O miscare pornita pe modelul Primaverii arabe. Mii de oameni iesiti in strada. Fara lideri, fara lista de revendicari. Sute de orase americane cuprinse de febra schimbarii. Lumea intreaga e pe cale sa adopte solutia. Occupy Wall Street e deja subiectul zilei. Si pare ca se afla doar la inceputurile sale. Astazi dezbatem consecintele unei astfel de miscari si impactul ei asupra lumii. Tu ce crezi?
Articolul continuă mai jos
Cand trece panica, ramane deznadejdea. Sau violenta. Asa ne-au invatat vremurile moderne ca se intampla. Iar experienta crizei ce continua sa apese asupra lumii intregi ne-a mai invatat si altceva. A existat o faza financiara, apoi o faza economica, apoi o faza dedicata datoriilor suverane. Toate, concepte abstracte si reci. Acum, am putea fi pe marginea fazei aprinse a crizei, cea care implica violenta, anarhie si nesupunere civica.
Stirile despre miscarea americana intitulata "Occupy Wall Street" / "Ocupati Wall-Street-ul" apar in mai toate mijloacele de informare in masa, in ultima vreme. Pornita ca o miscare similara "Primaverii arabe" (revolutiile care au dus la caderea guvernului din Egipt si in alte tari arabe), miscarea americana pune paie pe un foc si asa puternic al crizei morale in care se confunda omenirea. Pentru multi, e doar o forma americana a revoltelor care au devastat marile orase engleze in vara acestui an. Pentru altii, e revolta saracilor, similara revolutiei franceze. "Dezmat, sex si droguri, pe strazile americane", au titrat televiziunile zilele trecute, cu referire directa la membrii si consecintele miscarii.
Asa ca ne-am gandit sa discutam astazi consecintele unei astfel de abordari a problemelor de politica interna ale unui stat. Cum influenteaza revoltele de acest gen viitorul statelor moderne? Si, mai presus de orice, cat de buna este calea aleasa de protestatari?
Manifestul miscarii este genial scris, fapt care pe unii i-a facut sa creada ca in spate exista forte importante, dotate cu specialisti in PR si comunicare publica.
Noi suntem cei 99%. Noi suntem scosi in casele noastre. Noi suntem fortati sa alegem intre mancare si chirie. Noi suntem privati de servicii medicale de calitate. Noi suferim din cauza poluarii mediului. Noi muncim mult prea multe ore pentru prea putini bani si fara sa avem drepturi. Asta, daca avem ce munci. Noi nu primim nimic, in timp ce restul de 1% primeste totul. Noi suntem cei 99%.
Putina istorie:
La mijlocul anilor 2011, grupul canadian Adbusters Media Foundation, cunoscut pentru publicatia anti-consumerista, lipsita de reclama, Adbusters, a propus o miscare pacifista de ocupare a Wall Street pentru a protesta impotriva influentei corporatiste asupra democratiei, pentru a trage un semnal de alarma asupra distribuirii inechitabile a averilor si pentru a semnala lipsa repercursiunilor legale care s-ar impune in sarcina celor vinovati de criza financiara globala.
Intrebat de ce a fost nevoie sa treaca trei ani de la momentul caderii Lehman Brothers (considerat inceputul crizei financiare) si pana la iesirea oamenilor in strada, Kalle Lasn de la Adbuster a spus:
Atunci cand s-a intamplat dezastrul financiar, a dominat un sentiment de "Wow, lucrurile se vor schimba. Obama va impune tot felul de legi, iar noi vom avea un sistem bancar imbunatatit, si ii vom lua pe vinovatii de frauda si ii vom aduce in fata justitiei". Era un sentiment de "Hei, tocmai am ales un om care ar putea sa rezolve problemele". Intr-un fel, nu ajunsesem inca la marginea prapastiei. Printre tineri era un sentiment extrem de pozitiv. Apoi, insa, sentimentul ca vor urma vremuri mai bune s-a naruit, iar noi am ajuns de unde plecasem.
Dincolo de declaratii si de implicarea Adbuster in pornirea miscarii, se spune ca nimeni nu coordoneaza Occupy Wall Street. Totul este coordonat de Adunarea Generala, un organism format din activisti care decid lucrurile asemeni unui Parlament. In plus, miscarea pare ca nu are o lista de cereri oficiale adresate reprezentantilor statului american. Intrebat despre acest lucru, Kalle Lasn de la Adbusters a spus intr-un interviu pentru Washington Post:
Faza initiala a revolutiei, pe care o vedem acum, e lipsita de lideri, iar protestatarii nu se declara adepti ai unui partid anume. Pe masura ce se va apropia iarna, cred ca vor aparea mai multe faze si idei, posibil o fragmentare a miscarii in jurul mai multor agende separate. Si atunci vor aparea cereri foarte clare din partea protestatarilor. Miscarea haotica, lipsita de lideri, a lansat o conversatie nationala pe care n-am mai intalnit-o de multi ani. Si lucrurile se imbunatatesc pe zi ce trece. Nu toate miscarile trebuie sa aiba un lider cu cerinte clare. Asa se intamplau revolutiile in vechime. Aceasta revolutie este miscata de generatia internetului, care priveste lumea cu alti ochi si care vrea sa implice cat mai multi oameni in procesul care are loc. Asta e partea magica a lucrurilor.
Fara lideri si agenda de revendicari
Miscarea pare totusi ca nu are nevoie de o politica proprie sau de o agenda legislativa pentru a-si transmite mesajul. In fond, la baza ei sta un principiu moral destul de bine exprimat, in ciuda furiei care insoteste de multe ori declaratiile publice. Protestatarii isi doresc o lume in care 99% dintre cetateni sa nu imparta intre ei 1% din veniturile unei tari. Protestararii isi doresc solutii reale pentru criza locurilor de munca. Pe scurt, un sistem care sa functioneze pentru cei 99%.
Pana acum, miscarea in sine a promovat o dezbatere despre reforme cu mult mai autentica si reala decat cele promovate de sistemul politic de la Washington. Energia Occupy Wall Street va alimenta si alte organizatii care lupta pentru lucruri similare de ani de zile, amplificandu-le actiunile si aducandu-le in atentia publica mai mult decat niciodata.
In SUA, Occupy Wall Street s-a intins deja in peste 800 de orase. Si fiecare miscare locala are propria sa aura, de la mii de oameni iesiti in strada la San Francisco pana la cateva zeci in alte orase. Fiecare dintre aceste miscari pornesc de la zero, asa ca fiecare va reflecta cultura locala a protestatarilor.
Viitorul?
Daca lucrurile nu se schimba radical in urmatoarele saptamani, miscarea Occupy Wall Street are toate sansele sa se transforme intr-o miscare de amploare din ce in ce mai mare, al carei viitor e imposibil de prezis. Consecintele unei astfel de miscari, insa, bune sau rele, trebuie analizate cu atentie. Pentru ca, daca unii oameni sunt de parere ca miscarile de acest gen pot schimba lumea in bine, altii spun ca vor distruge toate legaturile pe care astazi le-am putea intelege ca fiind fundamentul solid al societatii umane.
Te invitam, prin urmare, sa ne spui parerea ta despre miscarea Occupy Wall Street si despre eventualele ei surate. Ca sa canalizam discutia pe un fagas decent, iata cateva dintre argumentele pro si contra pe care le-am identificat noi pana acum:
Argumente pro:
1. Oamenii au nevoie sa iasa in strada pentru a le transmite liderilor un mesaj clar ca distribuirea inechitabila a bogatiei e un proces care nu poate continua asa. Tenta populista, de inteles in lumea noastra, e data de contrastul evident dintre bogatia unora, insarcinati cu administrarea afacerilor unui stat si saracia celor multi, care se considera exploatati de cei dintai.
2. Lumea politica nu mai reprezinta un instrument util de comunicare intre membrii societatii. Pervertita si corupta, lumea politica trebuie scurtcircuitata pentru ca lucrurile sa reintre in normal.
3. In actuala stare a lucrurilor, cand politicul este blocat de lipsa unui pact de neagresiune, cel putin in privinta directiilor mari de iesire din criza, o miscare populara puternica este singurul catalizator al unor eventuale schimbari. Daca in viitor, Occupy Wall Street va putea propune solutii pentru America, atunci politicienii americani n-ar putea ignora aceste solutii.
4. Nu este rolul unor miscari sociale sa faca propuneri legislative. Acesta este rolul parlamentului. Miscarile sociale trebuie sa arate doar ca lucrurile trebuie schimbate rapid, ca morala pe care s-a construit societatea in trecut a disparut acum si ca e vremea sa inlocuim anumite mecanisme aberante ale prezentului cu unele mai bune.
Argumente contra:
1. Orice dezbatere sociala trebuie sa se desfasoare intr-un cadru oficial, nu in strada. Prin modul in care intelege miscarea sa isi desfasoare actiunile, organizarea sociala moderna este pusa in pericol.
2. Mizeria si decadenta ce pare a exista in anumite zone ale protestului public, in special in zonele de campare ale participantilor care decid sa nu paraseasca anumite locatii, nu pot califica miscarea drept una utila societatii.
3. Anarhia nu este si nu va fi niciodata o solutie pentru dezvoltarea societatii. Si argumentul este sustinut de faptul ca miscarea nu are lideri si nici agenda de revendicari, participantii ignora anumite conventii sociale si ocupa fara drept spatii publice si private etc.
4. Daca vor schimbare, oamenii trebuie sa preseze alesii lor in sistemul politic actual. Doar asa se poate face schimbare democratica intr-o tara care se doreste stat de drept.
Tu ce parere ai? Crezi ca miscarile de genul Occupy Wall Street pot fi o rezolvare a problemelor societatii moderne?
P.S.: Miscarea "Occupy Wall Street" a ajuns si la Bucuresti. Pe retelele de socializare circula un banner care ii indeamna pe romani sa se stranga pe 15 octombrie in Piata Unirii din Capitala la actiunea „Ocupy Bucharest”, in semn de solidaritate cu americanii stransi in New York. Il puteti vedea mai jos.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (60)