Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale a fost completata si modificata recent prin Legea nr. 184 din 21 octombrie 2008. Insa, raportat la continutul modificarilor, putem vorbi chiar de adoptarea unei legi complet noi, care ofera expropriatorului mult mai mult loc de manevra.
Articol scris de Sebastian Gutiu,
Managing partner Schoenherr si Asociatii SCA
O serie de masuri drastice sunt menite sa urgenteze procedura de expropriere si sa puna la dispozitia Guvernului un cadru juridic eficient in vederea construirii unei infrastructuri moderne. Parlamentul acopera o mare lacuna a fostei reglementari si ofera un cadru legal unitar tuturor exproprierilor care au ca obiect lucrari asupra drumurilor de interes national, judetean si local.
Daca pana in prezent legea avea ca obiect doar exproprierile in vederea lucrarilor de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a autostrazilor si a drumurilor nationale, in urma modificarilor obiectul s-a extins si asupra drumurilor judetene si locale.
Noi arii de expropriere si noi expropriatori
In practica, statul roman, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR), si Guvernul au constatat ca termenul de drumuri nationale nu acopera toate categoriile de drumuri pe care se intentioneaza efectuarea de lucrari, respectiv drumurile de interes judetean si local. Guvernul era practic obligat sa declare numeroase drumuri de interes judetean/local ca drumuri nationale, tocmai pentru ca exproprierile ce urmau sa se realizeze pentru efectuarea de lucrari asupra acestor drumuri sa cada sub incidenta Legii 198. Insa aceasta procedura era greoaie, avand in vedere ca era necesara emiterea unei hotarari de guvern in acest sens, iar elaborarea unui astfel de act normativ presupune o procedura laborioasa. In consecinta, modificarile/completarile la lege declara ca fiind de utilitate publica toate lucrarile de constructie de drumuri de interes national, judetean si local.
Bineinteles, aceasta modificare a avut un ecou asupra tuturor celorlalte prevederi ale Legii 198.
In consecinta, daca pana acum calitatea de expropriator o avea doar statul roman, prin CNADNR, in prezent calitatea de expropriator o vor avea municipiile, orasele si comunele pentru drumurile de interes judetean, respectiv local.
O alta modificare majora vizeaza terenurile necesare pentru relocarea utilitatilor, pentru drumurile tehnologice, drumurile temporare, drumurile ocolitoare, precum si cele necesare gropilor de imprumut, care pot fi, de asemenea, expropriate si se supun prevederilor Legii 198, asa cum a fost modificata.
Imbunatatirea comunicarii
Legea in forma modificata prevede ca, dupa avizarea de catre Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI), prin unitatile sale teritoriale, a fiecarei documentatii cadastral-juridice de expropriere, aceasta are obligatia de a transmite unitatilor administrativ-teritoriale lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere. De la data avizarii documentatiei cadastral-juridice de expropriere, se interzice emiterea oricarui aviz, acord, permis, autorizatie, cu privire la imobilele supuse exproprierii. Legea 198 in forma actuala prevede in mod expres sanctiunea nulitatii absolute a actelor de mai sus, emise ulterior datei avizarii documentatiei cadastral-juridice de expropriere.
Aceasta reglementare vine in intampinarea lipsei de comunicare dintre diferitele autoritati implicate in procesul de expropriere. In practica, se poate intampla ca, dupa avizarea documentatiei cadastral-juridice de expropriere de catre ANCPI, alte autoritati sa emita avize, permise, acorduri etc., care nu sunt in (deplina) concordanta cu cuprinsul documentatiilor mai sus mentionate, respectiv sunt contradictorii cu prevederile din documentatii. Se doreste ca toate autoritatile care emit avize, permise, acorduri etc. cu privire la imobile supuse exproprierii sa si aiba cunostinta despre demararea procedurii de expropriere. Desi prevederea legala mentionata constituie un inceput, in conditiile in care publicitatea procedurii nu este tocmai clara, iar modificarea Legii 198 nu vine cu un cadru juridic detaliat in acest sens, lipsa de comunicare dintre diversele autoritati nu va disparea cu totul. Aceasta si in conditiile in care Legea 198 nu prevede nicio sanctiune pentru autoritati in caz de nerespectare a prevederilor mentionate.
Raspunderea autoritatilor, uitata de legiuitor
Pe de alta parte, legea nu reglementeaza expres raspunderea autoritatilor administrative emitente in ipoteza in care a fost emis un act administrativ (aviz, autorizatie etc.) cu incalcarea dispozitiilor de mai sus. Urmare a constatarii nulitatii unui astfel de act in lumina Legii 198, se cauzeaza o vatamare a drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane. Raspunsul ar trebui sa fie corelarea prevederilor legale amintite cu dispozitiile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, in masura in care un act administrativ emis in conditiile precizate mai sus a intrat in circuitul civil si nulitatea acestuia este constatata de instanta sesizata de autoritatea administrativa emitenta, trebuie sa se admita ca persoana vatamata poate solicita instantei repararea prejudiciului cauzat prin emiterea de catre autoritatea administrativa a unui act nelegal si constatarea subsecventa a nulitatii acestuia, in conditiile in care niciuna dintre aceste circumstante nu-i este imputabila persoanei vatamate.
Indemnizarea pentru prejudiciul suferit in aceste circumstante este un element esential, intrucat reprezinta singurul mijloc prin care se poate asigura un echilibru intre interesul public care sta la baza sanctionarii cu nulitatea absoluta a actelor emise cu nerespectarea dispozitiilor Legii 198, pe de o parte, si drepturile si interesele patrimoniale ale persoanei vatamate prin constatarea nulitatii actului in cauza, pe de alta parte.
Modificari privind certificatele de urbanism
O alta modificare, cel putin interesanta, vizeaza certificatele de urbanism pentru lucrarile de executie de drumuri de interes national, judetean si local. Acestea se elibereaza si se comunica CNADNR, pentru lucrarile de interes national, respectiv autoritatilor administratiei publice locale, pentru lucrarile de interes judetean si local, in termen de 10 zile de la data depunerii documentatiei. Avizele, acordurile, permisele si autorizatiile solicitate prin certificatul de urbanism, cu exceptia acordului de mediu, vor fi eliberate si comunicate CNADNR, pentru lucrarile de interes national, respectiv autoritatilor administratiei publice locale, pentru lucrarile de interes judetean si local, in termen de 25 de zile calendaristice de la data depunerii documentatiei pentru eliberarea lor. Certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele si autorizatiile se considera acordate, daca nu au fost transmise catre CNADNR, pentru lucrarile de interes national, respectiv catre autoritatile ad-ministratiei publice locale, pentru lucrarile de interes judetean si local, in termenele prevazute de Legea 198 asa cum a fost modificata. Mai mult decat atat, chiar si in cazul aprobarii tacite a certificatelor de urbanism, avizelor, acordurilor, permiselor si autorizatiilor, autoritatile competente sunt obligate sa emita documentul oficial in termen de 5 zile lucratoare de la data aprobarii tacite.
Aceste prevederi sunt menite sa inlature intarzierile datorate tocmai autoritatilor competente care nu au avut un raspuns prompt in ceea ce priveste emiterea certificatelor de urbanism, avizelor, autorizatiilor etc. corespunzatoare. De data aceasta insa, legiuitorul a prevazut o sanctiune. Astfel, neeliberarea in termenele stabilite prin modificarile Legii 198 a certificatelor de urbanism, avizelor, acordurilor etc. se sanctioneaza cu amenda. Tot ce putem spera este ca amenda va constitui un mijloc eficace in vederea aplicarii acestor prevederi legale.
Termene modificate pentru urgentarea procedurii
Legiuitorul a modificat, de asemenea, si anumite termene prevazute in Legea 198, in forma initiala, tocmai pentru a urgenta procedura. Astfel, cererea pentru plata despagubirilor va fi depusa in termen de 10 zile de la data aducerii la cunostinta publica, prin afisare la sediul Consiliului Local pe raza caruia se afla imobilul supus exproprierii, si nu in termen de 30 de zile, cum era prevazut anterior. Mai mult decat atat, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii consemnate in conditiile Legii 198 se poate adresa in termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicata hotararea de stabilire a cuantumului fara a putea contesta transferul dreptului de proprietate catre expropriator. Termenul de 30 de zile ridica urmatoarea problema: fiind vorba de un drept de creanta, consideram ca ar trebui sa fie aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani, care este prevazut printr-o norma imperativa. Mai mult, Legea 198, in forma anterioara modificarilor, prevedea in acest sens un termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a Hotararii Guvernului prin care se dispunea exproprierea. Urmeaza ca in practica sa vedem ce pozitie va adopta jurisprudenta fata de acest aspect.
In concluzie, trebuie sa ne punem urmatoarea intrebare: intr-o tara care incearca in mod disperat sa construiasca o infrastructura moderna, intr-o tara care pierde numeroase investitii datorita lipsei infrastructurii, intr-o tara in care cresterea economica este franata de lipsa infrastructurii - ce este mai important? Elaborarea unei legi de expropriere care ofera expropriatorului enorm de mult loc de manevra sau, din contra, respectarea dreptului de proprietate privata, pentru care ne-am luptat atata timp? Cu siguranta, se poate argumenta in ambele sensuri.
Comentarii articol (1)