este acest principiu constitutional. Fapta sa devine cu adevarat grava in momentul in care sunt devalorizate simbolurile unei generatii sau, mai bine zis, ale unei intregi epoci pentru a carei miza esentiala a fost egalitatea in drepturi.

Nu este nicidecum prima data cand pe Ebay se fac licitatii care sa starnesca reactii dezaprobatoare. Recent, pe acelasi site, o femeie si-a licitat copilul. In ambele cazuri autoritatile au luat masuri imediate, fara a accepta explicatiile persoanelor invinuite sau dreptul lor la libera exprimare in mediul online.

De altfel, in ultima perioada, libertatea cuvantului pixelat pare sa capete limite din ce in ce mai proeminente. Un blogger din Rusia a fost arestat pentru ce a avut de “scris” la adresa politiei locale. Atitudinea presei sau a bloggerilor a fost minimalista. S-a intamplat si atat. Subiectul a fost imediat abandonat, dat fiind numarul mare al celor care au ceva de spus via internet, la fiecare click, exista o persoana care se vrea formator de opinii.

Recent, si Parlamentul European a prezentat un raport privind influenta pe care o reprezinta blogurile, dat fiind faptul ca este o forma de exprimare folosita de cat mai multe persoane al caror statut este deja recunoscut oficial. Parlamentul European vrea etichetarea acestei forme de expresie. Insa, cand toata lumea isi prezinta opiniile, finalizarea nu este anarhia ideilor? Iar aceasta anarhie nu duce la indiferenta reciproca?

Revenind la tanarul care a incercat sa se elibereze de greutatea deciziei de a-si alege presedintele si, lasand la o parte beneficiul financiar, pare ca acesta obtine si un avantaj moral in fata altora. El se elibereaza atat de o indatorire civica, cat si de reprosul pe care si l-ar fi adus, ulterior, in cazul in care ar fi decis pentru el insusi daca ar fi ales sa creada in programul electoral al unui candidat.

De exemplu, cat de deceptionat ar fi un cetatean pacifist al SUA pentru alegerea unui presedinte care lanseaza conflicte militare in Orientul Mijlociu?

Lipsa responsabilitatilor, implicit a grijilor si a stresului este o raritate. A ajuns o stare pe care o contemplam si de care nu ne putem bucura in conditiile in care ne supraincarcam vietile cu lucruri inutile si facem o cutuma din a cultiva ignoranta in orice aspect al existentei noastre. Principalul efect: nu ne mai lasam afectati la nivel psihic.

Nimeni nu poate nega faptul ca exprimarea dreptului la vot este o raspundere enorma. Alegem si suportam consecintele. Insa, intr-o lume in care optiunile devin nenumarate, care ar fi cea mai inteleapta alegere? Nu mai este acceptat sa invatam din greseli in mediul virtual, acest mediu care se vrea ideal.

Poate ca ar trebui puse intrebari legate de versatilitatea noilor generatii, cele care nu cunosc supunerea si considera a fi invechit orice sistem normativ. Cand s-au prabusit aproximativ toti pilonii care sustineau principiile, ce se intampla cu stabilitatea legislatiei? Vor mai avea normele un rost intr-o lume devenita corabie a nebunilor?

In Declaratia Universala a Drepturilor Omului este inclusa o prevedere prin care dreptul la vot este recunoscut cetatenilor statelor semnatare, atat timp cat indeplinesc criteriul varstei si au capacitate deplina de exercitiu. Vointa poporului constituie baza puterii in stat, insa exista atatea semnalmente cum ca oamenilor nu le mai pasa nici de ceea ce se intampla in jurul lor si nici de propriile lor actiuni.

Asadar, pentru a adapta legea fundamentala la nevoile actuale ale societatii, nu ar trebui sa fie inclus in Constitutie si un principiu al ignorantei?